Îmi place muzica. Nu cred că există om pe lumea asta să spună că nu îi place nici un fel de muzică. Ascult trupe, artiști solo, de la noi, dar și de afară. De la rock la hip-hop și înapoi, fundalul sonor pe care mi-l aleg diferă în funcție de starea în care sunt. Dacă mă duc la vreo conferință de presă a vreunui partid, plec pe muzica celor de la Paraziții, 2Pac, System of a Down sau Disturbed. Dacă stau blocat în trafic, sau la vreo coadă dintr-un magazin, am o piesă de la Ludacris…

Îmi creez singur în cap un fundal sonor, care mă ajută să nu dau curs versurilor din „Break Stuff” de la Limp Bizkit. Fiecare face față situațiilor exasperante după cum îi taie capul. Eu… cu muzică. Câteodată, am obiceiul să răspund în versuri sau povestesc ceva, fundalul sonor asigurându-l tot eu.

Spuneam la început că îmi plac mai multe trupe. Însă este una pe care, oricât block încerc să îi dau, mă trage de mânecă să vin la vreun concert de-al lor când ajung prin Arad. Ce vorbesc? Am fost în concediu la mare și nu am putut să nu mă duc și acolo la concertul din Vama Veche.

Vorbesc despre Fără Zahăr. Bobi și Bobo mi-au devenit foarte dragi datorită modului în care știu să spargă bariera aceea dintre un artist și public. Dacă nu ar fi scena și doișpe lumini pe ei, nu ai știi că ești la un concert. Ai crede că s-au strâns niște prieteni la un club și toți ascultă muzica de la Fără Zahăr.

Reușeșc să-ți pună orice problemă pe pauză, vreme de un concert, și să te pună în același spațiu cu oameni frumoși. Oameni care au calitatea de a gusta gluma, ironia, sarcasmul, amarul vieții de zi cu zi și să râdă. Să râdă cu gura până la urechi în fața greutăților.

Cred că este o calitate națională, o trăsătură a poporului nostru, iar de când cei doi băieți au început să scrie versuri precum: „Am găsit o oaie-n baie/ Se adăpostea de ploaie”, „Viața-i comedie amăruie / Învață să zâmbești când calci pe cuie”, „Astea-s schiurile mele/ Ele nu sunt paralele / Ba mai mult îmi pare că-s certate între ele”, calitatea aceasta are un fundal sonor.

Special New Music | Piese noi de la The Beatles, The Rolling Stones feat. Paul McCartney, Johnny Marr, OCS, Peter Gabriel, Church Chords etc.

În Club Flex le-am luat primul interviu. Era 2019 și am încercat să fac un interviu cu ei așa cum mă gândeam că ar trebui făcut cu ei. I-am întrebat cum e șaorma la Dorohoi, care e capitala Ugandei, ce culoare au căruțele lor și dacă sunt liberi. Au fost exact așa cum mă așteptam, cu glumele la ei.

Anul trecut, Bobi (1/2 din Fără Zahăr) zicea că:

„Noi, artiștii, urcăm pe scenă cu foarte mică valoare personală, simțită. Și avem nevoie ca o oră, pe scenă, să mușcăm din voi mici bucățele de iubire”. Însă am impresia că nu a realizat un lucru. Iubirea de care vorbește el este doar un răspuns, un efect a ceea ce sunt ei de fapt ca oameni și artiști, și ceea ce înseamnă ei pentru public.

Iar asta s-a simțit vinerea trecută, în Club Flex, unde au concertat într-o locație arhiplină, locuri libere fiind doar afară, în stația de taxi. Diferit de anul trecut, când Adi, patronul Flex, fusese plecat în Tenerife, vineri seara l-am văzut și am vrut să-i luăm și lui interviu. Ne-a mulțumit și ne-a declarat doar atât: „Sunt aici, nu în Tenerife”.

Bobi și Bobo au început show-ul în mod obișnuit, cu mici reglări de microfoane, lumini și aranjat freze. Au continuat cu o pauză și au terminat pe un fundal sonor cunoscut lor deja, cu zeci de oameni scandând: „Fără Zahăr!”.

Doar pe scenă a mai fost loc la Fără Zahăr

La final, am fost să le iau un interviu celor doi de la Fără Zahăr, doar că de data aceasta, am avut alte întrebări, mult mai presante decât șaorma de la Dorohoi. După ce am verificat dacă sunt chiar ei și nu niște sosii, am aruncat întrebările în eter:

– În urmă cu 5 ani, v-am luat interviu, tot în Flex, pe când patronul era plecat în Tenerife. Ce s-a întâmplat de data aceasta, ați pus condiție să fie și el prezent?

Fără Zahăr: Cel mai probabil, la anul, patronul va lipsi din nou, fiindcă îi va expira interdicția de 5 ani primită pe vremea când ne-am cunoscut noi. A fost surprins în Tenerife, la predarea camerei de hotel, cu trei prosoape și două cearșafuri burdușite în valiză. Polițiștilor le-a declarat că este vârf de lance pe Horeca arădeană și are dreptul să ia ce vrea. Nu avea.

– Cum de tot vă pierdeți pe la Arad, vreme de o seară și un concert, în drumul vostru către Timișoara? Pe unde intrați în țară?

Fără Zahăr: Ești în eroare, domnule, noi venim din Iași special pentru concertul din Arad, iar pe cel din Timișoara îl punem pentru arădenii care nu au mai prins bilete la Flex. Legătura este una profund sentimentală, fiindcă Bobo, așa mascul cum îl știți, a avut în pruncie o păpușă Arădeanca pe care a iubit-o enorm.

– Ministrul rus de Externe a declarat că la Dorohoi nu a fost nici un tanc, ever, și că la Arad nu există nici o mamă care să fie spion rus… Cum comentează Fără Zahăr?

Fără Zahăr: Baliverne lavroviene. Unitatea militară din Dorohoi a avut în dotare două tancuri, dintre care unul funcțional, folosit pentru a-l muta pe celălalt prin curte. Legat de mamele spion, cum îți explici că dacă schimbai trei vorbe cu o fată, în treizeci de minute mama ta o suna pe a ei să negocieze condițiile de încuscrire? O mamă grijulie știe tot.

– Având în vedere că lumea cumpără mai multe bilete decât are clubul scaune, ați vorbit cu o firmă să aducă scaune și bănci de bere la concertele voastre? Dacă da, cum se numește firma? (avem informații că ar fi cu capital rusesc).

Fără Zahăr: Suntem în lucru cu un prototip de scaun spion, dotat cu microfoane de înaltă precizie, cu care vom înregistra toate bârfele proferate la mese în pauza concertului, apoi le vom vinde celui mai urmărit tabloid arădean, adică VOI, ne-au declarat Bobo și Bobi, bucuroși că nu s-a vândut toată berea din club. Nefiind plecat, Adi s-a asigurat să fie destulă pentru toată lumea, că de scaune… 🙂

Deoarece considerăm că formula utilizată de Bobo și Bobi pentru a-și lua la revedere de la public este una care înglobează mai tot ce ne dorim să transmitem, ne permitem, din nou, și noi să apelăm la ea, fiind îndreptată către publicul nostru cititor că a avut răbdare să citească tot, oamenilor, ca Adi de la Flex, care se încăpățânează să aducă trupe în concerte și nu în ultimul rând, băieților de la Fără Zahăr, fără de care amarul nu ar fi comic: „Vă iubim și vă respectăm!”