Ne-a părăsit Domnul Horia Medeleanu (1933-2019)

    de E. Nola | 24 septembrie 2019, 5:14 PM | Povești despre oameni

    1

    În cazul său nu este o exagerare.

    Și sunt sigur că zâmbește acum cu acel zâmbet al său care îl așeza în rândul marilor cavaleri ai ironiei și satirei.

    Zâmbește şi-mi spune, vezi, vezi, Domnule, ce scrii, să nu-ți pară rău pe urmă.

    Horia Medeleanu, fiu de preot, s-a născut în Răchita, județul Timis, dar a devenit pe nesimțite un adevărat arădean, de fapt unul dintre cei puțini care reprezentau spiritual Aradul în ultima vreme, fiind pentru cei preocupați doar de aparențe un prestigios istoric și critic de artă.

    Dar Domnul Medeleanu a fost mult mai mult de atâta.

    De aceea ne va lipsi, nouă, arădenilor, celor care am fost aproape de el, celor care l-au ascultat, l-au văzut, au gustat spiritul său incisiv, dar jucăuș în același timp, dar și celor care doar au auzit de el, remarcându-l în treacăt la vreun vernisaj sau lansare de carte sau pur și simplu la o agapă a micii comunități de intelectuali arădeni.

    Am avut onoarea să fiu printre cei foarte puțini pe care îi primea, în anii din urmă, de ziua lui acasă, la un pahar de vorbe.

    Pentru că dincolo de spiritul său socratic – i-am spus la una dintre aceste întâlniri că fața și zâmbetul său îmi aduc aminte de Eugen Ionescu, la care el a răspuns în stilul său previzibil de imprevizibil: nu, zău! – Horia Medeleanu era și un cavaler al decenței și al bunului simț, retrăgându-se în ultimii ani într-o singurătate cultivată de mica lui familie care știa exact cu cine are a face.

    Aradul, această mare Micălaca, ca să-l citez cu una din multele sale formulări memorabile, chiar dacă nu își dă acum seama, va resimți plecarea Domnului Medeleanu, așa cum cei mai mulți care l-au cunoscut mai puțin, aveau reflexul să-i spună oriunde și oricând: Domnule Medeleanu.

    Și e de înțeles acest reflex.

    Cu Horia Medeleanu pleacă dintre noi o lume, o lume a Domnilor și Intelectualilor de viță veche, o lume în care lectura era precum respirația iar discuția elevată o obligație de gentleman.

    Drum Bun și să nu râdeți prea tare de ce am scris, Domnule Medeleanu!

    (Slujba de înmormântare va avea loc la casa funerară Kuki de pe strada Cocorilor joi, 26 Septembrie la ora 14:00, iar priveghiul se va ține tot acolo în data de 25 Septembrie ora 20:00 )

     

     

    • Discursul pe care l-a ținut maestrul Horia Medeleanu când a primit Premiul de Excelență pentru întreaga activitate în anul 2009:

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Un om care a înțeles și cunoscut spiritul orașului, așa cum a fost el. Nu l-am cunoscut personal, însă îmi aduc aminte că am auzit de dl Medeleanu în momentul în care a publicat într-un cotidian local, în foileton, „Istoria Aradului” Îmi amintesc că așteptam cu nerăbdare apariția următorului episod, cred ca apărea săptămânal, și am admirat stilul său cald de descriere a evenimentelor, sine ira et studio, de parcă era o poveste, nu o abordare a unui istoric. De atunci l-am urmărit în aparițiile publicistice și i-am apreciat echilibrul, cultura și stilul de a scrie. Având ceva cunoștințe (pile) printre jurnaliști, am intrat în cele din urmă în posesia cărții apărute în foileton, pe care am recitit-o cu aceeași plăcere ca prima dată,
      Să te odihnești în pace, maestre …

      +2 voturi
      +1
      -1

    Lasa un raspuns pentru Ccc

    7 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.