Un alt fel de Epocă de Aur!
Ca un observator fidel al fenomenului politic, mai ales în preajma alegerilor, mărturisesc că nu m-a șocat apariția unui partid gen AUR, ci mai mult amploarea pe care a luat-o fenomenul într-un timp relativ scurt. Trec peste explicațiile acestui scor înregistrat de AUR – influența rusă, ordinul pe unitate dat rezerviștilor sau implicarea religiei – și mă rezum să spun că mă surprinde faptul că clasa politică a părut surprinsă, la rândul ei, de AUR. La o simplă analiză a societății românești, era de așteptat să apară un asemenea partid.
Pe fondul creșterii euroscepticismului, transpus într-o formă de naționalism, și din cauza presiunii sociale dată de măsurile sanitare impuse, era de așteptat să apară o asemenea formațiune politică, care să profite de nemulțumirile românilor. Cu atât mai mult cu cât nici un partid care are cât de cât forță nu a acaparat acest segment, al naționalismului. Dar el există, iar după apunerea lui Vadim și a PRM-ului său, doar parțial PP-DD și PSD-ul lui Dragnea au profitat de acest filon.
Probabil AUR va dispărea, încet-încet de pe scena politică a țării, parte prin erodare, parte prin migrație politică. Dar sunt de părere că va lăsa urme în politica românească, iar celelalte partide – dacă vor înțelege mesajul populației – vor merge pe drumul unei reforme interne, de partid, atât prin aducerea de „sânge proaspăt”, cât mai ales în relația cu oamenii.
Față de alte partide – PRM în 2000, PPDD în 2012, USR în 2016 –, AUR ar putea avea o influență mai pregnantă asupra clasei politice, ar putea să o responsabilizeze. Paradoxal, chiar dacă AUR va dispărea – și rămân la părerea că nu o mai prinde anul electoral 2024 decât eventual simbolic –, această formațiune ar putea să însemne o nouă epocă (ca să întregesc jocul de cuvinte) în ceea ce privește clasa politică, în ansamblul ei.
Comentariile portalului
Dacă asta vor înțelege din ce am scris, este doar treaba lor. Am și precizat că îmi cer iertare, dar nu-mi pun cenușă-n cap și nici nu retractez (...)
Adevărat a înviat! Cum să nu putem, noi, oamenii să iertăm? Sigur că putem. Chiar avem datoria de a învăța să iertăm. "... precum și noi iertă (...)
BRAVO, BRAVO,!!!!!!