Duminică, 25 iunie, a avut loc cel de-al V-lea episod al drumețiilor #prinjudetpe2roti. A fost un episod dublu-aniversar în care s-au sărbătorit cele edițiile încheiate cu succes și ziua unuia dintre organizatorii acestei campanii, (anume Cristina Gheorghe, căreia îi urăm și noi „La mulți ani!” – n.red).

Ca la fiecare tura, s-a pedalat intens și s-a vizitat unul dintre punctele turistice ale județului Arad. De data aceasta s-a ales fosta cărămidărie din Sântana pentru a afla povestea din spatele meșteșugului de fabricare a cărămizilor.

19437304_1903466313244720_3624351224978215805_n

Cărămida este unul dintre cele mai răspândite și utilizate materiale. Încă de acum aproximativ 5000 de ani, construcțiile din cărămidă au ajuns la egipteni, apoi la romani, iar în prezent a ajuns sa fie materialul preferat pentru construirea caselor.

Dincolo de procesul obișnuit de „se ia argila, se amestecă cu apă, se pune în forme, se arde la 800 de grade și gata-i produsul”, cărămidăria de la Sântana ascunde o tradiție foarte veche de fabricare de cărămidă. Una dintre cele mai de succes perioade a cărămidăriei din Sântana a fost cea de după cel de-al doilea Război Mondial, când lucrau peste 100 de oameni care produceau 3,5 milioane de cărămizi pe an!

19429977_1903466223244729_630678130128512721_n 19430026_1903466166578068_3741936299798827278_n 19430068_1903466679911350_8494257427953547074_n 19554452_1903471343244217_404999446330136145_n 19598503_1903465989911419_1877447420371613535_n 19554682_1903466163244735_1397596865535334601_n

Încet-încet, munca manuală a fost însă redusă la tăcere și a fost înlocuită de tehnologie și aparaturi de realizare a căramidei, drept pentru care Căramidaria Santana s-a și închis în anul 1996, cu toate că – potrivit Wikipedia-  „în anul 2014, în România existau instalate capacități de producție 3,8 milioane de metri cubi de cărămidă, iar piața de cărămidă era evaluată la 60 de milioane de euro.”

Ghidul turei, Narcis Nadiu, a povestit cum se transporta argila cu marfarele care circulau pe șina de tren construită de la gropile de unde se excava argila și până la cărămidărie, cum era transportată la etaj cu roaba, cum se forma amestecul de argilă și rumeguș fin, cum se turna compoziția în forme, cum se usca și apoi ardea la 1000 grade. Toate acestea făcute și de multe femei care erau angajate în fabrică și munceau cot la cot, cu sudoare. A specificat de altfel și faptul că, de-a lungul anilor, cărămidăria ar fi dat semne de prăbușire, drept pentru care s-a ales varianta consolidării.

În prezent, Cărămidăria Sântana este amenajată ca loc pentru activități de agrement, de genul pescuit, loc de joacă pentru copii, mini-fotbal, tenis de masă, volei pe nisip sau picnic. Un loc unde te poți recrea la sfârșit de săptămână sau – de ce nu? – chiar și în concediu.

Dupa toată „doza” de istorie și informații acumulate, participanții la tura cu biciclete s-au putut delecta și cu puțină distracție oferită de băieții de la Asociația Sportivă Airsoft Arad.

„Boys”! Au ajuns, au vazut, au pus mâna pe arme, pac-pac! Că așa-s băieții…

19510212_1903466959911322_5013234064211059770_n19437523_1903470653244286_3942390922674634717_n19437373_1903465489911469_5321105386172956610_n

Au tras la țintă cu replici de 1/1, iar după ce au terminat activitatea de exteriorizare a pasiunii pentru arme, au aflat câte ceva și despre airsoft: cât accent se pune pe codul moral și pe respectul față de participanți în aceste simulari de conflicte militare! Nu am plecat de acolo fără să aflăm cum sunt organizate aceste scenarii, ce echipament este nevoie pentru a fi în siguranță, care sunt regulile acestui sport și de ce și cât de important este ca acest „ joc”  să fie ferit de accesul publicului în număr mare.

Deși airsoft-ul este o activitate recreativă și multora le place ideea de „pac pac”, trebuie ținut totuși cont de anumite reguli de siguranță:

-Ochelarii de protecție sunt obligatorii

-Replica să fie în stare completă de funcționare înainte de utilizare.

-Nu se scoate replica în public.

-Nu se trage cu replica în animale sau în persoane.

-Țineți replica cu țeava într-o direcție sigura (nu puteți răni pe cineva/nu puteți deteriora ceva)
-Țineți degetul departe de trăgaci, pe gardă cel putin, când nu doriți să trageți.
-Țineți replica fără încărcător în ea și cu hop-up-ul golit când nu doriți să o folosiți.
-Trebuie să știți întotdeauna cine este ținta, ce este până la țintă și ce este după țintă.

Cât costă acest hobby? Cât vrei. Poate fi 300 de lei, poate fi 3000 de lei. O replică de airsoft poate să valoreze între 100 lei și 3000 de lei, cu o mică excepție: replicile de antrenament Systema, care sunt în jurul sumei de 4000-5000 lei.

Am deslusit astfel și misterul despre „pac pac” și pentru că era deja ora 15, ne-am gândit că numai bine „pică” o masă copioasă după atatea informații acumulate. Domnul Ghiță, mare om, mare domn, ne-a așteptat cu o mâncare la ceaun pe care toți au lăudat-o cu cuvinte la superlativ. Și nu doar cu cuvinte, ci și prin cele 2-3 porții mâncate, una dupa alta.

19510362_1903471186577566_1749427269622785347_n

Căldură mare, mâncare caldă… Te trec toate transpirațiile. Dar ghici ce? Cărămidăria Sântana are cea mai gustoasă apă băută de noi, de până acum. Deși ne-am pregătit cu bidoane de apă plată, sucuri, bere etc., apa de la cărămidărie a fost doza cea mai bună de răcorire și de potolit setea. Repet, o apă mai gustoasă ca asta, nu băurăm niciodată!

Două ore ne-am dedicat bârfelor, discuțiilor, schimbului de informații, fotbalului și relaxării, iar la ora 17:00 am tăiat-o la drum. Căldură, vânt puternic din față, lene… parcă nu îți mai venea să pleci de acolo.

Dar am plecat. Și pe drum, se aprinde beculețul. Hai la înghețată! Unde? La Zimand Cuz unde se spune că este cea mai bună înghețată din județ.

Confirmăm. Înghețata da, coducerea ba. Nu am înțeles niciodată oamenii care sunt aroganți la primul contact vizual sau verbal. Sau pe cei care sunt nervoși. Mă rog, nu am lăsat două propoziții sa ne strice ziua, așa că am mai luat o înghețată și am pornit din loc. Mai aveam de pedalat și de mancat. Ziua nu se terminase. A continuat drumul la Măltăreț unde s-a înfipt cuțitul în tortul sărbătoritei și s-a continuat cu un pahar de vorbă și unul de bere, suc, sau apă, care au stabilizat stomacul nostru plin.

19429798_1903472009910817_8997322249007877098_n

O tură frumoasă către o destinație de la care ne-am întors cu un plus de cunoștințe și bună-dipsoziție!

Cinci ediții „Prin județ pe două roți” (#prinjudetpe2roti) s-au desfășurat până acum. Cinci ediții care și-au atins scopul principal: îmbinatul utilului cu plăcutul. S-a pedalat și s-a vizitat.

Județul Arad este frumos. Uneori trist, alteori bucuros. Dar indiferent de situație, un lucru e cert: ai ce vizita!

Text: Cristina Gheorghe

Foto: Otto Zsori

Așa cum am promis, clipul e gata. :)
#nJoy!

Posted by Cristina Gheorghe on Thursday, June 29, 2017

-, 29 iunie 2017, 1:11 PM