A fost suspect de ușoară, în prima jumătate a acestui an, eliminarea lui Orban de la Filarmonică, urmată de o perioadă de liniște prea subită și, firește, prea scurtă. Părea un pas spre normalitate, părea că Filarmonica a început să sune din ce în ce mai bine, că a început – în sfârșit – să funcționeze, că s-a pus punct acelor perioade cu scandaluri ieftine și melodrame mizerabile. A fost prea bine. Dar cum să dispară circul, bălăcăreala, mondenizarea culturii? Suntem în Arad, considerat cândva „Mica Vienă”, dar despre care se spune tot mai apăsat că a ajuns un sat mai mare. Ce artă, ce cacofonii clasice, muzică că ce? Penibilele jocuri de putere, vendetele personale, astea contează în ochii politicienilor care administrează între ghilimele orașul. Ce lăcaș al culturii? Aici, la Arad, cei „de sus” preferă cultul urii.

Cui folosește scandalul din jurul Filarmonicii? Sigur, părerologii vor sări să ne – și vă – ilumineze că presa creează, alimentează și umflă artificial subiectul. Pot să vorbesc în nume propriu, dar în același timp știu că și colegilor responsabili de cultură și administrație locală le-a ajuns deja până peste cap această interminabilă telenovelă de neam prost din jurul Filarmonicii. Cu toții am vrea să fie liniște odată și-odată, să avem doar știri pozitive despre Filarmonică, să avem o instituție de cultură de care Aradul să fie mândru. Însă cei care trag sforile administrării orașului nu doresc o asemenea borâtură boring. De o vreme încoace, tot orașul vorbește despre cum cele două tabere din interiorul PNL-ului arădean fac orice să se faulteze una pe alta și tot ce ține de administrație devine un joc de prunci tembeli, până și cele cu o miză minoră. Se știe demult: una dintre tabere este a lui Falcă și – dacă mai poate fi numită „tabără” – cealaltă, a lui Bibarț.

„Mântuirea” lui Văcean pare să se înscrie exact în acest joc politic murdar fără miză reală, o simplă încordare de mușchi, ca cineva să rânjească la final. În culise (și incognito), degetele arată spre Falcă – cacofonia rulz! – ca fiind maestrul-păpușar al acestui episod „șocant” cu întoarcerea lui Văcean… și nici măcar nu e nevoie să speculăm prea mult „oare de ce i-ar conveni lui Falcă o asemenea mini-victorie?”. Această „scăpare” din partea lui Bibarț este o bilă neagră ce se poate rostogoli în direcții nebănuite în ochii electoratului, pentru că odată cu „relubrifierea” lui Văcean în funcție, mai mult ca sigur va urma o nouă tură de scandal de proporții cu Orchestra, Corul și Sindicatul. Indiferent că Văcean știe sau suspectează că nu este un binecuvântat politic, ci o simplă marionetă, cu siguranță îi convine situația, în primul rând pentru că-i place atenția (inclusiv „reclama negativă”) și în al doilea rând, pentru că ar avea niște meciuri interne mai vechi, ce necesită „rezolvare” în Filarmonică. Este o ipoteză cu un singur titlu: „Apocalipsa după Văcean”.

Să nu-i plângem de milă, însă, nici „săracului” Bibi, căruia i s-a întins o asemenea plasă malefică. Se zvonește de foarte mult timp că intenția primarului este distrugerea efectivă a Filarmonicii, anularea statutului de instituție în subordinea Consiliului Local Municipal și transformarea ei într-o formă juridică similară unui ONG, care să se autosusțină financiar. Inculții și suflătorii de nori, sigur, vor spune că e o soluție superbă, însă numai așa va ajunge orașul o comună din toate punctele de vedere, prin decimarea culturii. Mulți reclamă decăderea sistemului educațional, dar majoritatea uită de importanța culturii în această ecuație. Breaking News pentru proști: CULTURA ÎNSEAMNĂ EDUCAȚIE.

Cu „Filarmonica-ONG” ar fi însă o problemă mult mai gravă. Este evident că nu se va putea autosusține financar, astfel că va exista pericolul să devină o organizație „căpușă”, în care fondurile publice ar putea fi „redirecționate” cu ușurință în colțuri dedicate, fără ca organele legii să se prindă.

Pe de altă parte, unii sunt de părere că faultarea via Văcean a concursului a fost un „win-win situation” atât pentru tabăra Falcă, cât și pentru tabăra Bibarț, pentru că e de neconceput pentru peneliștii locali ca un candidat susținut de USR să câștige concursul, iar despre unul dintre candidați (unul dintre cei doi respinși din start) se vehiculează că ar avea susținerea deplină a USR-ului.

Să nu ne facem iluzii, de altfel. Oriunde în țară, la un astfel de concurs, nu câștigă cel mai bun, ci cel mai bazat politic. Ronțăitorii de popcorn cultural și blamatorii de serviciu uită, însă, ceea ce contează cu adevărat, dincolo de luptele politice: indiferent de partidul aflat la putere și indiferent de numele candidatului la funcție, ceea ce ar trebui să conteze e intenția managerului în cauză și a partidului care-l susține: ridicarea calității artistice… sau distrugerea culturii în oraș.

Unii (puțini) sunt de părere că Alin Văcean merită o nouă șansă, tocmai din aceste considerente. Că s-a „redresat”, că-i mai bun decât ceilalți, povești d-astea cu „iertarea păcătosului”.

Doar că nu e loc de iertare, de „mântuire” aici, oricât de doctor și lector, suflet de artist și geniu genetic e omul. Acești „unii (puțini)” uită sau ignoră complet chestia aia bizară, de zici că la Arad e un soi de zvon dintr-un stat paralel, ceva atac psihotronic sau ceva virus psihocovid d-ăla psihoactiv… chestia aia numită onoare. Demnitate. Integritate morală. Dar spune-i asta politicianului să-ți zică și el un banc, ca să „vă râdeți”.

Alin Văcean și-a arătat deja colții, a arătat cu vârf și îndesat ce înțelege prin management cultural, a făcut de râs orașul în toată țara, iar acum ne arată și coloana vertebrală-lipsă, în încercarea umilă de a se agăța din nou de funcția de director. Iată un banc de politician autohton: în orașele civilizate și în instituțiile culturale de prestanță, nivel la care aspirăm degeaba, un director al cărui nume a fost mânjit o singură dată cu un scandal, își dă demisia de onoare și dispare din spațiul public.

La noi, aceștia revin la proxima ocazie.

De altfel, să nu uităm: povestea cu Văcean este, deocamdată, departe de final.

Ieri s-a aflat oficial că a primit, într-adevăr, o notă insuficientă, dar poate să conteste nota obținută și, teoretic, i se poate modifica rezultatul într-unul favorabil, caz în care se trece la etapa a doua a concursului, unde – tot teoretic – mai are o șansă. Pe de altă parte, în cazul în care se va ajunge la reluarea de la zero a concursului, nimic nu-l va putea opri pe Văcean să participe din nou.

Până să se rezolve concursul de față și până să avem vești bune dinspre Filarmonică, nu-mi rămâne decât să le amintesc politicienilor că au alte obligații decât luptele lor pentru putere și bani. Oare educația tinerilor le spune ceva? „Of, inima mia”, „să muară dujmanii” dacă le spune…