Faceți ce știți… ce vreți… îi al vostru terenul și construiți ce vă taie capul pe el – dar de zidul ăsta ați face bine să nu v-atingeți. Îi tot ce-a rămas din… Wilma era să zic… Tricoul Roșu… fosta prințesă (pe când UTA era regina) a lenjeriei mamelor și bunicilor noastre, furnizoarea de underground a bâtelor noastre de bambus când veneam noi din Vlaicu să cerșim de la muncitoare să avem și noi de-un arc cu săgeți… pe timpul lui Robin Hood, așadar.
„nu eu” – Pandele Radu – s-o semnat întru eternitate un artist poate cunoscut (poate chiar Pandele Radu însuși!)… tovarășul de perete al lui Etnobritanicul, Vin Dizel, Lacostel, Zeus, Mc Romeo, Pâine 69 și alți pictori neînțeleși dar faini… oameni de bizuială ai acestor vremuri parcurgându-și rebel traseul. Nu eu, deci, oameni buni, am făcut și-am dres… nu eu am stricat, nu eu am furat, nu eu am fost un dobitoc, onorată instanță…Eu sunt scrisul neînsemnând nimic din interiorul unei rame desenate pe un zid ruinat, etalând o semnătură cât să te facă să mai zâmbești barem a pagubă… Vina e a voastră și poate că e una colectivă… dacă discutăm în termeni de culpă. Eu decât am venit să vă zic că „nu eu” – și am și semnat de luarea voastră la cunoștință.

Am văzut în toate orașele mari pe care le-am vizitat real sau virtual respect pentru graffiti: scrisul pe pereți l-a dat pe om jos din copac, l-a desprins din regnul animal și l-a făcut stăpânul planetei. Act de autopromovare, demers artistic și manifest critic totodată,  graffiti-ul este, cum zice autorul Cărții junglei, Rudyard Kipling, pornind „de la gestul unui copil care învață un cuvânt urât și îl scrie pe pereți –, de asemenea,  literatură.” Desenul înnăbușit în sensuri al peretelui oponent dar aparținător străzii purtând numele cronicarului Miron Costin (unul dintre primii scriitori naționali, nu?) revelează… nu, nu o vendetă socială dirijată de zeul Toth beat și drogat… cât un rânjet sarcastic etalat public de mai multe fețe ale aceleiași opinii. O invectivă colorată în nuanțele revoltei condescendente a celor care nu au contribuit la ruinarea fabricilor și uzinelor… dar, iată, ei sunt ruina. Ce-a mai rămas din ea.
Peretele ăsta e letopisețul tranziției… cum o iei dinspre revoluție înspre nimic. De aia trebuie păstrat.

• Legendă:

Întreprinderea ,,Tricoul Roşu” Arad – gama de produse în 1973

„Întreprinderea ,,Tricoul Roşu” Arad, fosta Fabrică de  împletituri şi tricotaje Arad, a fost reorganizată şi dezvoltată după 1949 prin comasare cu alte întreprinderi şi ridicarea de noi secţii. Toate acestea au condus către creşterea gamei de produse realizate şi lărgirea numărului de clienţi. Astfel, în 1973, Întreprinderea ,,Tricoul Roşu” Arad cu cei 3500 de salariaţi realiza următoarele produse : articole de lenjerie simplă din bumbac, pentru adulţi şi copii (maieuri, chiloţi, slipuri, flanele, indispensabili), îmbrăcăminte simplă de bumbac pentru adulţi şi copii (bluze, cămăşi, scampolouri), lenjerie scămoşată (flanele, chiloţi, indispensabili) şi îmbrăcăminte scămoşată din bumbac şi poliesteri (treninguri).”
(Sursa : ,,Viaţa economică”, supliment, anul VI, nr. 7, p. 6.)