Ziua Imnului Național al României este sărbătorită la această dată de 29 iulie, în  fiecare an, încă din 1998. Aceasta a fost marcată și la Arad, în această dimineață, pe platoul din fața Palatului Administrativ adunându-se reprezentanții autorităților locale, ai Arhiepiscopiei Aradului și, nu în ultimul rând, ai efectivelor Ministerului Afacerilor Interne.

După ceremonialul religios oficiat de Înaltpreasfințitul Părinte Dr. Timotei Seviciu, Arhiepiscop al Aradului și cuvântarea prefectului Stoian, muzeograful Bogdan Ivașcu, doctor în istorie, a ținut o alocuțiune despre istoria imnului „Deșteaptă-te române”, amintind despre cum Andrei Mureșanu a fost ales dintre toți poeții care au depus eforturi pentru redarea unui imn mobilizator la 1848, dar și despre cele 6 imnuri pe care le-a avut țara noastră de-a lungul timpului.

„Rolul decisiv în ceea ce privește această creație a fost Revoluție de la 1848. Mai exact, în contextul Revoluției din Transilvania, Gheorghe Barițiu – unul din liderii Revoluției – cere poeților și scriitorilor români să compună un imn mobilizator pentru masele revoluționare. Prima variantă a fost «Marșul lui Cârlova», o poezie compusă de un poet la 1834, care însă nu era destul de reprezentativă pentru un cântec național. Ion Heliade Rădulescu, unul dintre scriitorii importanți ai secolului XIX, trimite și el o variantă, «Hora Ardealului», de fapt o veche doină ardelenească, care însă în afară de versul «a sosit vremea dreptății / ziua sfântă a libertății», nu avea nici ea calitățile necesare. În sfârșit și Vasile Alecsandri își încearcă norocul cu o poezie, dar în mod paradoxal cel care se impune și care a avut succes este poetul Andrei Mureșanu, probabil cel mai puțin cunoscut dintre cei care au încercat, dar iată că are – prin poezia sa pusă pe note de Anton Pann – reușește să furnizeze acel cântec național dorit de revoluționarii de la 1848 și care va deveni, mai târziu, Imnul Național «Deșteaptă-te, române!».

În ceea ce privește variantele de imn care s-au perindat de-a lungul anilor, prima dintre ele care merită amintită este cea compusă de Eduard Hübsch în 1862, care compune un marș triumfal pentru primirea steagului și a Măriei Sale Prințul Domnitor. În 1882, 20 de ani mai târziu, Vasile Alecsandri compune Imnul Regal care va fi cântat până la 1947, la toate ocaziile oficiale. Odată cu venirea regimului comunist, tot ceea ce ținea de regalitate, însemne, imn, este înlăturat, noul Imn al României fiind «Zdrobite Cătușe în urmă rămân» cu versurile de Aurel Baranga și muzica de Matei Socor, din 1953 Imnul Național devine «Te slăvim, Românie!» compus de Eugen Frunză și Dan Deșliu, pentru ca din 1977, după cum foarte mulți dintre dumneavoastră probabil încă își amintesc, Imnul a fost compoziția lui Ciprian Porumbescu «Trei culori cunosc pe lume».

În 1989, «Deșteaptă-te, române!» se impune, oarecum de la sine ca simbol și drept cântec mobilizator pentru masele ieșite pe străzi să înfrunte regimul comunist, iar prestigiul dobândit pe străzi va fi atât de mare încât primul Guvernul democratic din 1990 va decide ca acesta să rămână Imnul Național, după cum știm, rămas până astăzi. În acest context, ar merita menționat că și în 1987, la revolta muncitorilor din Brașov,  «Deșteaptă-te, române!» a fost cântecul care a îmbărbătat pe muncitori, chiar dacă mulți dintre aceștia nu știau versurile.

Alături cu drapelul cu gaură, «Deșteaptă-te, române!» s-a impus ca unul dintre simbolurile naționale importante și a rămas până în ziua de astăzi Imnul de Stat al României”, a spus dr.Bogdan Ivașcu.

Mai jos vă invităm la o audiție a celor șase imnuri pe care le-a avut, în ordine cronologică, România, iar în galeria foto de la finalul articolului regăsiți imagini de la manifestația de astăzi, din fața Primăriei Arad.

„Marșul Triumfal”, Eduard Hübsch:

„Trăiască Regele”, Vasile Alecsandri: 

„Zdrobite Cătușe în urmă rămân”

„Te slăvim, Românie!”

„Trei culori cunosc pe lume”

„Deșteaptă-te, române!”