Fără să intru în amănunte – formarea și comportamentul fiecărei formații politice care se simte bine pe extreme are loc conform unui algoritm de pe acum cunoscut și familiar pe aici –, plec de la ultimele sondaje care indică șansele partidelor care se implică în procesul electoral declanșat de ceva vreme și care se va termina doar odată cu Revelionul.

Înainte de toate să observăm că AUR, o formațiune condusă de un fost șef de galerie de fotbal, se folosește chiar mai mult decât bine de noile oportunități oferite de diferitele site-uri de socializare, insistând puternic atât pe Facebook, cât și, mai ales, pe Tik-Tok.

Ceea ce explică lejer succesul lor la cei tineri, așa cum reiese asta din ultimul sondaj IRES. Conform sondajului foarte recent, AUR conduce în preferințele tinerilor, PNL-ul și PSD-ul reușind să îl depășească doar acolo, la europarlamentare și locale, unde pornesc împreună, comasați, adică.

Dar impactul realității online este semnificativ și în ceea ce privește site-urile mascate în publicații de presă în spatele cărora stă formațiunea lui Simion. O cercetare recentă a descoperit peste douăzeci de astfel de „publicații” online, cu nume care seamănă șmecherește cu cele cunoscute și populare și care sunt de fapt platforme de publicitate electorală pentru AUR.

Nu e mare lucru să îți dai seama de asta chiar dacă nu ești neapărat specialist. Casete de redacție nu prea au, articolele sunt semnate de redacție, majoritatea fiind omagiale când se referă la AUR și profund critice, chiar jignitoare, ca să nu spunem mincinoase, când vorbesc de celelalte partide aflate în cursa electorală. Nu dau exemple, nu vreau să le fac reclamă involuntară, dar problema este cât se poate de reală și pune câteva întrebări profund neliniștitoare.

Înainte de toate e vorba despre banii cheltuiți pentru asta. De unde, câți și până unde. Este cât se poate de evident că pe lângă banii de care dispune partidul, e vorba înainte de toate de „sponsori” care doresc astfel să le crească influența și oportunitățile într-un viitor posibil în care AUR ar ajunge factor de guvernare. Și atunci nu am vorbit încă de „jocul” diferitelor servicii secrete, un joc de asemenea tradițional pe aici care vizează conservarea puterii acestor servicii indiferent de partidul sau partidele aflate la putere.

Vin, totuși, cu un exemplu, nu de alta, dar conform RISE Project, pseudo-publicația online 4Media.info este chiar a vicepreședintelui AUR, Marius Lulea. Ei, aici, dincolo de articolele omagiale și cele dur critice la adresa celorlalte formațiuni politice – desigur, sunt și excepții: cele care sunt mai „apropiate” – am găsit în zilele trecute un „sondaj” de ți-e mai mare dragul.

Unul „făcut” de o instituție de sondare cam de același calibru cu presa în care apare. Absolut previzibil, AUR este pe primul loc, fiind depășit doar de PSD și PNL luate împreună. Cele două împreună au, cică, 37%, în timp ce AUR singur are 27%. Pe locul trei, la mare distanță, urmează USR cu 21%.

Să reținem că sondajul nu este făcut de o instituție de prestigiu, credibilă, ci de un fel de firmă de casă AUR. De altfel acest mod de difuzare a mesajului este caracteristic și explică perfect impactul partidului lui George Simion. Cei care cad în capcană sunt cei fără simț critic, cei mai puțin interesați de subtextele vieții politice, cei care reacționează strict emoțional: tineri și provincialii mai în vârstă. Aceștia din urmă sunt de fapt baza electorală AUR, în marile orașe și la nivelul electoratului cât de cât avizat impactul lor fiind mult mai temperat.

Situația este și mai specifică aici la Arad, aici unde AUR este reprezentat de oameni de ultima oră, nu neapărat extremiști în gândire, mai mult oportuniști care încearcă să se cațere în politică pe scări lăsate libere de cei deja ajunși acolo. Este exemplară situația deputatului AUR de Arad, cu nume unguresc pe deasupra. Este vorba de Vasile Nagy, ajuns în Parlament via AUR, nevăzut, necunoscut și nici auzit de când e acolo, dar care anul trecut a părăsit formația care l-a trimis în Parlament, optând pentru gruparea mult mai decentă declarată de dreapta – e mare înghesuială pe dreapta în România – în care și-a găsit refugiul Ludovic Orban, un alt politician român cu nume unguresc.

Și pentru că AUR de Arad a rămas fără oameni cât de cât vizibili, s-a optat pentru nume noi și care pot genera oareșce interes – desigur, incomparabil cu ecoul creat când pronunți Falcă sau Bibi –, dar cu toate acestea nu neapărat implicați politic până acum. Excepția este Titu Gheorghiof, oricum om de background și culise, în timp ce, prin Leo Aslău, partidul a „prins” un arădean cât de cât cunoscut mai ales prin conflictul său de când e lumea cu administrația controlată de Ghiță Falcă.

De altfel, după o amânare neașteptată, anunțarea candidaturii lui Leo Aslău, reprezentând AUR pentru postul de primar al Aradului, va avea loc, după ultimele noastre informații, chiar astăzi, în vinerea în care apare acest comentariu.

Și ca să încheiem așa cum stă bine când vorbești de AUR, în trombă, adică, problema cea mare cu succesul previzibil al grupării AUR nu constă în discursul demagogic (asta ca să nu spunem mincinos) și învechit cu care îi amețesc pe cei mai emotivi, și mai puțin raționali, ci realitatea cruntă că nu le stă în față o clasă politică de elită, profesionistă și eficientă, ci tot așa: o masă eteroclită de nechemați și nepricepuți, cățărați în politică pe bază de pile, cunoștințe și relații și care nu sunt la AUR nu din cauza convingerii lor, ci pentru că au prins momentul prielnic cu mult înainte…