Ne „amendăm” (a se citi învățăm) copiii de mici să-și dezvolte capacitățile creative. Le cumpărăm tot felul de seturi de construit, lego, cărți de desenat, unde pot să dea frâul liber imaginației. În parcuri îi vedem cum desenează cu creta pe jos, foaia nu le mai ajunge, vor ceva mai mare, vor ceva inedit. Și este normal să simtă așa. Copiii ajung apoi adolescenți, o vârstă a teribilismului, o vârstă la care se mai greșește, o vârstă la care dorința de a ieși din tipar, de a colora „peste linii” este din ce în ce mai stringentă. Însă nu pot scăpa de o amendă.

Foaia de acasă sau asfaltul din parc nu este de-ajuns, așa că pereții orașelor le devin „pânza”. Din nefericire, ceea ce vedem tot mai mult pe străzi sunt câteva tag-uri aruncate aiurea și tentative de graffiti. Însă sunt câțiva, în Arad, care se pricep. Tineri care dacă ar primi o șansă, ar confirma. Ne amintim de Zeus, un tânăr care curăța locuri pline de gunoaie, iar ca semnătură lăsa un mural executat foarte bine. Răsplata pentru ele a fost de cele mai multe ori o amendă și confiscarea tuburilor de vopsea.

Citește și : Aradul altfel. Zeus – tânărul artist „vandal”, spaima gunoaielor și „ucigașul” zidurilor fără chip – se destăinuie

Așa arăta un mural în 2016, în Vlaicu, la Șega. Înainte de muralul executat pe perete trona o piramidă de gunoaie. Din nefericire, acum peretele a primit o amendă: este alb, iar gunoaiele își fac din când în când apariția.

Dacă li s-ar oferi tinerilor ocazia să se exprime pe zidurile gri ale podurilor (avem destule), fără să le fie frică că vor primi amendă, fără să arunce un tag și atât, poate le-am cultiva și mai mult simțul frumosului, poate am ajunge exact la rezultatul pe care ni-l dorim: să avem cetățeni responsabili, să nu arunce gunoaie pe jos, să participe la viața socială și civică a orașului.

Gestul polițiștilor locali de a amenda tinerii care au executat un mural pe podul de la Grădiște (sper să se trezească administrația locală și să le permită tinerilor să-și termine lucrarea) este… normal. Ei au venit la o solicitare. Și-au făcut treaba și au plecat. Dar excesul de zel este dincolo de faptă. Suma pe care tinerii o au de plătit este exorbitantă (3000 de lei) și nu justifică modul în care agenții au ales să-și facă datoria. Un avertisment poate era mai „dulce”, poate era un catalizator a dezvoltării unei relații de încredere cu reprezentanții unei pseudo autorități, însă eu au preferat să le dea o amendă. E o amendă împotriva frumosului, o amendă împotriva aprecierii.

Însă nu ne mai miră nimic. La Arad, nici lucrările artiștilor consacrați nu au avut viață lungă. Tot în 2016, doi străini, Dale Grimshaw și Mr. Cenz ne-au încântat privirile cu lucrările executate pe pereții de la Astra. Nu au fost făcute într-o noapte, tremurând cu tubul de vopsea în mână că va veni o patrulă de polițiști locali cu o amendă gata scrisă. Nu, au fost făcute în cadrul unui eveniment cultural organizat de Asociația Citizenit. Nu au rezistat nici măcar acelea. Trei ani mai târziu au dispărut. Pe cine deranja… nici azi nu am aflat. Decât un răspuns sec legat de „politica firmei”.

Revenim asupra subiectului. În atâția și atâția ani de când apar anumite graffiti-uri executate frumos, unde se vede clar o mână de artist, nimeni, dar chiar nimeni din administrația locală nu s-a gândit să le ofere o „pânză”? Una care să fie admirată de toți arădenii? Nu mai pune nimeni preț pe aceste lucruri?

Măcar ca o lovitură de imagine, adminsitrația locală ar putea să invite artiștii responsabili de muralul de podul de la Grădiște să-și termine lucrarea. Dar de unde viziune când se privește doar prin „vizorul amenzii”?