luni, 15 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Horia Medeleanu: Iisus versus Mahomed sau „Puterea Cuvântului” și „Imperialismul religios-militar”

    de Horia Medeleanu | 12 octombrie 2015, 3:23 PM | Opinii

    12

    Doi întemeietori ai unor mari religii și totodată a două lumi total diferite: lumea creștină și lumea islamică. Din nefericire, cele două lumi sunt ireconciliabile prin însăși natura lor. Din primele manifestări publice ale celor doi întemeietori, s-au conturat două poziții diametral opuse ale omului în lume și față de Dumnezeu.

    Când apărea în mulțime, Iisus rostea cuvintele: „Pace vouă!”. Esența învățăturii lui se poate rezuma într-o frază repetată ca un îndemn la o conduită umană dorită de Dumnezeu: „Pace pe Pământ și între oameni bună învoire”. Și ca să fii plăcut lui Dumnezeu: „Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți!”. O religie a iubirii care s-a răspândit în lume prin „Puterea Cuvântului”, nu prin forță. Apostolii și ucenicii lui Iisus, prin credință, au dobândit un spor de putere, cu care au învins lumea păgână. Au suportat prigoana cu o seninătate angelică și au sfârșit ca martiri, asemenea lui Iisus care și-a iertat călăii spunând „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. (Ce s-a întâmplat în perioada Cruciadelor au fost treburi lumești, în fapt expediții de jaf ale nobililor din Europa occidentală, neavând suport în învățătura lui Iisus)

    În schimb, Mahomed a înlocuit puterea spirituală a cuvântului cu sabia. Extinderea islamului („islam” = „supunere”) poate fi considerată un fel de „Imperialism religios-militar”.

    Mahomed (de fapt „Muhammad”) s-a născut la Mecca, în jurul anului 570. La 25 de ani se însoară cu Hedige, o văduvă bogată, în vârstă  de 40 de ani. Din anul 615, se retrage periodic într-o grotă de lângă Mecca, unde a început să aibă viziuni și revelații auditive. Cele mai multe din ele vor fi cuprinse în „Coran”(„quarr`a” = „a citi”), care va reprezenta cuvântul lui Dumnezeu, transmis de îngerul Gabriel profetului Muhammad. Acuzat de minciună și fals profet (pentru că nu făcea minuni!), Mahomed, împreună cu socrul său, Abu Bakr, fuge la Medina. Acest eveniment, numit hegira, întâmplat în anul 622, marchează debutul erei islamice și totodată al „metodei” prin care profetul plănuia răspândirea religiei sale: războiul. Medina adăpostea un număr considerabil de evrei. Mahomed poruncește masacrarea lor. În anul 631, în urma unei noi „revelații”, Mahomed ordonă credincioșilor săi: „Omorâți-i, oriunde i-ați afla pe politeiști… nu există alt Dumnezeu, în afara lui Allah, și Mahomed este trimisul său!”. Prin aceste cuvinte cu valoare de Testament, s-au pus bazele „Războiul Sfânt”, adică „Războiului Total și Permanent”, indispensabil ca întreaga lume să se convertească la monoteismul islamic. La moartea lui Mahomed, în anul 632, Abu Bakr, în calitate de „calif” („khalifa”, de la „khlf” = „a urma”), adică urmaș, șef religios și militar (păi așa au fost apostolii lui Iisus?), începe punerea în practică a „testamentului”. El fixează definitiv stăpânirea musulmană asupra Arabiei. Urmașul său, Umar, cucerește Siria, Egiptul și Mesopotamia, iar califii care îi urmează cuceresc Ierusalimul, Antiohia, Persia, Afganistanul și, spre Apus, Africa de nord, de unde vor trece Gibraltarul și, în anul 711, în Spania, în urma bătăliei de la Xeres, instituie Califatul de Cordoba. De aici, se îndreaptă spre Franța, dar sunt opriți de Charles Martel, în bătălia de la Poitiers, în anul 732.

    În Răsărit a rămas Bizanțul Creștin. Îl vor distruge mult mai târziu alți „copii ai lui Allah”: turcii otomani, în anul 1453, când cuceresc mândra capitală a Imperiului Roman de Răsărit, Constantinopol, care devine Istanbul (însemnând „is tan polys”, „acesta-i orașul”). De aici, trecând peste Balcani, peste noi și peste Ungaria, țintind centrul Europei, „copii lui Allah” sunt înfrânți la asediul Vienei de regele polonez, Ian Sobyeski, în anul 1683, iar visul lor de a-i sili pe „necredincioși” să se închine dumnezeului lor s-a spulberat.

    Oare pentru totdeauna? S-a schimbat structura lor sufletească? Nu au oare aceeași fervoare religioasă pe care le-a imprimat-o Profetul?

    Vă întrebați, poate, de ce am scris acest text. De teamă! Mărturisesc cu jenă: mă tem de musulmani. Sunt într-o permanentă fierbere care îi face imprevizibili. Prin multele acte teroriste pe care le practică, dovedesc că ideea „Războiului Sfânt” n-a dispărut din mintea și planurile lor de perspectivă: un stat theocrat musulman universal.

    Democrațiile occidentale sunt însă vulnerabile prin însăși natura lor. Sunt permisive, umanitariste, tolerante, asigură libertatea de mișcare, oamenii circulă fără opreliști etc. Nu sunt decât condiții favorabile pentru împlinirea planului musulman. Nu știu dacă Dumnezeul creștinilor, bun și milostiv, ne poate apăra de Allah al urii și lipsit de milă și îndurare…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Domnule Medeleanu, este reconfortant onestitatea cu care recunoașteți mobilul scrierii acestui text.
      În zilele noastre încercăm să ne ascundem după tot feluri de văluri ale corectitudnii politice de teama să nu fim catalogați dușmani ai democrației și ai liberalismului.
      Într-un fel libertatea de gândire și expresie este condiționată de respectarea acestor reguli, nimic deosebit față de vremurile pe care le incriminăm pentru cenzura gândirii care nu se încadra în poncifele culturale și politice ale acelor vremuri.
      Spre deosebire de Dumneavoastră eu mă tem mai mult de această nouă ideocrație decât de statul musulman teocratic. Puterea materială – industrială, financiară, științifică, militară – este în continuare în posesia noastră, a celor care trăim în Împărăția Corectitudinii Politice, pericolul constă în incapacitatea noastră de a o folosi în interesul celor care au creat-o.
      Iar această incapacitate provine din relativismul interesat al ideologiei sus-amintite.

      +1 voturi
      +1
      -1
    2. … musulmani.Si ei sunt oameni.Incep prin a va spune ca faptele omului sunt de doua feluri: in primul rand sunt cele care se refera la inteligenta;aceste fapte sunt necontenit schimbatoare si alcatuiesc substratul miscarii istorice.Limba, gandirea, religia, stiinta, artele si meseriile poporului se vor schimba.In al doilea rand sunt cele animalice in care intra partea cea mai de jos a vietii pasionale.Iubirea, ura, gelozia, invidia, frica, instinctul de conservare vor ramane intotdeauna neschimbate in oameni.Din punct de vedere istoric al simtamintelor animalice, omul a lucrat intotdeauna la fel, fara a schimba nimic.Oamenii zilelor noastre trebuie sa inteleaga ca lumea in care traiesc este o lume artificiala, o lume in care poti privi un razboi zonal, o decapitare, o linsare, pur si simplu pe internet, real, fara perdea.Astfel, cel care priveste nu mai face conexiunea logica dintre real si virtual.Ramane intr-o oarecare stare de transa indusa.Poate doar trairea reala a unui incident l-ar mai putea trezi din transa irealitatii; sange pe trotuar, membre sfartecate, intestine, creieri imprastiati pe jos.Cel mai trezitor, ca sa spun asa, moment este cel al mirosului, sa mirosi moartea.E o chestie care-ti ramane in creier pentru totdeauna, de pe retina mai pot disparea anumite imagini, dar mirosul impregnat al mortii, niciodata.Oamenii vor ramane intotdeauna rai si vor savarsii atrocitati in razboaie, indiferent de ce parte ar fi, asa ca dumneavoastra sa va temeti de RAZBOI, nu de musulmani, ca daca e sa fie razboi toti vom fi la fel de cruzi, fara exceptie!Cand cei care ne ”guverneaza” vor reintroduce serviciul militar obligatoriu in Romania, e prea tarziu sa-si mai faca cineva bagajele.Sa ne fereasca Dumnezeu!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Destul de târziu iau cunoştinţă cu aceste tâmpenii, dar cred că nu este prea târziu să şi reacţionez. Domnule dragă, ‘mneata confunzi multe planuri, cum ar fi: limba este un mod de exprimare a gândirii, gândirea se exprimă şi prin religie, şi prin artă, şi prin ştiinţă, ba chiar prin meserii. Gândirea nu este un fapt, iar faptul nu este neapărat generat de gândire. De exemplu, când cazi pe gheaţă nu te prea gândeşti, dar este un fapt.
        Apoi, iubirea ţine de exprimarea sentimentelor umane care chiar ne deosebeşte de alte specii de animale care nu sunt capabile de a înţelege şi de a exprima sentimente. Deci, iubirea nu are nimic în comun cu apucăturile animalice. Animalele nu ştiu nici să urască, fiindcă nu ştiu să iubească. Animalele sunt fidele sau infidele, nu neapărat faţă de stăpâni, ci chiar între ele. Iar gelozie şi invidie nu prea aş şti cum să recunosc la animale. În rest, vă doresc un instinct de conservare cât mai dezvoltat care să vă ferească de asemenea tâmpenii pe care să le mai şi scrieţi.

        0 voturi
        +1
        -1
        • Ce cretinatatii debirezi pe-acilea moșule…ideologia diabolica, extremista, invenția satanica a acelui depravat tâlhar pedofil anticrestin arab din sec.al VII-lea d.C trebuie interzisa prin lege in Europa și în întreaga lume civilizata, pana nu-i prea târziu!

          +1 voturi
          +1
          -1
    3. Mare dreptate aveți… Adevărul este că niciodată Iisus nu a îndemnat oamenii să facă crime în numele său, chiar dacă ulterior oamenii le-au comis. Dar în Coran există efectiv porunci pentru a omorî pe oricine care nu crede în Allah. Vă felicit pentru articol!

      +6 voturi
      +1
      -1
      • Ce tâmpenii debitezi pe-acilea moșule? Domnul Medeleanu a spus doar adevărul istoric despre ideologia diabolica, extremista, invenția satanica a unui destrăbălat tâlhar pedofil anticrestin arab din sec.al VII-lea d.C, părintele terorismului islamic!

        0 voturi
        +1
        -1
    4. Partea aceea a lui Dumnezeu bună și îngăduitoare apare doar în Noul Testament… Dar de Vechiul Testament ce ziceți? Acolo vedem un alt Dumnezeu, care e mult mai fioros…. Textul ăsta e extras din Vechiul Testament… Nu îmi pare prea mare diferență față de îndemnul din Coran pentru a omorî necredincioșii: „Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât” (Levitic 24, 16).

      0 voturi
      +1
      -1
    5. Vă împărtășesc teama, domnule Medeleanu!Păzească Dumnezeu ce viitor ne așteaptă în Europa, dacă invazia asta continuă…. Am văzut deja de ce sunt capabili fanaticii ăștia religioși musulmani cu toate atentatele lor. Cei care nu văd pericolul sunt ignoranți

      +4 voturi
      +1
      -1
    6. Și eu mă tem. Și dumneavoastră vă temeți. Și Europa se teme, vă asigur! Am citit zilele astea un articol în Ziarul Românesc care zicea că majoritatea germanilor (57%) consideră Islamul drept o amenințare. alt sondaj, realizat recent de revista Der Spiegel arată că 34% dintre germani consideră că Germania se islamizează şi 65% ar vrea acţiuni decise ale guvernului contra islamicilor, deşi la o populaţie de 80 de milioane, numai 4 milioane sunt musulmani, majoritatea de origine turcă.

      +2 voturi
      +1
      -1
    7. Asa este! Vechiul Testament este plin si abunda in razboaie purtate in numele lui ,,-D-zeu-,,.Lumea araba (evrei, palestienieni si ce alte semintii mai cuprind) este contaminata inca de la inceputuri cu microbul ,,Dumnezeul (sau Allah mai tarziu )meu este cel adevarat,, iar infidelii trebuie sa moara!
      Isus nu a incercat decat sa potoleasca putin nevoia de sange al fratilor sai prin doctrina sa pacifista-budista as spune. Toate bune!

      --1 voturi
      +1
      -1
    8. Aveți mare dreptate, intre umilul evreu Iisus Cristos care spunea printre altele ca trebuie sa ne iubim, inclusiv dusmanii…si acel impostor talhar pedofil anticrestin arab din sec.al VII-lea d.C, părintele terorismului islamic, exista o diferență uriasa, de la cer la pământ. Dumnezeul biblic, al iudeo-crestinilor Yahve(Iehova)n-are nimic de-a face cu încornoratul allah, zeul lunii în mitologia araba preislamica.

      +1 voturi
      +1
      -1
    9. Ce s-ar întâmpla oare, dacă si-ar permite cineva sa construiască o biserica creștină, un templu budist sau o sinagoga iudaica la mecac…exact acolo, în epicentrul terorismului islamic, așa cum au procedat în sec.al VIII-lea d.C acei impostori invadatori arabo-mahomedani, înapoiații fanatici beduini care au construit doua case satanice in Ierusalim, capitala multimilenara a poporului israel, exact în locul cel mai sfânt al iudeo-crestinilor. ..

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    7 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.