sâmbãtã, 20 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Miștocăreala politică în societatea parazitată

    de Lajos Notaros | 31 august 2023, 8:09 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    10

    (foto: EduBoom)

    Nu este o întâmplare că autorul dramatic cel mai valoros al românilor a scris aproape exclusiv comedii. Și satire. Chiar dacă a ajuns și la tragedie și dramă – Năpasta se uită, deloc întâmplător, mereu, când vine vorba de Nenea Iancu –, ceea ce ne rămâne în minte, chiar dacă nu am văzut nicio piesă, este Conu Leonida și Pristanda, asta ca să nu mai vorbim de Tipătescu sau Cațavencu, eventual Coana Joițica.

    Aceste nume, devenite simboluri, ilustrează o realitate până astăzi existentă în țărișoară, una care subliniază diferența specifică dintre societatea românească modernă și cele, mai mici sau mai mari, din jurul ei.

    Tragedia și drama pe aici se transformă în comedie.

    Fără să intrăm în adâncurile spirituale ale acestui fenomen, doar atât: tragedia este realizarea soartei, drama fiind antecamera acestei realizări. Comedia în schimb se mișcă în derizoriu, ocolind săltăreață, intrarea în destin, în definitiv și irevocabil. Dacă tragedia și drama surprinde esența tragică a oricărei vieți determinate în timp, comedia insistă pe absurdul inadecvării în timpul prestabilit.

    Râsul se naște sesizând lipsa de adecvare și autenticitate. Se naște din surpriza că poate exista și așa ceva. Că falsul și derizoriul își dau importanță, încercând să ia locul dramei autentice. Simplu spus, comedia se naște în minciună. În fals și impostură.

    Piesa de teatru O scrisoase pierduta
    (O scrisoare pierdută, film din 1953)

    Întrebarea este cum se poate ca o societate să trăiască continuu în minciună, fals și impostură. Nu e vorba de micile minciuni – deși până și astea pornesc din lipsa autenticității – ci de cele mari, cele endemice care cuprind societățile și le transformă după chipul și asemănarea lor.

    Răspunsul este simplu: lipsa de libertate. Frica de pedeapsă. Cultivată încă din copilărie, societățile dintotdeauna se clădesc pe uniformizare și pretenția ca toți să se conformeze regulilor generale. Cerințe imposibile chiar și în cele mai „normale” societăți și cu atât mai imposibile în cele care sunt parazitate.

    Mă refer la cele în care diferența dintre oameni este dată de criterii care nu au nimic cu valoarea umană intrinsecă: avere, poziție în societate, succesul în atingerea unor scopuri care fac abstracție de ceilalți, de interesele și drepturile lor și alte asemenea, lista fiind foarte lungă. De altfel toate acestea erau considerate absolut firești în societățile tradiționale, acele societăți care se constituiau exclusiv pe criteriul puterii și al dominației.

    Problema noastră și a altor state din jur este că aceste timpuri și obiceiuri, spre deosebire de societățile occidentale, au ținut pe aici până nu de mult. Obligat la supunere și conformism, în unele cazuri chiar prin forță, comportamentul individului în aceste condiții se bazează pe mimarea satisfacerii cerințelor reclamate, promovate și propagate.

    calin bibart la zilele aradului

    Te faci că faci, te faci că îți place, te faci că ești de acord.

    Dar, desigur, adevărul iese până la urmă la iveală și să vezi atunci râs. Râsul care, în acest caz este de fapt o eliberare de moment, o satisfacție efemeră în lipsa satisfacțiilor autentice.

    Având toate acestea în vedere, nu ar trebui să ne minunăm nici de miștoul cotidian, sport național, nici de puzderia de oameni publici care parcă au pășit în fața noastră de pe ecranele televizoarelor și de pe site-urile de socializare direct din piesele și schițele, „momente”, ale lui Caragiale.

    Ieșirea din această situație se formulează ușor, dar se realizează cu atât mai greu. Înainte de toate ar trebui cât mai mulți să ne luăm în serios și să îi atenționăm de fiecare dată pe cei care fac glume nelalocul lor și în momentul nepotrivit. Asta poate mai merge pe ici-colo și acum, însă înlocuirea falsului endemic cu autenticul simplu este o treabă pentru o întreagă generație. Una deloc simplă și care se poate pierde într-o clipă dacă nu suntem destul de atenți. Impostura nu se elimină ca o simplă pată de cafea de pe tricou.

    1612 images

    Și pentru că până acum am vorbit oarecum abstract, bătând câmpii, adică, dau și câteva exemple.

    Totul începe cu școala. Până când nu vom trece la o școală autentică, unde se face educație și învățământ, nu propagandă și jocuri de supraviețuire, nu ne putem aștepta la nimic bun. Până când acceptăm în fruntea treburilor oameni cu școala făcută la ”neve” – mai mult de jumătate dintre cei care ne administrează, cică, sunt în această situație – nu vom avea despre ce să discutăm. Și încă nu am discutat despre comedia titlurilor de toate felurile, plus doctorate.

    Doar ca apropo, avem aici în județ chiar, un caz care a ajuns național: un europarlamentar – atenție, unul care, nu-i așa, ne reprezintă în fața Europei – al cărui CV este de negăsit în ciuda unor atenționări repetate. Nu mai vorbim de ceilalți, cu școli făcute la seral sau la fără frecvență sau doar așa pe ochi frumoși și zâmbete promițătoare.

    Ei, aici este comedia.

    Când te dai altceva decât ești în realitate. Când pretinzi că te pricepi, că înțelegi, că ești în stare, dar toate acestea sunt minciuni de fapt. Și în loc să îți dai seama de impostura în care afli, începi să faci poante. La care râzi singur.

    N-ai ce face, monșer, căldură mare…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Dom’ profesor, eram tentat după citirea analizei dvs. , să trec mai departe, fără să comentez nimic, dar…, nu ar fi fost corect din punctul de vedere al ideii (pe care am constatat că o îmbrățișează și colegul dvs. dl. V. Mărginean 😀), aceea că „îmi fac, cel puțin datoria morală, de A SPUNE lucrurile care nu sunt corecte (în viziunea noastră, cel puțin…) și, eventual, cum ar putea fi acestea întreptate;
      … iar dacă există cel puți 1 – 2 persoane care înțeleg mesajul și „se lipește” ceva de ei, DEJA ESTE UN CÂȘTIG !” și o „recompensă” că „NU NE-AM BĂTUT GURILE DE POMANĂ”. 😉
      .
      Deci, ce am vrut să zic cu această introducere lungă…?
      Faptul că TREBUIA să vă spun impresia pe care mi-a lăsat-o această analiză-articol:
      – … iar aceea este că, ORICÂT DE CORECTE , PERTINENTE și PLINE DE IDEI demne de urmat, ar fi „speech”- urile, sfaturile, îndrumările ELITEI (nepervertite) a Societății românești (atât cât a mai rămas din ea 😥), între această ELITĂ (fără ghilimele) și NOROD este o MARE RUPTURĂ și, asta, în primul rând, datorită limbajului folosit de către elite pt. a-și transmite ideile (în mare parte corecte) către popor;
      .
      – a doua problemă pe care o văd la aceste elite (repet, cele NEPERVERTITE!!!), este atitudinea ușor arogant – infatuată, față de cei cu un nivel de înțelegere mai scăzut al acestor probleme, mai puțin subtili și elevați în gândire, dar, poate, cu o viziune tehnică și pragmatică, asupra PROBLEMELOR COTIDIENE, mult mai dezvoltată decât a elitelor.
      .
      Ori, tocmai această „ruptură de limbaj și de viziune comună” , eu cred că este cauza slabei colaborări dintre cele componente majore ale unei Societăți românești ONESTE (nu a celei corupte și pervertite).
      Iar MARELE CÂȘTIGĂTOR al aceste slabe colaborări dintre cele două laturi majore ale societății (cea elitist-vizionară și cea productiv-pragmatică), este chiar „cancerul politico-economic” al acestei Societăți, care-i calcă în picioare (cu mult succes), pe cei din primele două categorii.
      Eu rămân la părearea că o colaborare eficientă elite-norod ar ajuta enorm la EXTIRPAREA ACESTUI „CANCER”. Dar pt. asta, ar trebui lăsate deoparte orgoliile, infatuarea și limbajul neadaptat tuturor, din partea ambelor părți (e posibil că nici anumiți termeni sau activități tehnico-productive, să nu fie înțelese de elite).
      .
      .
      Concluzia / Motivația acesei alocuțiuni:
      – pt că (eu, cel puțin) vă consider una dintre elitele Aradului, îmi permit să comentez ceea ce ați spus, citez:
      „Și pentru că până acum am vorbit oarecum abstract, bătând câmpii, adică, dau și câteva exemple.”
      – nu, „NU ați bătut câmpii”, dar ați fost „al naibii de abstract” ! 😁
      – chiar și partea cu „exemplele” , deșii era mai „pământeană”, cred că și aceasta, încă avea, o subtilitate destul de ridicată a înțelegerii lanțului:
      „Cauză – Efect – Conscințe”
      pt omul de rând, de alfel foarte corect descrisc de dvs.
      .
      În încheiere precizez că da, am folisit și eu termeni lingvistici mai puțin uzuali, dar Comentariul meu chiar era adresat dvs. și elitelor.
      În viața reală, am obiceiul să folosesc un „limbaj mai neaoș”, pe înțelesul omului de rând, de aceea, nu o dată sunt rugat de oameni să „le traduc din română în …. română”, adică MAI PE ÎNȚELESUL LOR.
      .
      Sper să nu vă fi supărat și să-mi fi înțeles deplina sinceritate în a vă ruga (atât pe dvs cât și restul elitelor) , ca să coborâți limbajul și exemplele pe care le folosiți la prezentarea unor idei/concepte/sfaturi publice utile, corecte și pertinente, la nivelul de înțelegere al unei mase mai mari din „bobor”.
      Vă mulțumesc. 😀

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Dimpotrivă, vă mulțumesc pentru comentariu, îl consider unul dintre cele mai interesante și valoroase din câte am avut parte in lunga mea carieră de ”jurnalist” virtual.
        Aveți dreptate în tot ce spuneți, numai că e o parte a adevărului, așa cum se întâmplă mereu în astfel de cazuri.
        Cel mai important aspect al discuției noastre virtuale este că da, elita are tendința să privească de sus, minimalizând și condamnând ce se întâmplă sub. Dar nu este și cazul meu. Cum spuneați și Dumneavoastră, cobor cu discursul fără probleme la nivele mai joase, nu am prejudecăți față de cei care nu fac parte din elita intelectuală, dar nu renunț la nivelul la care se poate ridica pentru ca lucrurile să fie puse la locul lor.
        Gândiți-vă că avem un record mondial la săritura în înălțime, foarte puțini, de fapt doar campionul reușește să sară această înălțime, ceea ce nu înseamnă ca sportivii să fie mulțumiți când sar doar jumătatea înălțimii. Rostul elitei intelectuale – mulțam că mă considerați parte a elitei -este tocmai asta, să arate înălțimea care poate fi sărită, iar dacă e în stare să sară la înălțimi apropiate, să nu coboare ștacheta la nivelul pe care îl pot sări și copiii.
        Cu alte cuvinte, să nu revenim la mentalitatea aș zice nivelatoare, ca să nu zic altfel, care își propunea desființarea elitelor. Mai ales acum când societatea, prin tehnologie, merge spre o nivelare, o uniformizare, o reducere a excepționalului la nivelul banalului cotidian.

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Aaaa nu, nici pe departe gândul de „a nivela”, (ar fi păcat, ba chiar „criminală” o asemenea idee), ci doar acela că ideile mai generale, care ar trebui ÎNȚELESE de o masă mai mare de cetățeni, ar putea fi transmise ceva „mai simplist și explicit”.
      .
      Spun asta, pt că VOTUL TUTUROR contează în egală măsură, ori directia în care acesta merge (sau nu merge deloc), contează mult de EDUCAȚIA CIVICĂ a tuturor cetățenilor (indiferent de categoria socială) și, de fapt, de educație în ansamblul ei, ori mesaje ca acesta:
      – ca DOAR „a face haz de necaz” și a caricaturiza situații stupide, aberante, NU AJUTĂ CU NIMIC PE TERMEN LUNG (cam cât un plasture pe o tumoare malignă – doar ca și placebo!);
      – că lucrurile mărunte aplicate discreționar (ca lipsa acelui CV), e la fel de gravă ca în cazuri lucrurilor mari; în popor se zicea „Cine fură azi un ou / Măine va fura un bou!”
      Etc.
      ar trebui să fie mai clar și mai penetrant transmise (chiar daca asta însemnă o „uniformizare” a limbajului). 😉
      .
      Ori pt. a înțelege gravitatea (deloc vizibilă) a acestor „lucruri mărunte” , dar care, în ansmblu, formează UN ÎNTREG GRAV, chiar cred (eu, cel puțin) că merită adaptarea limbajului și exprimării, pt a putea fi CONȘTIENTIZAT chiar si de cel mai puțin educat cetătean.
      .
      Eu așa văd lucrurile: – că doar când vom avea cât mai mulți cetățeni care înțeleg că superficialitatea, ignoranța, autocompătimirea letargică și melanjul cu impostura, ESTE EXACT CAUZA vieții noastre mizere, vom reuși să schimbăm ceva în țara asta; altfel, nu !😥
      Dar asta trebuie explicată pe înțelesul lor…
      După umila mea părere…

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Problema e puțin mai complexă.
        Fără elite societățile se dispersează și pier. Dar când vorbim de elite trebuie să înțelegem exact despre ce vorbim. Nu doar de sensul tradițional de elite politice, un fel de șefi sau elite sociale, adică privilegiații.
        Vorbim despre cei mai performanți și valoroși în domenii esențiale: știință, tehnologie și cultură înainte de toate. Domenii esențiale pentru dezvoltarea și bunăstarea unei societăți.
        Adică oameni de știință, artiști de mare performanță, literați creativi în toate domeniile, dascăli de mare anvergură etc. Nu de vedete de televiziune și internet, fără să mai vorbim de cele sportive sau ale divertismentului facil. Cu alte cuvinte, la ora actuală, prea puțini români și nu numai, fenomenul fiind global, știu cine este cel mai tare om de știință din țară, cel mai performant interpret de muzică cultă, cel mai mare chimist, fizician, asta ca să nu mai vorbim de literați autentici, fie că sunt poeți, prozatori, autori dramatici sau critici și teoreticieni. Știu însă de maneliști și alții asemenea.
        Iar în situația asta elita adevărată nu are cum să ajungă la ”masă”, locul fiind ocupat de pseudo-elitele menționate. Ei efectiv nu mai sunt ascultați, așa cum la școală profesorul pretențios este considerat un încuiat care nu înțelege viața din zilele noastre. Drept urmare, boborul nu are ce să audă care să îl lumineze, să îl deschidă. E o situație apărută în ultimele decenii și care până acum nu și-a găsit soluția…
        Mișcarea dintre elite și ceilalți este în două direcții: elita care să comunice cu poporul și poporul care să dorească să se înalțe la nivelul de înțelegere minimal. Ei acum, cu FB, teveuri, telefoane ”deștepte” și alte cele această interacțiune milenară a fost blocată. Omul ascultă de telefonul său ”deștept”, nu de omul de știință, sau artistul de performanță, eventuali dascăli, onești și cinstiți…

        +2 voturi
        +1
        -1
    3. Ar necesita sa deschideti ...

      … in viitor, daca aveti timp si rabdare, niste dezbateri mai directe, pe teme care ar interesa foarte putini cititori; macar le-ati pune in miscare mintile odihnite.Puteti incepe cu K.R. Popper, ancorandu-va undeva intre „Dreptatea totalitara” – „Regele-filozof” si „Estetism, perfectionism, utopism”.

      0 voturi
      +1
      -1
    4. @E. Nola
      Da aveți perfectă dreptate, problema e nițel mai complexă și , culmea, se pare că nici noi care, să zicem că avem un nivel de înțelegere ceva mai apropiat, se pare că am ajuns să discutăm pe două idei oarecum paralele, poate și din vina exprimării mele…
      .
      Adică, dvs generalizați ideea de „elite” la diversele domenii în care acestea excelează; și aveți petfectă dreptate!
      .
      Dar, (poate nu m-am făcut eu destul de clar înțeles) , eu NU LA ACEST ASPECT, „de nișă”, al elitelor, mâ refeream…!
      Mă refeream STRICT la ideea acestui articol – o analiză („lecție”) generală de civism, de reală-democrație, în care o elită (cum am spus că vă consider eu, șî NU E IMPORTANT în cazul de față, în ce domeniu excelați), având o viziune atât de ansamblu, cât și de profunzime și detaliu, MULT MAI DEZVOLTATĂ și cu O ACUITATE MULT MAI BUNĂ, ca omului de rând, încearcă să explice/prezinte cititorului niște aberații, greșeli , derapaje, etc. ale societății bolnave în care trăim.
      Faptul că, tratând cu prea multă superficialitate, cu prea multă ușurință, aceste lucruri, în final acestea se vor răsfrânge asupra vieții noastre cotidiene … 😣
      Cel puțin eu asta am înțeles…
      .
      Ori eu asta încercam să spun că, atunci când o persoanâ ca dvs. (si încă altele, dar, cum ați spus, din ce în ce mai puține…😥), cu o viziune mult mai profundă (cauză – efect) asupra societății în care trăim, încearcă să prezinte/dezbată niște informații și explicații DE „UZ GENERAL” (nu din „nișa” specifică fiecărei elite), că ESTE PĂCAT ca acestea să NU FIE ACCESIBILE (datorită limbajului și exprimării elevate și subtile, de multe ori…😉), unui auditori / cititori cât mai numeros.
      .
      Din păcate noțiunea de „dascăl” a ajuns să fie perimată (nu dezbat acum de ce și cum…), dar cum ați spus și dvs:
      – e vreamea telefoanelor „deștepte” , a FB, a „informațiilor” TV și (completez eu) A FORMATORILOR DE OPINIE.
      De ce să nu încerce și elitele să devină „formatori de opinie”?
      Ar fi mult mai sănătos pt societate!
      Doar pt că un anumit orgoliu le oprește să fie „la concurență” cu tot felul de neaveniți inculți, dar populari? 🤔
      Ar fi păcat!
      .
      Cu atât mai mult cu cât aceste informații/analize (ca cea din articol) sunt „de uz general” și ar fi bine dacă le-ar înțelege un număr cât mai mare de persoane.
      Iar de înțelegerea acestora ȘI DE OMUL DE RÂND, depinde posibilitatea unei schimbări reale în societatea bolnavă în care trăim, societate care, prin actuala ei configurație DE PROMOVARE A NONVALORILOR si a OBEDIENȚILOR, a devenit „inamicul public nr.1” tocmai al ELITELOR reale! 😡
      .
      PS:
      – credeți că „Medicii fără frontiere”, Crucea Roșie sau alte organizații voluntare medicale, refuză tratamentul unor bonavi (din Africa sau de altundeva), doar pt că aceștia au fost înainte … la un vraci ?
      – cam la fel și cu deschiderea elitelor la a culturaliza și civiliza pe „devoratorii” de manele, FB, telefoane „inteligente”, etc.: e dificilâ, dar NECESARĂ pt BINELE TUTUROR .
      Și nu, niciodată aceștia nu-și vor dori sâ înțelegă elitele, tocmai pt că HABAR NU AU CĂ AR AVEA NEVOIE DE ACELE INFORMAȚII!
      .
      „Un profesor bun e cel care știe să stârneascâ interesul elevilor, nu cel care îi obligă să învețe ceva care nici nu-l înțeleg și nici nu-i interesează!” 😀
      .
      (Sincer, aș face orice ca să-mi „trezesc” concetâțenii la realitate, chiar și să vă cicălesc pe dvs. ca să participați la „trezirea” acestora, dar coborând la nivelul lor de înțelegere. 😁)

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Da, am mai discutat pe tema asta, sunt și nu sunt de acord cu Buzura, l-aș parafraza spunând că e mai bine să râdem când e de râs și să plângem când e de plâns. Nemaivorbind de acel râsu-plânsu atât de caracteristic situației în care ne aflăm din vremuri imemoriale. De fapt, Caragiale cam acolo bătea. Numai că pentru asta trebuie să te recunoști în personajele sale, nu să crezi că tu nu poți fi așa…

        +1 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    7 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.