Pașii pe care trebuie să-i urmeze arădenii când vor să reabiliteze clădirile istorice. Interviu cu Radu Drăgan, arhitectul șef al Aradului

    de Raluca Medeleanu | 29 martie 2019, 12:42 PM | Interviuri | Topic special

    6

    În ultima vreme am primit pe adresa redacției numeroase întrebări în legătură cu reabilitarea clădirilor istorice din Arad. „Unde trebuie mers?”, „Ce trebuie făcut?”, „Ce acte sunt necesare?”, „Poate sau nu Primăria să vină în sprijin?” – iată câteva dintre întrebările care ni le adresează cititorii. Radu Drăgan, arhitectul șef din cadrul Primăriei Arad, a acceptat să ne acorde un interviu prin care a încercat să vină în sprijinul arădenilor cu răspunsuri cât mai utile.

    Special Arad: Ultimele măsuri pe care le-a luat municipalitatea în vederea determinării proprietarilor de clădiri istorice să-și reabiliteze fațadele a fost acea mărire a impozitului cu până la 500%. Am observat că au existat și anumite revolte, mulți au cerut să se revizuiască acea hotărâre, iar de cele mai multe ori cererile respective au fost refuzate în Consiliul local…

    Radu Drăgan: Unele au fost refuzate, altele acceptate.

    – Ce se întâmplă atunci când cineva hotărăște că este cazul să treacă la treabă? Ei vin la Primărie și ce se întâmplă din acest punct?

    – În primul rând trebuie să obțină, în conformitate cu legea 50/1991, republicată, privind autorizarea lucrărilor de construcții, un certificat de urbanism.

    – Pe ce bază se emite acest certificat?

    – Se dă în baza unei cereri tip, pe care o găsiți la departamentul Relații cu publicul, sau pe site-ul Primăriei, la care trebuie să fie atașată o planșă cu planul de situație al imobilului și un extras de carte funciară. Dacă se consideră că spațiul din cerere nu este suficient pentru ceea ce se dorește să se explice, (sunt vreo trei rânduri în cerere) se poate depune și un mic memoriu tehnic, de jumătate de pagină sau de cât este nevoie. În certificatul de urbanism, care este un act de informare și nu dă dreptul solicitantului să facă lucrări de construcții, sunt specificate toate demersurile și avizele care trebuie obținute în vederea primirii autorizației de construire.

    – Cam câte sunt și cât de greu este să se obțină?

    – În general, sunt câteva obligatorii. Unul este avizul de mediu, care este solicitat pentru orice lucrare, prin formularul prevăzut în lege. Mai este avizul de la direcția de monumente, pentru că lucrarea este în zona protejată. Acest aviz este necesar pentru oricare clădire situată în această zonă, chiar dacă imobilul nu este declarat monument istoric. Restul de avize depind de ceea ce dorește omul să facă. Dacă numai reabilitează fațada, posibil dacă pe clădirea respectivă există cabluri, atunci trebuie câte un aviz de la deținătorii de cabluri: Telekom, Digi, Enel, pentru că, în mod normal și corect, ar fi ca toate aceste cabluri să fie grupate și așezate într-un pat cablu care să deranjeze cât mai puțin din punct de vedere estetic. Dar aceste avize sunt stabilite de reprezentanții societăților respective, în comisia de acorduri.

    – După ce există toate aceste avize, ce urmează?

    – După obținerea tuturor acestor avize, se vine la autorizare.

    – Este și o taxă pentru autorizația de construire?

    – Taxa de autorizație este de 0,5% din valoarea investiției, deci este o taxă modică.

    – Valoarea investiției cine o calculează mai exact?

    – O calculează de obicei proiectantul. Există un mic deviz care ia o medie de costuri pentru o lucrare asemănătoare. Știu și eu, să zicem 10-15 euro pe metru pătrat de fațadă. Deci să zicem că o fațadă a unei clădiri de 20 de metri front stradal, cu o înălțime de 15 metri, sunt 300 metri pătrați, înmulțit cu 15 euro, vine 4500 euro. (N.red. astfel, taxa de 0,5% din 4500 euro ar fi 22,5 euro). În schimb, taxa mai mare este pentru avizul de la Direcția de Cultură, taxă care a fost reintrodusă de anul trecut, din toamnă, printr-o decizie a ministrului. În acel caz, taxa este de 3 lei per metru pătrat. Este mai mare ca taxa de autorizare. Dar dacă omul își obține autorizația de construire și face lucrările, nu numai că nu mai are impozitul mărit, ci beneficiază, după caz, de reducerea impozitului obișnuit, sau chiar de gratuitate la impozit, pe o perioadă de 5 ani de la data recepției lucrărilor.

    – Alegerea firmei care să execute lucrările este la alegerea proprietarului sau e impusă de Primărie?

    – La alegerea proprietarului. Nu avem firme preferențiale.

    – Nu trebuie ca firma să aibă ceva anume pentru a avea dreptul să intervină asupra unei clădiri istorice?

    – Dacă acea clădire este un monument de arhitectură, atunci este necesar ca dirigintele de șantier pe care îl angajează proprietarul să fie abilitat de Ministerul Culturii. Deci aceasta este condiția. Firma care execută lucrarea nu, dar dirigintele de șantier da. El va avea în grijă lucrarea respectivă, va urmări executantul să execute corect lucrarea.

    – Sunt puțini diriginți de șantier abilitați?

    – Nu sunt foarte mulți.

    – La Arad sunt diriginți de șantier abilitați, sau proprietarul trebuie să-și îndrepte privirea către alte orașe?

    – Sunt și la Arad câțiva.

    – Iar pentru clădirile care nu sunt încadrate ca monument istoric, dar se află în aria protejată nu este necesară această condiție?

    – Nu este necesar să fie dirigintele de șantier dintre cei abilitați de Ministerul Culturii.

    – Ce anume trebuie să țină cont în timpul lucrărilor? În momentul în care s-a emis acea autorizație, aveți și un set de recomandări pe care le faceți sau toate sunt lucruri pe care proprietarii trebuie să le caute?

    – Recomandările vin din partea proiectantului. El este cel care trebuie să ajungă la soluția tehnică pe care o propune. De exemplu, să stabilească cât dezvelește din tencuială, care sunt ornamentele pe care le reface… Realmente, nu este permis să se elimine ornamente.

    – În cazul în care se întâmplă să se execute lucrări necorespunzătoare, cine este cel care are puterea de intervenție și care sunt acțiunile pe care le poate face pentru a remedia o problemă?

    – În primul și primul rând, dirigintele de șantier este cel care veghează la corectitudinea lucrărilor executate. El este reprezentantul proprietarului, proprietar care în mod normal nu se pricepe la astfel de lucrări, așa că dirigintele are responsabilitatea asta. Dacă dirigintele observă lucruri neconforme, trebuie să le aducă la cunoștința proprietarului, a Inspectoratului de Stat în Construcții și, dacă este vorba despre anumite eliminări de decorațiuni sau elemente ornamentale ale construcției, atunci trebuie să vină la noi, la Direcția pentru Cultură și noi vom lua măsuri. Dacă nu, și Poliția Locală, prin Serviciul de Disciplină în Construcții, are abilitate și sarcină legală de a verifica execuția, în timpul șantierului.

    – Am observat de-a lungul timpului că s-au emis certificate de urbanism, apoi a trecut foarte mult timp și imobilele nu au intrat în reparații. Cât timp are valabilitate un astfel de certificat?

    – Douăsprezece luni cu posibilitate de prelungire de încă douăsprezece luni. Sunt într-adevăr situații în care, după expirare, nu s-a venit la prelungire, sau a expirat și prelungirea… Dacă își iese din valabilitate, nu se întâmplă nimic. Certificatul e un act de informare care a expirat.

    – Scutirea de impozit nu a început în momentul obținerii unui certificat…

    – Nu. În niciun caz. Scutirea survine în momentul în care există autorizația de construire și este anunțată începerea lucrării. Doar atunci. Iar dacă la expirarea termenului de finalizare a lucrărilor prevăzut în autorizație nu se face recepția, din nou intră sub incidența măririi taxei de impozitare.

    – Există vreo modalitate prin care Primăria poate face presiuni pentru a grăbi finalizarea unor lucrări? Mă gândesc la anumite șantiere care au fost începute de ceva timp, dar care stagnează.

    – Din păcate, din punct de vedere al legislației, presiuni nu pot fi făcute. În situația în care Primăria are anumite interese cu anumite zone, cu anumite clădiri, poate să scurteze termenul de executare a lucrărilor prevăzut în autorizația de construire.

    – În ce sens „interese”?

    – De exemplu, se organizează un festival în Arad, pe o anumită stradă. Și atunci ca să nu fie perturbată activitatea de șantierul respectiv, putem solicita grăbirea lucrărilor, dar dacă ei nu se conformează, nu prea avem pârghii de constrângere.

    – În legătură cu sprijinul pe care îl poate oferi Primăria pentru arădenii care doresc să reabiliteze clădirile istorice… Am observat că în bugetul de anul acesta, care știm că încă nu a fost votat, este prevăzută suma de aproximativ 9.500.000 lei pentru monumentele istorice. La ce se referă această sumă?

    – Avem în intenție să reabilităm niște clădiri care sunt în proprietatea Primăriei, pe de-o parte, și vrem să contribuim la reabilitarea unor clădiri în care municipalitatea are cotă parte din proprietate. Lista cu imobilele selectate a fost anunțată presei în urmă cu câteva luni (n.red. Vezi AICI care sunt cele 11 imobile). Nu avem exclus din vedere nici faptul de a ajuta persoane care locuiesc în clădiri importante, dar nu au posibilitatea financiară de a reabilita clădirea.

    – Și în ce sens puteți oferi sprijin pentru aceste persoane?

    – Deocamdată metodologia de a oferi aceste sume nu este finalizată, nu este aprobată, astfel că nu aș dori să spun ceva incorect.

    – La ce număr se ridică solicitările făcute de proprietarii din aria protejată?

    – De intervenție, sunt în jur de 30-40 certificate de urbanism, în decursul 2018-2019. Avem în jur de 15-20 de autorizații de construcție eliberate. Cei mai mulți au venit cu solicitări la sfârșitul anului 2018, atunci când s-a adus în discuție mărirea de impozit. Iar solicitări de ajutor, din cunoștințele mele, nu avem mai mult de 10. Cu siguranță se va face o anchetă socială, pentru a avea dovadă că persoanele într-adevăr se află în dificultate. Că așa, toată lumea se poate plânge că nu are bani. Nu am auzit pe nimeni să spună „ah, eu am destui, mai dau și la alții!”. Toată lumea ar merge pe varianta „Hai, plătește tu, Primărie!”. Atunci, ca să selectăm solicitările și să nu fim acuzați că am dat la casa X și nu la casa Y, trebuie făcute anchete sociale. Vor fi și alte criterii, de exemplu vor avea prioritate cei care au obținut deja autorizațiile de construire, care astfel ne demonstrează că au fost interesați să facă niște pași pentru a salva clădirile.

    – Ca ultimă întrebare, inevitabil ajungem și la comparațiile cu alte orașe. De fiecare dacă când se discută despre reabilitarea clădirilor istorice, se aduc drept exemple Oradea, Timișoara sau Cluj-Napoca. Ați avut discuții cu reprezentanții municipalităților celorlalte orașe care au făcut un pas înaintea noastră? Care considerați că este atuul lor față de Arad?

    – Întotdeauna când mergem în alt oraș, vedem lucruri frumoase și mai rar pe cele mai puțin frumoase. Dar în orașul nostru nu le vedem pe cele frumoase. Le vedem doar pe cele urâte, pe cele care nu ne convin. Trecem pe lângă acele clădiri care sunt renovate, eventual spunem „Na, uite ce frumos au făcut clădirea asta!” și apoi mergem mai departe și ajungem la alta la care vedem pe trotuar că a căzut mortar din ornamente. Lăsând asta la o parte, într-adevăr, în Timișoara, ca să vorbesc despre orașul cel mai apropiat, a fost un program de finanțare de la un minister din Germania, care a ales anumite imobile și le-a renovat. Au fost norocoși în sensul ăsta. Iar în Oradea s-a înființat o asociație non profit, pe principiul CAR-ului, iar cei care deveneau membrii cotizau niște bani și asociația stabilea care este clădirea pe care o va renova din acei bani. Așa că au făcut în fiecare an, una, două clădiri, iar Primăria a fost partener al asociației. Am fost și noi curioși de acest mecanism, însă la vremea respectivă, Prefectura din Oradea le-a atacat Hotărârea de Consiliu Local, a venit Curtea de Conturi în control, au fost controale și pe direcția Poliției, că de ce au ales clădirea asta și nu aia… Sigur, în orice variantă, nu poți mulțumi pe toată lumea, iar cel nemulțumit face o sesizare și de acolo apar problemele. La noi s-a considerat că încercăm să evităm astfel de complicații.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. nu am inteles bine?”Dacă numai reabilitează fațada, posibil dacă pe clădirea respectivă există cabluri, atunci trebuie câte un aviz de la deținătorii de cabluri: Telekom, Digi, Enel”.ADICA daca orice firma isi pune cabluri pe casa mea,fara acordul meu ,tot eu sunt nevoit sa cer aviz de la acestia?

      +7 voturi
      +1
      -1
    2. Raluca, nu mi-ai publicat comentariul și ai corectat, din 45.000 de mii în 4500, din 220 de euro, în 23,5 euro. Cred ca era corect și normal sa publici comentariul și sa corectezi! Ai corectat, dar comentariul de ieri nu l-ai publicat! Nu ești fair-play deloc! Cenzură marca Aradon. Ma așteptam la altceva de la tine!
      Probabil te – ai simțit ofensată sau ți-a fost rușine de matematica ta, sau a domnului Drăgan!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Domnule Andrei, imi pare rau de neintelegerea creata. Am gresit eu ca nu v-am aprobat comentariul, insa nu era vreo intentie de cenzura, ci am corectat in graba eroarea (pe care eu am comis-o) si ma gandisem atunci doar ca nu mai are rost sa mai aprob ulterior comentariul. Imi pare rau ca v-am suparat, nu se pune problema ca m-as fi simtit ofensata de sesizarea dvs. Suntem oameni, deci mai gresim si noi. Imi asum, asta e. Multumesc pentru intelegere.

        0 voturi
        +1
        -1

    Lasa un raspuns pentru Andrei

    4 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.