„Ce descriere să punem?” Nu, nu noi ne întrebăm, ci chiar managerul compozitor doctor profesor Alin Văcean, în timp ce-o suge împreună cu consoarta lui, vedeta de Mauritius, Paula Cojocari „Bebe”, fiica secretarului Primăriei din Timișoara.

Acum, după imaginea de mai sus, noi ce să mai spunem? Îi dorim ceea ce îi doresc toți angajații Filarmonicii: să o sugă! Spagheta, evident… Ce altceva? V-ați găndit la altceva?

Suge-o, Aline, că ai toate motivele, mai ales că ai luat 3,33 la evaluare.

„Nuu Bebe, ceva mai șmecher!” Foarte șmecher, directorașul inventat de însuși edilul Gheorghe Falcă, ne arată că nu o suge singur. Paula nu-l lasă la greu. O suge și ea… Spagheta, evident! Imaginea îmi aduce aminte de o scenă celebră din desenul animat „Doamna și vagabondul” pe notele melodiei Che bella notte… Acum, aici, care-i doamna, care-i vagabondul? Adevărat este că Văcean(u) mic a cam fugit de prin oraș în ultima vreme. În Mauritius, la Londra, la Timișoara, sau Ochiul Beiului, iar la evaluare nu a mai ajuns. Să fie el vagabondul? Hmmm, nu suntem chiar siguri… Oricum nu el a condus Filarmonica, ci Văcean(u) mare, Adrian (asta e părerea mea… și mă pot juca cu ea!). Cum altfel? Așa ne trebuie dacă cei cu viziune din oraș ne-au pus în fruntea unei mari instituții de cultură un sugar desprins parcă din filmele de animație. O animație ieftină, lipsită de cel mai banal gust estetic.

Pe undeva ești de înțeles Aline. Ai fost mereu în umbra celor care te-au crescut și apoi ai celor care te-au educat. Ești vagabondul vieții tale, nu ai reguli și cu atât mai puțin ești în stare să respecți reguli. Despre regulile bunului simț vorbesc. Încerci să pari un simpatic, dar rezultatul acțiunilor tale te transformă, cu fiecare lună care trece, într-un personaj cel puțin bizar.

„La 36 de ani și de 4 ani și jumătate de când sunt managerul filarmonicii arădene, gândesc pe aceiași undă precum maestru Holender – un colos în management cultural! (Și) filarmonica arădeană trebuie desființată și reînființată/reorganizată, fără gloate sindicaliste, în instituție pe proiecte!! Indiferent de cine, prin concurs, o va conduce! Precedentele ne conduc la o concluzie limpede! De când?… Și cu ce drept legal, un angajat bugetar, fie el și artist, are pretenția să-și aleagă un mai plăpând director al instituției, acționând în haită, prin greve și tot felul de proteste de prost gust?!
Aaaa! Nu știți răspunsul? Consultați-l și pe domnul Holender, cel care a condus Opera de Stat din Viena timp de două decenii. Nu sunt radical, sunt logic, imi iubesc orașul și conturez soluțiile viitorului pentru un management cultural modern, inclusiv în Arad!!“ , astea sunt vorbele tale Aline, și tu, la rândul tău un angajat bugetar.

Dorești să epatezi, dar nu reușești decât să pătezi. Da, șmecherașule (n.m ca să-ți folosesc limbajul), pătezi imaginea unei instituții centenare, pătezi unul dintre brandurile acestui oraș prin escapadele tale la piscină sau prin textele ieftine atașate unei fotografii în care sugi spagheta. Te vezi un urmaș al colosului Holender, când practic nici meloman nu cred că ești. Pozezi într-unul și într-una, dar mai degrabă semeni cu un wannabe Dan Bilzerian (foto, mai sus), mai sfrijit, mult mai sărac, mult mai ieftin și mai lipsit de barbă, și cu o singură femeie, și aia în piscina altuia, o femeie care nici ea nu poate mai mult decât să sugă… spagheta.

Sunt convins că asculți pe ascuns P Diddy și 50Cent, cei doi care de altfel te-au și inspirat pentru capodopera video din Mauritius. Ți-am cam ridicat ștacheta cu cei doi, pentru că îmi pari mai mult un Fizz, cel care are nevoie de-o femeie…

Te crezi un „hero” (erou) când de fapt ești „0” precum numărul de pe mașina de concurs cu care s-a prezentat protectorul tău, primarul, la Raliul Aradului.

Ești avid după like-uri, poftă pe care ți-o saturează, cu vârf și îndesat, fratele tău mai mare, Adrian, cel care te ține și acum de mânuță când treci strada sau când ai examen de evaluare, cel care-ți atacă criticii pe Facebook – pentru că tu nu ești în stare.

Să nu înțelegi că am ceva cu fotografia. Nu, deloc. Cei mai mulți dintre noi am făcut astfel de poze, cei mai mulți dintre noi am împărțit măcar o dată în viață spagheta. Am cu contextul și cu textul. În timp ce „sindicaliștii” pe care-i tratezi cu tot disprețul se pensionează sau demisionează din cauza incapacității tale manageriale, tu, șmecherașule, ne trimiți namaste și pupici, sau „ceva mai șmecher”. Aline, locul tău nu e în fruntea Filarmonicii ci mai degrabă șef de sală la fast-food sau patron de păcănele.

Rasta people… Namaste… Coconut…

Cam ăsta ne e nivelul de cultură spre care se îndreaptă Aradul ultimilor ani. În felul acesta ajungem și noi să o sugem… Spagheta, macaroana, ce o fi! Dar singuri, pentru că rând pe rând ni se duc toate: cultura, sportul, iarba. Rămânem cu praful de pe toba mașinii de raliu.

Să-ți fie de bine, Aline! Pofta să ai…  simpaticule mediocru.

PS: Fotografia a fost postată pe contul de Facebook al lui Alin Văcean, luni seara în jurul orei 23.