Criza nu mai este la ușă, a trecut demult pragul, dar partidele coalizate de dragul puterii au altă agendă. Ele, partidele, se gândesc și acționează doar electoral. Când am zis „doar” am pus de-o parte propriile lor interese, de grup și individuale. Adică, slujbele „de partid” bine plătite pentru „soldații” partidului, câștiguri fabuloase pentru aleși, pensii bip, bip, bip. Că România este tot mai sărăcită și mai drogată, nu-i interesează. Nici individual, nici ca grup.

Paharul este deja plin și dă să se reverse. Furtul, nelegiuirea, minciuna, incompetența păguboasă, impostura toxică, toate la un loc au subjugat România. Așa arată viața adevărată, cea aflată în totală opoziție cu viața prezentată de clasa politică. Nouă, viața ne arată că am ajuns în situația în care scapă cine poate.

Cu adevarat grav este că decidenții nu par dispuși să renunțe la „drepturile” câștigate și cumulate în ultimele trei decenii, în fapt niște privilegii boierești.

Mașina fardată și pescuitul ca la Vaslui  

Din cumulul de interese materiale și electorale, de grup și individuale, transpartinice, nu puteau iesi decât niște măsuri de formă, fără fond și, dacă declari că vrei binele românilor, fără noimă. Premierul s-a alintat că riscă mandatul guvernului pentru măsurile gândite și negociate de PSD cu PNL, menite, cică, să reducă deficitul bugetar. Altfel spus, anti-criză.

Imagini cu Dumitru Buzatu primind gentuța cu bani, la o pescărie privată din județul Vaslui

Evident, premierul n-a riscat nimic pentru că era sigur pe o majoritate confortabilă în Parlament, așa că totul a fost, așa, de ochii lumii. De fapt a evitat dezbaterea parlamentară a acestor măsuri, în cadrul căreia s-ar fi spus cuvinte grele pentru coaliție. Mai bine, pentru că măsurile ar fi trecut în plan secund.

Și-apoi, oricum măsurile administrativ-fiscale cu care se laudă guvernul Ciolacu nu sunt înțelese de nimeni. Nici de economiștii noștri, nici de cei ai UE, FMI sau ai Băncii Mondiale. De antreprenori sau populație, nici atât, deși atât unii cât și ceilalți le vor suporta din greu. Și cum să înteleagă dacă nimic din ce a decis guvernul nu este menit să „repare” motorul economiei și să astupe cu adevărat găurile prin care se scurg banii.

Măsurile pentru care și-a asumat răspunderea guvernul seamănă mai degrabă cu pregătirea pentru vânzare a unei rable, cu ajutorul chitului și a vopselei. Plus multă gargară pregatită pentru „băiatul” cu talent la vânzări. Și sunt mulți „băieți” cu talent atât la publicitate, cât și la manipulare încât ar putea mărita de fată mare și-o babă, darămite o rablă fardată.

Nu mai vorbim despre banii parlamentarilor sau de cei pe care îi toacă fără rușine cei ce populează statele de plată ale sutelor de agenții, administrații, consilii de supraveghere, societăți, companii sau cum s-or mai fi numind toate acele rămurele crescute și hrănite din trupul ministerelor. Nu mai vorbim nici despre pensiile speciale, că tot degeaba. Mai nou, nici despre cumulul pensiei cu salariul de la stat, pentru că așa a decis Curtea Constituțională

Citiți aici: Decizia CCR: Interzicerea cumulării pensiei cu salariul este neconstituțională

Dar nu putem să nu pomenim de legislația privind achizițiile publice care, în această luptă mimată cu deficitul, a ramas neatinsă. Asta, deși până și portarul celei mai mici primării comunale știe că de aici începe nebunia cu șpăgile.

Și tot de aici pornesc lucrările făcute de mântuială, pe bani foarte mulți, din care o bună parte ajung în buzunarele sau gentuțele celor care organizează licitațiile. Punct ochit, punct lovit de „justițiarul” premier Marcel Ciolacu: primarii și președinții de Consilii județene pot fi liniștiți, risipa banului public și „partidele de pescuit” pot continua.

Între timp, sigur, npoi, muritorii de rând, vom suporta toate scumpirile…

Cruciulița de la oglinda retrovizoare

O altă măsură „uitată” de guvern este cea a concursurilor de recrutare a funcționarilor, în special a conducătorilor de instituții de la toate nivelurile. Ceea ce înseamnă că vom avea în continuare șefi incompetenți dar cu salarii mari, care vor produce în continuare deficit bugetar. Sigur, nu atât de mare ca acela produs prin licitații, dar pic cu pic se face marea. Nicio minte luminată din guvern nu a spus un cuvânt despre economia bugetară ce s-ar putea face dacă, de exemplu, lucrările plătite din bani publici ar fi corect verificate și evaluate de oameni competenți, nu de figuranți numiți politic tocmai pentru a închide ochii.

Și, desigur, dacă pentru nereguli sau depășiri de termene vinovații ar fi puși la plată, economia la buget ar fi și mai mare. Despre recuperarea datoriilor la buget, mai ales a celor istorice sau despre confiscarea averilor dobândite ilegal, niciun cuvânt. Abia după ce-a trecut pârleazul cu răspunderea, premierul și-a amintit că unele firme au datorii la fisc încă din perioada pandemiei și se gândește să le recupereze.

Pe scurt, aflat „la volanul” unei mașini cu motorul uzat, fără garnituri și cu rezervorul găurit, guvernul Ciolacu a decis să închidă aerul condiționat, să reducă din cota de benzină și, ca semn al speranței, să pună o cruciuliță la oglinda retrovizoare. Conduceti prudent.

Iar mințită și drogată

Pe de altă parte, ca să treacă aceste măsuri fără mari convulsii sociale – scumpirile tuturor produselor de bază (care afectează marea masă a populației), a tarifelor la utilități și a ratelor la bănci ar putea aduce multe proteste chiar în pragul primelor alegeri de anul viitor – Ciolacu s-a gândit că nu ajunge să-și scuipe-n sân. Așa că, dată fiind și nenorocirea de la 2 Mai, plus ghinionul ce-a lovit PSD – ul la pescăriile din Vaslui (despre care încă nu se știe ce efecte electorale va avea) a pornit lupta cu drogurile.

Nu împotriva drogurilor, după cum arată acum „frontul”. S-a pornit cu o campanie televizată (cum altfel?) împotriva consumatorilor (care continuă și acum). Cu dealerii e mai greu, că cine știe unde mai duc firele…

Normal, au aparut primele rezultate. 297 de „acțiuni operative importante”, după cum a spus ministrul de Interne, Cătălin Predoiu în Parlament. Și asta, din 4 iulie până în prezent. O victorie mare, trebuie să recunoaștem și să le urăm succes pe mai departe (la cifrele de mai sus adăugăm și cele 44 de grupuri de traficanți destructurate și peste 200 de kg de droguri confiscate).

Totuși, o mică, micuță, nedumerire: până în 4 iulie ce-au făcut polițiștii? De ce a fost nevoie de o nenorocire comisă de un șofer drogat, ca să treacă polițiștii la treabă? Este clar că polițiștii au avut informații, altfel nu puteau realiza acele 297 de acțiuni. Adică, aproape 100 pe lună, deci mai mult de 3 pe zi!!! Păi, dacă aveau informațiile, de ce nu au acționat de îndată? Cine i-a oprit și de ce?

Cine pune, de fapt, bețe în roate tuturor organelor de cercetare și urmărire penală? Evident, astfel de întrebări vor rămâne mult timp fără răspuns oficial. Fapt ce va lăsa loc unor răspunsuri neoficiale: fără complicitatea poliției, traficul de droguri nu s-ar fi dezvoltat în asemenea hal. Așa cum nici traficul de țigări (pe nedrept „uitat” în aceste zile) nu s-ar fi dezvoltat și nu ar fi activ și acum.

Cine-i va cerceta pe cei care cercetează, oarecum, propriile afaceri? E limpede că nu întreaga poliție este implicată în astfel de activități. Dar la fel de limpede este că oameni „grei”, cu putere de decizie, sunt implicați.

Serviciile? Păi, ce se întâmplă în țara asta fără știrea și implicarea lor? Apropo de servicii: Presedintele a convocat CSAT pentru a discuta și despre problema drogurilor. Parcă văd că de aici se va naște încă un grandios proiect de țară: România drogată.