Ca să putem aborda prevenția, ca parte a poveștii de viață prin care suntem asigurați că suntem în deplină siguranță pe străzi, în case sau în diferite locuri publice, ne vom întoarce puțin în timp.Vă mai amintiți de isteria iscată prin martie 2020, înainte de declararea pandemiei de Coronavirus? Acea isterie a stocurilor, mai mari sau mai mici, pe care ni le-am asigurat aproape toți, în locuințe.

La început, adică prin februarie, am golit magazinele de ulei, făină și mălai, apoi, am trecut la hârtie igienică. Nu carne, nu legume, nu pizza sau ciocolată, ci hârtie igienică. Adevărate depozite. Sigur, nu noi am inventat isteria asta pre-pandemică.

S-a răspândit pur și simplu, mai rapid decât coronavirusul, după ce televiziunile ne-au arătat isteria din Australia, SUA, Canada sau UK. Și, normal, fără să știm exact de ce am avea nevoie de „tonele” de suluri de hârtie igienică, am preluat-o. Așa cum am preluat mai apoi toate teoriile conspiraționiste, cu care ne hrănim și azi (leagte de pandemie, nu de hârtie sau alimente).

Dacă proviziile de alimente sunt normale într-o situație de natura celei declanșate de coronavirus, de ce, totuși, s-au gândit oamenii să-și facă provizii de hârtie igienică? Nici acum, după patru ani de la declararea oficială a pandemiei, nu avem un răspuns clar, deși unii chiar au cercetat fenomenul – pentru că a fost, totuși, un fenomen: omenirea era amenințată cu o extincție în masă, iar oamenii s-au gândit, cu prioritate, la hârtia igienică.

„În situații cum este cea a unei epidemii sau, mai rău, a unei pandemii, oamenii se panichează. Cumpărarea de hârtie igienică este unul din rezultatele acestei panici, o reacție disproporționată la bombardarea cu informații despre un virus care se răspândește la nivel global și bagă țări întregi în carantină” – opina în martie 2020 Steven Taylor, psiholog clinician, profesor la University of British Columbia și autorul lucrării „Psihologia pandemiilor”.

Un alt psiholog, americanul Frank Farley, spunea că: „Epidemia a declanșat un mecanism care se numește psihologia supraviețuirii. Fiecare dintre noi își face planuri pentru a supraviețui cât mai mult în casă, fără ajutor din exterior, și acționează în consecință, își cumpără ceea ce crede că îi va fi necesar”.

Probabil a fost, totuși, o măsură individuală de prevenție, declanșată, e drept, de „exemplul dat de vecin” (în acel caz, de vecinii mai îndepărtați). Așadar, cel puțin în probleme fiziologice, am învățat să facem prevenție de la alții. Buni cunoscători ai statului, românii au prevenit apariția unei situații stânjenitoare, aceea de a rămâne fără hârtie igienică. Nu știa nimeni ce se va întâmpla cu noi, dar eram asigurați  că adminitrațiile locale vor avea grijă, la o adică, să asigure cetățenilor cele necesare traiului. Evident, fiecare român s-a gândit că hârtia igienică nu va face parte dintre aceste „necesare traiului”, așa că, preventiv, și-au asigurat singuri starea de confort fiziologic.

De atunci însă, prevenția (dincolo de conotația ei medicală, care acum nu intră în discuție) a redevenit o idee scoasă periodic de la naftalină pentru a justifica activitatea unora de prin ministere, mai ales cel de Interne. Că mai ales în MAI se lucrează cu această idee, ce-ar trebui să liniștească populația. Și nu în situații în care ar fi nevoie de hârtie igienică. Pentru că atunci când vorbim despre siguranța cetățenilor, hârtia igienică nu mai are sens nici măcar cât avea stocarea ei în perioada pandemiei.

Sigur, nu doar MAI deține piatra filozofală care transformă vorbele în fapte de natură să asigure siguranța cetățenilor. Mai sunt și primăriile, în special cele care au în componență poliții locale – au și celelalte rolul lor în asigura siguranța cetățenilor, chiar da că n-au „locali”, dar de la ele parcă nu avem aceleași așteptări.

Dar este clar că MAI este vedeta incontestabilă, atât a ordinii publice, în general, cât și a prevenirii, ca parte a activității de asigurare a siguranței publice și protecție a cetățeanului. De altfel, tot acest minister a făcut – și, prin asta, și-a asumat – Strategia Națională de Ordine și Siguranță Publică pentru perioada 2023 – 2027, document aprobat de Guvernul României prin HG 1081/2023.

În acest document se precizează clar că MAI „este principala instituție responsabilă cu menținerea, asigurarea și restabilirea ordinii publice, respectiv garantarea siguranței cetățeanului, având o gamă largă de atribuții ce se extind în toate domeniile securității naționale”.

Este de la sine înțeles că MAI nu putea ignora prevenția în materie de ordine și siguranță publică.

Nu trebuie să fii cine știe ce specialist ca să înțelegi că este mai bine și chiar mai ieftin să previi decât să constați, să sancționezi și, eventual, să repari sau să vindeci după comiterea faptelor ilicite. Prin urmare, prevenirea este considerată, în Strategie, unul dintre cei patru piloni „prin care se trasează liniile strategice de acțiune specific”.

Clar ca lumina unei zile însorite de vară. Ca și definirea principiului prevenirii, care „derivă din necesitatea identificării și angrenării mijloacelor și metodelor adecvate pentru a combate, cu celeritate și eficiență organizațională, riscurile, amenințările și vulnerabilitățile la adresa ordinii și siguranței publice, printr-o abordare congruentă și integrată”.

Dacă cineva cunoaște vreun polițist capabil să înțeleagă cele de mai sus și, eventual, să le explice, vă rugăm să-l faceți cunoscut arădenilor.

Poate astfel va intra și în atenția primarului și, împreună, vor face ceva pentru (re)instaurarea unui climat de siguranță în municipiu. Și, poate chiar ar începe cu activitatea de prevenire, pornind de la vechea idee că prezența polițiștilor în stradă descurajează răufăcătorii. Acuma, desigur, nu avem pretenția de a-i scoate de tot pe polițiști din birouri sau de pe unde își mai fac ei veacul, dar măcar un pic, o oră, două pe zi.

Nu neapărat polițistii din IPJ, Doamne ferește! Ăștia, dacă sunt trimiși în stradă, până revin să-și scrie raportul ies la pensie. Dar măcar „localii”, care sunt în „ograda” primarului.

Încredere și siguranță…

Sursa: investigative-report.ro

Poate domnul Bibarț (primarul cu „ograda” plină de polițiști locali) încă nu știe, după un mandat și jumătate, că are anumite obligații față de cetățeni, între care și aceea de a le asigura liniștea și siguranța. Poate încă nu știe că este nu doar primar pentru pavele, arbori doborâți cu drujba și ronduri, ci și pentru oameni. Am spune că este în primul rând pentru oameni.

Doar că dumnealui nu se lasă dominat de un asemenea sentiment. Oamenii, arădenii sunt buni doar să-i admire „mărețele realizări”. Și, normal, să-l voteze. În rest, nu sunt interesanți pentru el. Nici măcar când o subalternă de-a sa a fost bătută crunt, în plină stradă, n-a fost capabil să iasă public cu o declarație. Deși, ca primar este coordonatorul Poliției locale și semnează Planul anual de Ordine și Siguranță Publică a Municipiului Arad.

• Angajată a Primăriei Arad, bătută de un recidivist pe Calea Iuliu Maniu

Încă un mandat și vom face iar provizii de hârtie igienică. Nu ne va închide nimeni în case, dar nu vom mai avea curajul să ieșim, de atâta siguranță asigurată de MAI și primar. Încă un mandat în care prevenția și siguranța cetățeanului vor rămâne doar pe hârtie. De scris sau de igienă.