Mulți îl cunoașteți pe Cristian Manta de la Joy Fm. Alții, care ați fost prezenți la expoziția fotografică organizată de Special Arad în colaborare cu Boeme Cafe și Gonzo Media, i-ați văzut pe pereți fotografiile expresive cu protestele de la Arad din februarie. Asta e și meseria de bază a lui Cristian, fotografia, pe care a învățat-o ca autodidact. În jurul acestui domeniu se învârte și proiectul său de amploare, numit sugestiv „174 reasons to smile” (174 de motive de a zâmbi) care ne-a atras recent atenția. Pentru a afla mai multe, l-am abordat și solicitat să ne răspundă la întrebări:

– Ești moderator la radio și fotograf. Care e meseria ta „oficială”?

– Lucrez la Joy FM la matinal, împreună cu colegul meu Cosmin Ile, de curând. În rest mă ocup cu fotografia. Ca meserie oficială, dacă aș putea spune așa, da, fac fotografii.

– De când ai această pasiune? 

– Pasiunea o am din adolescență și a devenit mai matură în vremea când lucram la București, la o agenție de casting. Acolo am devenit mult mai pasionat, iar din 2008 „nu mai las” aparatul din mâna. Nu am decât studiile acumulate din ceea ce am învățat. Nu am absolvit o școală oficială de fotografie.

– Când ai avut prima expoziție/primul proiect de fotografie?

– Primul meu proiect foto a fost acesta pe care îl am și în prezent, 174 Motive de a Zâmbi, iar prima expoziție a fost tot ca o parte din acest proiect și a avut loc anul trecut, în toamna, aici la Arad, la Cărturești.

– Ai reușit o treabă minunată și la expoziția „Poezia de stradă a unui popor creativ”, organizată în Boeme. Ai surprins fizionomii foarte expresive. Dar să vorbim puțin despre „174 motive…”. Cum ți-a venit ideea și ce urmărești prin proiectul acesta?

– Povestea proiectului „174 Motive de a Zâmbi” este, cred, și povestea noastră, a tuturor, acea poveste din suflet. Este un proiect foto care s-a născut în inima mea la sfârşitul anului 2014. Ce a dat naştere acestui proiect? Fiind fotograf, îmi place să observ oamenii şi îmi place să observ stările lor. Ceea cea am observat tot mai des a fost apăsarea oamenilor de pe stradă, tristeţea din ochii lor şi faptul că uităm să zâmbim mai des. Atunci m-am întrebat: «oare noi, oamenii, am uitat că dincolo de toate provocările vieţii, dincolo de monotonia vieţii în care de multe ori ne învârtim, noi toţi avem motive de a zâmbi, avem motive de a celebra viaţa?». Scopul este de a le reaminti oamenilor că în interiorul lor se găsesc motive pentru care merită să zâmbească. Proiectul constă în realizarea de fotografii cu oameni care aleg să zâmbească pentru acest proiect. Mai exact, le explic despre ce este vorba şi îi întreb dacă îmi permit să le fac o fotografie cu ei zâmbind într-un mod sincer, o fotografie urmată de un motiv din sufletul lor (îmi doresc de obicei să nu fie un motiv general) pentru care ei aleg să zâmbească, motiv pe care îl primesc atunci sau ulterior. Țin legătura cu ei şi îmi trimit motivul lor.

– Cât de amplu îți dorești să devină proiectul tău?

cristian manta– Doresc să ajung în fiecare oraș din Romania și Europa, să fie cel mai mare proiect foto al zâmbetelor care, în același timp, să stârnească în noi întrebări și să ne provoace să gândim cum alegem să ne trăim fiecare zi din viața nostră: «fiind victime sau oameni care celebrează viața?». Urmăresc să las un impact asupra lumii din jur care, din păcate, este tot mai apăsată și mai tristă. Personal, cred că lumea se poate schimba în bine prin implicarea noastră, a fiecăruia. De multe ori spunem: «nu are rost», însă pentru mine are rost, dacă prin aceast proiect voi reuși să influențez în bine viața cuiva… Eu cred că se poate. Omul este o minune care poate undeva pe drumul vieții a pierdut puterea de a zâmbi. Tocmai de aceea s-a născut acest proiect.

– Foarte frumos spus! Dar de ce tocmai 174? Este el un număr simbol sau e aleator?

– Este doar un număr. Un număr minimal, să zicem așa.

– Până acum, câtor oameni ai reușit „să le furi” un zâmbet?

– Hmm, am pierdut numărul lor. Sunt peste 1500 de oameni!

– Ai inclus în proiect și celebrități din țară, precum Ștefan Bănică Jr sau Dacian Cioloș… Cât de deschiși au fost să se alăture proiectului tău?

– Da, am fotografiat și persoane publice pentru că îmi doresc sa includ oameni din toate categoriile. Ei au fost foarte deschiși, iar eu foarte onorat să pot să includ în proiectul acesta oameni ca ei. Dincolo de pozițiile pe care le ocupă, sunt oameni. Oameni care simt, care trec prin provocări și ei, oameni care zâmbesc. Invitația mea de a îi fotografia a fost acceptată cu deschidere, spunându-mi că le place ideea, ceea ce mi-a provocat bucurie în suflet.

– Cât vei mai lucra la proiectul acesta?

– Din punctul meu de vedere, proiectul este acum la 10 % din ceea ce înseamnă el. Da, am ajuns în câteva orașe, dar scopul este să ajung în toată Europa, să întâlnesc diverse tipologii de oameni, să public o carte cu portrete ale oamenilor și motivațiile lor de a avea în fiecare zi ziua cea mai bună. Cât voi mai lucra? Nu știu. Tot ce știu este că mai este foarte mult de muncit.

– Deci „produsul finit” va fi o carte a zâmbetului…

– Da, eu mă gândesc la 2 ediții ale cărții. Dar mai sunt ceva pași de făcut până acolo…

174 reasons to smile european project

– Ai vreun citat preferat pe care l-ai primit de la cei pe care i-ai pozat?

– Nu aș putea alege unul, toate sunt unice și pornesc de acolo, din sufletul lor. Le iubesc pe toate pentru că toate creează acel curcubeu plin de culoare.

– Cum crezi că putem să zâmbim în zile nu tocmai plăcute?

– Noi, toți, în fiecare dimineață avem ocazia să alegem, să ne bucurăm de aceea zi sau să fim triști. De exemplu, este luni dimineață, plouă, e frig, sună alarma telefonului, trebuie să te trezești, să mergi la muncă sau la școală… și atunci cei mai mulți dintre noi suntem nervoși, avem frustrări, suntem triști…. Dar dacă te-ai trezi și ai începe în schimb să îți numeri motivele pentru care ar trebui să te bucuri și să celebrezi aceea zi? Uite, motive cum ar fi: patul cald, persoana pe care o poți îmbrățișa dimineața, sănătatea pe care o ai, cele două felii de pâine prăjită și cafeaua caldă cate te așteaptă în bucătărie, copilul tău sănătos, familia pe care o ai etc. Lista poate continua… ei bine, dacă noi am percepe viața din acest unghi, probabil că am alege să plecăm cu recunoștință și zâmbetul pe chip. Ziua respectiva ar prinde culoare…

– În încheiere, spune-ne, pe tine ce te face cel mai mult să zâmbești?

– Frumosul din jurul meu pe cate îl poți observa dacă îți faci timp, familia mea și faptul că pot munci pentru visul meu de a face lumea din jur un loc mai bun.

– Noi îți dorim mult succes și așteptăm cu interes cartea!

– Mulțumesc frumos. Și nu uitați: viața e un dar, celebrați-o!

Raluca Medeleanu, 22 aprilie 2017, 9:19 AM