Juliana Tollifson e o tânără coafeză de origine română din Calgary, Canada. Adoptată de părinți canadieni imediat după revoluție – la fel ca alți 10 000 de copii români – Juliana a aflat adevărul despre nașterea sa abia când a împlinit 15 ani. Imediat, a devenit interesată de țara natală – atât de interesată, încât s-a acoperit de tatuaje cu plante specifice florei românești, scrie romaniidinstrainatate.com.

Când a crescut, tot din dorința de a-și găsi mama naturală, Juliana a apelat la o firmă specializată din România, care a aflat informații despre familia sa: mama se află la muncă, în Italia.

În ianuarie acest an, când a aflat că în curând va avea ocazia să vorbească cu mama ei, Juliana declara pentru Calgary Herald: „Vreau să găsesc pe cineva care să semene cu mine şi care să se poarte ca mine, care să poată să îmi spună ceva despre mine, fără să o întreb“. În același timp, îi era frică să nu aibă cumva parte de o surpriză neplăcută – exista posibilitatea ca mama să nu vrea să o vadă.

Reîntâlnirea, în România

Acum, toate emoțiile s-au spulberat: Juliana și-a regăsit nu numai mama, ci a aflat că are și un frate, ba chiar a fost la nunta acestuia, care a avut loc în septembrie, la Timișoara!

Când a ajuns cu trenul în gara Timișoara, Juliana nu avea de unde să știe care dintre femeile de pe peron era mama ei. Totuși, ea a povesti pentru cbc.ca că a recunoscut-o de departe și a fugit imediat spre ea, îmbrățișând-o. Mama și fiica și-au petrecut următoarele două săptămâni împreună. Cum fiica nu știe limba română, fratele său a trebuit să traducă toate discuțiile dintre ele.

Astfel, Juliana a putut să afle povestea nașterii sale. Când a rămas însărcinată cu ea, mama avea deja un băiat și spune că nu își permitea să crească doi copii. Contracepția și avortul nu fuseseră posibile în timpul dictaturii lui Ceaușescu, dar imediat după aceea s-a dat liber la adopțiile internaționale. Mama adoptivă a Julianei, Debbie, confirmă aceste amănunte. Ea spune că a găsit-o pe micuță suferind de malnutriție și că a ținut-o la spital două săptămâni, după adopție. Și tatăl adoptiv, Rod, îşi aminteşte atmosfera sumbră, sordidă, a blocului comunist în care a văzut-o pentru prima dată pe viitoarea sa fiică: geamuri sparte la parter, o scară de bloc luminată de un singur bec chior, o sticlă de lapte păstrată într-un dulap, într-o casă în care nu exista frigider.

După cele două săptămâni petrecute în țară alături de familia sa naturală, viitoarea întâlnire nu a fost încă stabilită cu precizie. Juliana a promis că va reveni în România atunci când va putea, iar mama ei naturală a asigurat-o că va fi în Canada, atunci când fiica dată spre adopție în urmă cu un sfert de secol se va mărita.