Oameni de bine din Arad, unii mutați de mult pe la București, au descoperit din nou investigația unui portal de București care, acum câțiva ani, nota bene, a ajuns la concluzia că lucrarea de doctorat a lui  Ghiță Falcă e o cacialma.

Pe înțelesul tuturor, e o însăilare penibilă de citate aiurea, lipsită de semne elementare de muncă intelectuală, de parcă te puteai aștepta la altceva de la un inginer de drumuri care nici măcar drumuri n-a construit, ci s-a aruncat de la început în politică pe modelul uteciștilor și aseciștilor de dinainte de 1989.

De altfel, conducătorul lucrării sale de doctorat a fost, cine putea să fie, un alt ciocoi de viță veche, e vorba de Mihai Coman, secretar general de redacție al Scânteii Tineretului dintre 1983-86, alintat de cei care au ce să-i mulțumească drept întemeietorul primei facultăți de jurnalistică din România.

Aceștia uită sau se fac că nu bagă de seamă, printre altele, că a existat o asemenea facultate și înainte de 89, chiar dacă nu se numea așa și se integra în studiile care se terminau la Academia de Partid “Ștefan Gheorghiu”, producând pe bandă rulantă jurnaliști-activiști de partid, integrați în pătura de jos a nomenclaturii de partid prezidate de Nicolae Ceaușescu zis și Geniul Carpațiilor.

Ciocoii postrevoluționari nu se mai mulțumesc doar cu furtul averilor, ei sunt oarecum mai postmoderni, pe lângă bani și avere au așa o dorință de neînfrânat și pentru titluri academice.

Adică și bogați și titrați, cam asta este idealul noului ciocoi, vila și Mercedesul nu mai ajung, costumele de brand nici atât, nici măcar excursiile în Dubai nu le satisfac dorința să fie peste toți, pentru asta mai au nevoie și de titluri academice, furând nu doar munca fizică a truditorilor, ci și pe cea intelectuală a celor care până acum, chiar dacă erau plătiți mai prost ca femeile de serviciu de la Gospodăria de Partid, măcar li se lăsa mândria că fac o muncă de care cei fără pregătire și har nu sunt în stare.

În cazul lui Gheorghe Falcă, ca și în cazul majorității impostorilor care se împăunează, precum semianalfabeta Elena Ceaușescu, cu titluri științifice, grav nu este ceea ce fac, ci ceea ce nu sunt în stare să facă.

Simplu spus, ei nu sunt în stare de fapt să facă nimic din cele pentru care au fost aleși sau numiți, activitatea lor “obștească” terminându-se cu vila și Mercedesul, respectiv cu titluri de doctori în domenii despre care au auzit doar la televizor sau au citit pe Facebook.

Primarul Aradului a avut peste zece ani la dispoziție să demonstreze că este capabil să devină un edil destoinic, nici nu mai trebuia să demonstreze altceva, în fond a fost ales să gospodărească orașul în beneficiul locuitorilor săi, nu în cel propriu, asta, desigur, dacă avea atâta inteligență să realizeze că ce-i în beneficiul comunității nu are cum să fie în defavoarea sa.

Însă pe tot ce a pus mâna s-a transformat în deșeu, moloz și gunoi, asta ca să nu folosim aici un termen mult mai adecvat și prezent mai nou pe buzele tuturor.

În afară de bombe propagandistice, doctorul în comunicare și jurnalism nu a fost în stare de mai nimic: a asistat la distrugerea întreprinderilor de tradiție arădene – treaba aia cu Fabrica de Zahăr dată plocon pentru servicii electorale plutește în continuare ca un nor negru amenințător deasupra capului doctorului în comunicare -, a contribuit la distrugerea fondului urbanistic, și-a bătut joc de circulația din oraș, inventând piste de biciclete acolo unde nu s-ar aventura niciun cavaler medieval în zale din cap până-n picioare, nemaivorbind de problema parcărilor pe care le-a tratat pur și simplu ca un izvor de venit pentru cei care îl servesc și, de ce nu, pentru sine.

3piata-avram-iancu-650x435

Să nu fii în stare în 15 ani, în timp ce numărul de mașini din oraș și județ se triplează, să construiești o parcare modernă, etajată sau subterană, contează mai puțin, dar să cheltuiești sute de mii de euro pe studii de fezabilitate din care nu iese nici un loc de parcare în plus, este mai mult decât nepricepere, este deja condamnabil!

Să nu fii în stare să rezolvi problema Cetății, tot aruncând vina pe unii și pe alții, în timp ce este foarte clar și pentru unul care nu este doctor în comunicare că interesele tale obscure te ghidează și în acest caz, este deja mai mult decât o simplă vină, este de-a dreptul de neiertat.

aradi-var-Arad-1-l

Și în final, pentru că în aceste minute când scriu joacă UTA la Timișoara cu Poli, să distrugi o echipă care a fost mândria orașului la conducerea căruia te-ai cocoțat ajutat de tot felul de localnici inconștienți și nepricepuți ca și tine, este chiar cireașa de pe tortul otrăvit pe care ni-l servești pe tavă, nouă, arădenilor care mai rezistă cât de cât în ideea că nu suntem chiar ultimul oraș de pe banda de vest a țării.

Cu toate că, din ce în ce mai mulți, vizitând Oradea sau Timișoara, ajung la concluzia dramatică și oarecum  previzibilă că suntem, am devenit un orășel, o comună mai mare din care a dispărut orice urmă de urbanitate: filarmonica e pe cale de desființare și cântă prin Cetate sau alte localuri vizitate de militarii iubitori de fanfare, sala teatrulului se umple doar la balurile de boboci și la concursuri de miss, eventual la adunări de partid și de stat, iar UTA joacă la Șiria de parcă s-ar pregăti să joace pentru veci în divizia județeană.

palmares_4

Ce să-i faci, asta este, dă arădeanul din mână a lehamite, măcar să nu pierdem la Timișoara, în rest mai vedem noi.

Nu mai avem ce vedea: am pierdut din nou!

P.S. Nu mă erijez în specialist la fotbal, însă doar orbul n-a văzut ieri că echipa din Timișoara nu e cu nimic mai bună ca cea din Arad, dimpotrivă, lotul nostru este mai bun, sunt câțiva jucatori demni de atenție, diferența era la cap… Acolo de unde se împute până și peștele…

 

E. Nola, 16 octombrie 2017, 8:51 AM