Pagina de Facebook „Aradul de Altădată” a fost creată, în urmă cu exact 12 ani, de un elev extrem de pasionat de istoria locală, ca o pasiune a sa în timpul liber. De atunci, acesta a adunat o impresionantă colecție de imagini și date despre Arad, pagina devenind o veritabilă arhivă, fiind urmărită la ora actuală de 38.000 persoane.

Tânărul care coordonează de unul singur pagina se numește Teodor Stoica, iar acum are 26 ani. Special Arad chiar a realizat un interviu cu el în 2015, pe atunci însă respectându-i doleanța de a rămâne sub anonimat, întrucât nu își dorea atenție publică, decât să-și continue pasiunea față de istoria Aradului.

• Puteți citi interviul aici: Dezvăluiri inedite de la fondatorul paginii „Aradul de Altădată” • Special Arad.

Anii au trecut, iar Teodor Stoica din elev de la Colegiul National „Vasile Goldiș” din Arad a devenit student la Științe Politice la Universitatea de Vest din Timișoara. După ce a absolvit facultatea, și-a perfecționat studiile în Grecia, la Atena, unde a studiat limba greacă modernă, iar acum este aproape de a finaliza și studiile masterale în domeniul arheologiei, tot la Universitatea de Vest din Timișoara.

La ora actuală, este și ghid turistic la Arad Free Tours, asociația care oferă tururi gratuite prin Arad atât turiștilor străini, cât și arădenilor care doresc să-și descopere orașul în care trăiesc.

O carte despre Arad va vedea lumina zilei în noiembrie

Astăzi, în ziua aniversară a paginii „Aradul de Altădată”, pe care continuă să o îmbogățească zilnic, Teodor Stoica a făcut anunțul cel mare: se pregătește să publice și o carte.

„În ciuda faptului că întregul proiect „Aradul de Altădată” s-a desfășurat până acum exclusiv în mediul online, am avut de mulți ani în gând dorința de a trece la pasul următor. Din această cauză, în toamna anului 2019 am decis că în cursul anului următor mă voi apuca de scrierea unei cărți, deoarece aveam o serie de idei despre subiectele pe care le-aș aborda. Pentru mine, această inițiativă nu a fost ceva nou; cu toate că a fost o idee copilărească, în perioada 2009-2010 am avut un caiet în care scriam informații despre clădirile vechi din Arad, având la momentul respectiv gândul că îl voi putea da spre publicare. Acestea fiind spuse, în vara anului 2020 m-am apucat de scrierea cărții, alegând inițial un număr de 9 subiecte, din care în cele din urmă au rămas 6. Fiind prima mea inițiativă de acest fel, am sperat să termin cartea până la finalul anului 2020, dar apoi s-a făcut 2021, 2022 și iată-ne la mijlocul anului 2023. În tot acest timp, am găsit noi și noi informații, precum și noi perspective, astfel că acest demers a devenit tot mai dificil de încheiat. Din fericire, lucrurile se vor schimba cât de curând, cartea urmând să fie publicată la finalul lunii noiembrie!”, a anunțat tânărul.

Reflecții despre trecut, la ceas aniversar

Teodor Stoica a notat și câteva gânduri legate de situația în care se află municipiul pe care îl iubește atât de mult:

„Sunt multe aspecte pe care le-am observat în acești 12 ani de „Aradul de Altădată”. Printre altele, veșnica polemică cu privire la trecutul maghiar al orașului, acuze de iredentism pentru simpla menționare a unor denumiri anterioare în limba maghiară, texte despre persecuția fictivă a românilor din Aradul austro-ungar, iar lista poate continua. Există și varianta opusă, mai exact propagarea unui sentiment de xenofobie față de persoanele din regiuni precum Moldova sau Oltenia (așa-numitele „vinituri”), cu toate că generalizările nu ar trebui să existe în niciun context, iar titlul de „arădean adevărat” îl poate avea orice persoană care ține la acest oraș și își aduce contribuția la bunăstarea acestuia.

De mulți ani, dar preponderent în ultima perioadă, observ o abordare necritică față de trecut. Acest mod de a privi lucrurile este alimentat de diverși factori, inclusiv de anumiți „formatori de opinie” care nu pot să accepte schimbările apărute în oraș. Nu mă bucură deloc situația în care se află Aradul zilelor noastre, dar cu toate acestea, consider că nu există o logică deplină în compararea Aradului din prezent cu cel din trecut. Vorbim de două societăți aflate la distanță de decenii sau chiar secole, timp în care au avut loc nenumărate evenimente definitorii pentru întreaga lume. Încercarea agresivă de întoarcere înapoi la trecut este nu doar ilogică, dar și dăunătoare, în condițiile în care omului de rând îi este impus faptul că nu se poate bucura de nimic din prezent. Este normal să existe o mare discrepanță între anii comunismului și vremurile actuale, având în vedere care erau condițiile acelor vremuri, dar trebuie să apreciem libertatea și condițiile pe care le avem în prezent, și cel mai important, să ne concentrăm pe viitorul orașului.

Este foarte posibil ca multe persoane să creadă că Aradul de Altădată este o pagină pentru nostalgici, unde persoanele care au prins vremurile trecute își exprimă regretul față de distrugerile care au avut loc în ultimele decenii. Chiar dacă nu consider această nostalgie ca având o încărcătură negativă, scopul paginii este acela de a face lumea să conștientizeze istoria Aradului, pentru lipsa acestui fapt nu ar putea duce decât la stagnare. Din nefericire, în ultimii ani mi-a fost dat să văd câteva pagini de acest fel, unele cu impact foarte mare.

Referitor la aspectele ce țin de orașul în sine, constat că în rândul arădenilor există o dezamăgire generală, iar odată cu aceasta, o lipsă a unui „patriotism local”. Sunt multe cauze despre care s-ar putea vorbi, precum factorul politic, promovarea nonvalorilor, lipsa unei viziuni concrete în administrație și așa mai departe. La o primă vedere, arădeanul de rând are puține motive să se bucure de orașul în care locuiește. Tocmai din această cauză, este nevoie de un alt mod de a vedea lucrurile. Ca structură și patrimoniu istoric, Aradul deține ceea ce multe orașe și-ar dori să aibă. Clădiri cu adevărat impunătoare, un bulevard fără pereche, iar cel mai important, o istorie bogată. Fiind obișnuit să trăiască zi de zi aici, de cele mai multe ori, arădeanul nu conștientizează aceste lucruri, poate și din cauza unei revolte interioare asupra situației în care orașul a fost lăsat să ajungă. Sunt de părere că schimbarea începe cu noi, cetățenii de rând”, spune Teodor Stoica.