Este rezultatul a 3 ani de scris și a peste 10 de documentare. Este declarația de dragoste pe care Teodor Stoica i-a făcut-o Aradului, iar sâmbătă, la lansarea care a coincis cu ziua de naștere a corifeului Vasile Goldiș, editorii au realizat probabil că ar fi fost necesar un tiraj mai mare. „Aradul de Altădată” a trecut ca pâinea caldă, căci sunt mulți cei care urmăresc cu interes, de ani buni, informațiile pe care cel mai tânăr istoric al orașului le scoate la iveală despre diferitele cartiere, străzi ori clădiri, pe pagina de Facebook devenită deja celebră.

Spuneam că Teodor Stoica, Teo cum îi spun prietenii, este (încă) cel mai tânăr istoric al Aradului. Acum are 26 de ani. În 2011, când a început să posteze online, pe pagina „Aradul de Altădată”, avea 14 ani, dar foarte puțini îi cunoșteau identitatea. Pentru majoritatea, el era simplu „Aradul de Altădată”, iar cei care intrau eventual în contact cu el, prin mesaje, pentru a dezbate diferite aspecte din istoria orașului nostru, își închipuiau fără vreun dubiu că trebuie să fie în conversație cu un adult, cel mai probabil vreun senior trecut prin multe experiențe de viață.

Aceeași iluzie a avut-o și subsemnata, ba chiar și editorul cărții Teodora Artimon, care a spus la lansarea de sâmbătă, 25 noiembrie, din sala Cicio Pop a Universității de Vest Vasile Goldiș, că urmărește postările de pe pagina Aradul de Altădată de ani de zile și că își dorea încă de atunci să fie cea care îi publică o carte:

„Urmăresc ca și mulți dintre dumneavoastră pagina de Facebook și sunt deja destui de mulți ani de când mi-a venit ideea unei cărți. Întâmplarea a fost ca exact după ce am avut acest gând, Teo a postat la el pe pagină că lucrează la carte, așa că m-am dezumflat și m-am gândit că va publica fără implicarea mea. Dar a venit pandemia, lucrurile s-au încetinit și la începutul acestui an, m-am gândit ce-ar fi totuși să-l contactez pe anonimul din spatele acestei pagini, pentru că nu știam cine este, și să-i propun să publice cartea cu noi, la editura Universității Vasile Goldiș. Așa am și făcut. L-am contactat pe anonim. Eram convinsă că anonimul trebuie să fie un istoric grizonat, dar mare mi-a fost mirarea când a apărut acest tânăr care are 26 de ani și este atât de sigur pe sine, care știe nu doar istoria Aradului, ci e conștient de prezent, de viitor. Atunci am fost convinși că e un drum bun publicarea acestei cărți. Așa că îi mulțumesc că a venit alături de noi, de universitatea noastră, de editura noastră, mulțumesc și conducerii universității care m-a susținut pentru acest proiect și mulțumesc Centrului Cultural Județean pentru susținere”, a spus Teodora Artimon de la editura Vasile Goldiș University Press.

Prefața cărții a fost scrisă de istoricul prof. univ. dr. Marius-Ioan Grec, care a ajuns să-l cunoască pe Teo în urmă cu ceva timp, prin intermediul fiului său, cei doi fiind prieteni. Domnul Grec s-a arătat impresionat de traseul educațional al tânărului, care a studiat limba greacă la Atena, apoi științele politice la Timișoara, după care s-a specializat în arheologie.

„Stând de vorbă cu Teo, mi-am dat seama că este foarte bine informat în ceea ce privește istoria Aradului. Și povestind cu el în mai multe rânduri, am ajuns la această idee, m-a rugat să scriu prefața volumului, lucru pe care l-am și făcut. O să vedeți, această prefață nu e lungă, dar zic eu foarte aplicată (…). A avut o pregătire deosebit de profundă. A studiat în Grecia, la Atena, încercând să se familiarizeze acolo cu limba greacă, dar și cu elemente ale culturii grecești – să nu uităm, cultură pe care s-a orientat cultura europeană în ansamblu. Se orientează apoi spre Științele Politice, la Universitatea de Vest din Timișoara și mai apoi face un masterat în arheologie. Iată un traseu foarte interesant al tânărului! Nu ne mirăm că a realizat un volum care, veți vedea, este de excepție. Aș adăuga și că, de exemplu, lucrarea lui de licență a fost de un tip aparte, se intitula «Aromânii în căutarea unei identități» – problematica aromânilor din mișcarea legionară. S-a preocupat și de istoria aromânilor și dacă aș aminti că în urmă cu ceva ani a organizat o expoziție despre evreii din Transilvania, cred că aș întregi portretul celui care astăzi se prezintă un tânăr om de cultură în căutarea afirmării”, a spus prof. univ. dr. Marius-Ioan Grec.

Revenind la cartea „Aradul de Altădată”, inițial erau pregătite 10 capitole, dar după trei ani și jumătate de muncă au rămas 6, care conțin diferite date istorice, documente de la arhivele din Arad, chiar și mărturii de la diferite persoane, respectiv imagini de epocă. Ultimul dintre capitole („Un oraș deschis către comunicarea internațională”) tratează un subiect mai puțin discutat, anume mișcarea de limba esperanto din Aradul de altădată: „În secolul 20, Aradul s-a aliniat unei mișcări de anvergură mondială și, dacă stăm să ne gândim, este mare lucru acest fapt. Vorbim de o epocă apusă în care Aradul era la unison cu multe alte mari orașe de pe tot acest glob”, ne-a spus Teo.

Teodor Stoica, pe jumătate arădean, pe jumătate maramureșean… îndrăgostit de istoria orașului nostru

Teo a ajuns la Arad de mic copil, din Maramureș, și a fost fascinat de frumusețea orașului. A fost complet cucerit mai ales în 2008, atunci când mama i-a cumpărat o carte care avea să devină un soi de „biblie” (Gheorghe Lanevschi, „Aradul vremurilor de mult apuse”), determinându-l chiar să înceapă, puțin câte puțin, documentarea pentru proiectul pe care l-a lansat în 2011 pe Facebook. Acum, pagina este urmărită de 38.000 oameni.

Sâmbătă, la lansare cărții a mai adresat mulțumiri și istoricului Horia Truță, grație căruia a descoperit și poveștile fascinante ale cartierelor Aradului. În carte, Teodor prezintă de exemplu istoria micilor cartiere Cadaș și Silvaș, din apropierea cartierului Confecții. Pentru implicare, a mai mulțumit și lui Stelian Ponta și Hristos Metscas, aflați și ei în sală la eveniment.

Teodor Stoica se consideră arădean, însă nu își uită originile maramureșene, origini despre care crede că l-au ajutat să vadă cu alți ochi, din afară, frumusețile Aradului. Deși e conștient că există multe probleme care trebuie rezolvate, e de părere că nu trebuie să ne concentrăm doar pe aspectele negative, ci trebuie să ne amintim de valorile pe care le avem deja, să avem grijă de ele. Să conștientizăm că trebuie să respectăm mai mult acest oraș, că totul pornește de la noi.

„Interesul meu față de istoria Aradului este practic o conjunctură datorată faptului că am o dublă identitate: de arădean și de maramureșean, lucru de care sunt foarte mândru, chiar dacă în general mândria nu e neapărat un sentiment bun, dar eu pot să spun că sunt, pentru că e ceea ce m-a format. Cu toată sinceritatea vă spun că dacă nu s-ar fi întâmplat să am norocul să mă nasc în Maramureș, acum 26 de ani, probabil nu aș fi ajuns să fiu interesat și de istoria Aradului, lucru pe care îl veți putea vedea și în această carte.

Ce vreau să vă spun legat de cum ne raportăm la tot ceea ce înseamnă orașul Arad: în special în ultima perioadă, auzim despre Timișoara, despre Oradea, despre Sibiu, Brașov, București, nici nu mai încape îndoiala, dar ce facem cu Aradul? Stăm puțin să ne gândim. Ce se întâmplă exact? Oare am decăzut? Oare am intrat într-un anonimat? Sincer, deși nu ar putea părea, țin să contrazic ambele afirmații. Consider pur și simplu că este nevoie de o conștientizare, în rândul nostru, al tuturor. Pentru că aceste lucruri deja există.

Avem un patrimoniu istoric cum multe orașe și-ar dori. Chiar recent cineva mă ruga dacă pot să fac o selecție de fotografii vechi cu Aradul ca să le expună. Am început acest lucru și am realizat încă o dată faptul că avem o comoară din punct de vedere arhitectural, istoric și nu numai, o comoară de care trebuie să avem mare grijă și, nu în ultimul rând, trebuie să ne bucurăm. Sunt de părere că, din păcate, acest lucru este adevărat, Aradul nu se află acolo unde ar trebui. Dar aceste lucruri se rezolvă cu timpul și primul mare pas îl consider că este conștientizarea de către noi toți. Sunt multe lucruri de făcut, deja unele se fac. Foarte bine! Dar, în continuare, dacă urmăm acest drum o să fie bine, sunt convins, și Aradul va ajunge acolo unde merită, pentru că este un oraș chiar deosebit și consider că noi, toți, dacă ne-am născut aici, sau dacă viața noastră este legată de acest oraș, suntem și oameni norocoși”, a spus Teodor Stoica.

Se impune o reeditare

Fiind publicată, pe moment, într-un tiraj redus, cartea a putut fi achiziționată prin precomandă, iar cei care au dorit să o cumpere la fața locului au fost nevoiți să completeze un tabel, urmând să o ridice ulterior de la editură. Planurile sunt însă îndreptate către plasarea volumului în librării, acest lucru urmând să se întâmple abia anul viitor.