miercuri, 24 iulie, 2024

Special Arad Logo

    O finală nu foarte specială – corespondență specială de la Budapesta

    de Iulia Notaros | 1 iunie 2023, 5:40 PM | Recomandările editorilor | Sport

    1

    (foto: Iulia Notaros)

    Probabil deja știți rezultatul finalei Europa League, și mult mai important, ați aflat despre aventurile Specialului Jose Mourinho, care, dezgustat de prima medalie de înfrânt într-o finală europeană, a azvârlit-o în public, apoi s-a certat, așa cum se face la casele bune, în parcare, cu arbitrul finalei, englezul Anthony Taylor. Jurnaliști sportivi mult mai avizați decât mine au disecat tactica unui meci care a părut infinit, totalul minutelor de joc însumând 146 de minute, asta în măsură în care are rost să diseci tactic orice meci în care una dintre părți este antrenată de Jose Mourinho. Eu rămâne să vă zic cum e când finala vine la tine acasă, nu chiar sub geam, ca Giro d’Italia, dar foarte aproape, zona unde locuiesc fiindu-le „atribuită” fanilor italieni, după cum am aflat miercuri dimineața, când aceștia s-au îndreptat, așa cum face orice italian care se respectă, spre terasele cafenelelor și restaurantelor italiene din orașul străin în care se află, nu care cumva să fie spuma cafelei fleșcăită sau pastele prea fierte.

    Atribuirea finalei stadionului Puskás a fost, ca întotdeauna, întâmpinată cu sentimente mixte. Se știe că Viktor Orbán adoră fotbalul, și, de când e la putere, a construit noiane de stadioane și stadionașe, cum ar fi cel din satul său natal, Felcsút, pe care l-a cadorisit mărinimos cu o academie de fotbal și o echipă de primă divizie, un fel de FC Scornicești pentru generația Tik-Tok. Ceea ce a neglijat în acest timp sunt mici detalii, cum ar fi școli, spitale, drumuri, cine are nevoie de ele când avem un stadion care ar putea, teoretic, să găzduiască și o finală de Champions League, nu doar varianta asta low cost de Europa League. Unii au fost deci îndurerați că am primit doar „finala de săraci”, alții au considerat că în actualele condiții precare ale economiei maghiare organizarea oricăreia dintre finale e un fenomen gen țara arde și Viktor se piaptănă.

    FINALĂ

    Mie mi s-a părut o făcătură, pentru-că Juventus, într-un sezon sub orice critică, a ajuns să se demită prin Europa League. Asta o spun ironic, pentru-că personal îmi plac foarte mult și Europa League și mai ales nou inventata Conference League, două competiții europene care dau oportunitatea unor echipe din campionate mai puțin burdușite de bani să primească niște fărâmițe financiare de la banchetul UEFA. Lui Juve, evident, nu fărâmițe financiare i-ar trebui, ci niște autocritică și un scaun la capul conducătorilor. Poate aventura asta în sferele, considerate de majoritatea fanilor echipei, foarte joase ale Europa League urma să le redea busola. Entuziasmată de faptul că Juve era în semifinale, mi-am luat inima în dinți și m-am războit cu algoritmul de cumpărat bilete al UEFA, o treabă făcută să-ți testeze răbdarea și sistemul nervos mai ceva ca o verificare VAR. Ca să primești bilete trebuie să aplici la o loterie, cu nenumărate faze, care încep cam cu o lună înainte de finală. Cum, la această dată, se cunosc doar semifinalistele, poți opta dacă vrei biletul și dacă echipa ta nu se califică în finală. Peste câteva zile se începe distribuția biletelor apaticilor cărora nu le pasă cine e în finală-ceea ce nu înseamnă că ai și primit biletul, ci că poți opta să-l cumperi sau nu. Dacă nu-l cumperi într-un număr definit de zile, se redistribuie altei persoane din coadă, și tot așa până se ajunge în momentul care se cunosc finalistele și procesul reîncepe cu cei care au optat să primească bilet doar dacă s-a calificat echipa aleasă.

    În stil negativist-mioritic, eu mersesem pe varianta că oricum Sevilla câștigă mereu Europa League, deci Juve va pierde în semifinale, dar, dacă tot e finala la Budapesta, m-aș duce oricum, să văd de-o treabă. Speram să nu am dreptate, dar am avut. Tărășenia cu loteria se aplică însă doar celor care nu sunt afiliați grupurilor oficiale de fani ale cluburilor. Cei din grupurile de fani primesc biletele separat, dintr-o cotă alocată celor două finaliste. Acești „afiliați” au devenit, în zilele trecute, spaima Budapestei. Sau cel puțin așa au vrut să prezinte situația cei oripilați, din start, de orice om căruia îi place fotbalul, și care este, inerent un sălbatic necivilizat care bea beri ieftine, face pipi pe mașinile din centru și se ia la bătaie cu orice fan advers îi iese în cale. În linii mari, totul a decurs, însă, fără incidente-cea mai violentă altercație s-a produs în cartierul Zugló, unde poliția a intervenit rapid și la spital au ajuns, frățește, una bucată spaniol și una bucată italian, cu răni minore. Din start, pentru a evita conflictele, orice finală mare este organizată cu o „distribuție teritorială” a fanilor, fiecare echipă avându-și punctele oficiale de întâlnire, iar traseele care duc spre stadion sunt gândite astfel încât cele două galerii, și mai ales ultrașii aferenți, să nu se intersecteze. Ultrașii sunt, evident, un pericol posibil, orice echipă având un nucleu de fani debili, pe care de fapt aproape că nici nu-i interesează fotbalul în sine. În majoritatea țărilor occidentale problematicii sunt însă identificați relativ rapid, și li se interzic deplasările internaționale. Cei mai periculoși ultrași pe care i-am văzut au fost deci foarte dezamăgitori, un grup de italieni care au reușit să aprindă niște fumigene fix sub nasul polițiștilor pe care nu-i văzuseră din cauza unor….pomi din parcul Városliget, fiind astfel prinși și legitimați imediat. Puținii spanioli care se perindau prin zona italiană nu păreau foarte timorați, unul dintre ei, care mă întrebase unde găsește o tutungerie, mi-a explicat că, sigur pe el că Sevilla câștigă oricum, își rezervase cazarea de câteva luni, când încă nu se știa cum va fi „împărțit” orașul între echipe. La o adică, aveau și unde să se refugieze: pe terasa restaurantului italian al cărui proprietar e fan Juventus, și care prefera mușterii spanioli, în pofida faptului că o eliminaseră pe Juventus. Sevilla a fost definită, din punctul de vedere al Juventus, o problemă pe termen scurt, Roma, ei, Roma rămâne una pe termen lung.

    FINALĂ

    Asta e diferența dintre italieni și cei cărora din varii motive, le place fotbalul italian în sine: italienii foarte rar vor trece peste rivalități, și nu vor susține alte cluburi în Europa, chiar dacă încerci să le explici importanța punctelor de țară. Dacă câștiga Roma Europa League, și, cine știe, poate face Inter purici în finala Champions League, vă cresc șansele de a avea și mai multe echipe în competiții europene, îi explicam unui amic juventin, care scutura din cap dezgustat. Mai bine rămâne Juventus fără locuri europene decât să câștige Inter orice. El, evident, nu a venit la meci, eu tocmai încercam să dau de cineva, oricine, din gigantul birocratic care este UEFA să-mi explice de ce scrie acolo pe bilet că doar cei din Schengen se pot legitima cu buletinul, celorlalți le trebuie pașaport. Oare chiar trecuseră cu vederea existența noastră și a bulgarilor, năpăstuiți de austrieci, și acum și de UEFA? Concluziile au fost două: UEFA este întruchiparea apocaliptică a caracatiței birocratice fără chip. Plus UEFA nu-și respectă regulile: nimeni, niciunde, nu m-a întrebat de sănătate, pașaport, sau buletin, intrarea făcându-se la ghișee automatizate.

    Un meci în care nu a jucat echipa cu care țineam, cea cu care am ținut până la urmă a pierdut, și a trebuit să beau cea mai oribilă bere olandeză posibilă, nu-i dau numele, dar e cea cu stea roșie. S-a meritat? Absolut. Experiența fotbalului pe viu, în stadion, chiar și atunci când jocul nu este chiar pirotehnic, este incomparabilă, iar stadionul Puskás, orice s-ar zice despre cum, cine și de ce l-a renovat, este o treabă foarte bine făcută, inclusiv la aspectul critic al căilor de acces, care permit evacuarea rapidă a unui număr mare de fani. La ieșire „neutrii”, ceea ce teoretic eram, ar fi trebuit să plece pe un traseu diferit, dar noi, locuind în zona italiană, ne-am alăturat puhoiului de italieni deprimați. Polițistul întreba din când în când pe cei care nu purtau tricouri Roma, deci nu putea fi identificați automat, dacă erau sigur italieni. Mi-a zis și mie „Are you Italian?” la care am răspuns, cu încredere, „igen”. Și m-a lăsat să trec.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Na asta chiar ca e din toate punctele de vedere e o tampenie scrisa se amesteca totul a fost o finala bine organizat, ptr.cei neutrii chiar a fost o placere sa vezi o finala live,inrest o tampenie scrisa tendentios,unde se amesteca politicul etc. Am fost cu un grup de romani ei nu au comentat nimic .

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.