Cum era de așteptat, Ludovic Orban a pierdut alegerile pentru președinția PNL. Poate, nemeritat, fiind, cum zic unii, cel mai adevărat liberal. Poate, meritat, cum zic alții, fiecare tabără aducând argumente care să le susțină poziția. La urma urmei, meritată sau nemeritată, debarcarea lui Orban din fruntea PNL este treaba liberalilor, chiar dacă președintele partidului care, deocamdată cel puțin, dă și premierul este într-o oarecare măsură și problema noastră. Totuși, n-aș fi amintit acest subiect dacă Ludovic Orban nu ar fi continuat și la două zile după alegeri bătălia lui personală cu Iohannis și Cîțu.

Nu am fost niciodată un fan al lui Ludovic Orban. L-am receptat, înainte de a ajunge ministru al Transporturilor, ca pe un personaj pitoresc al politicii românești, pitorească și ea, până a devenit sinistră. Pitoresc și-atât. Apoi, l-am văzut și auzit când, de la înălțimea poziției lui de ministru, spunea: „Ghiță, acum sunt bani, dar trebuie proiecte”. Când i s-au arătat proiectele celor două pasaje peste calea ferată – știți, alea începute de Falcă, oprite de Ponta și rămase până azi neterminate – a întrebat cât costă. „Șase, șapte milioane de euro fiecare”. „Ghiță, ăștia nu-s bani! Altceva mai ai?”. „Mai avem proiectul unui pod peste Mureș, ca să putem scoate tot traficul greu din municipiu, cam 10 – 12 milioane de euro”. Nici ăștia nu erau bani, așa că a promis că în cel mai scurt timp va aproba finanțarea. A urmat cârdășia aia numită USL, care nu i-a zdruncinat deloc conștiința „adevărat liberală”, în schimb l-a făcut să  uite de finanțarea promisă, pentru care niciodată nu a găsit destulă putere să-și prezinte scuze arădenilor.

În afară de asta, am mai avut o experiență destul de șocantă cu premierul Ludovic Orban, pe care am s-o povestesc după ce i se mai usucă lacrimile. Este o poveste ceva mai lungă, în care, printre altele, se va vedea cât de bine știa să-și aleagă oameni competenți în echipă, cât de bine funcționa Guvernul cu asemenea oameni, la nivel de comunicare, sub înțeleapta sa conducere. Și nu avem niciun argument pentru a-l suspecta că în alte domenii, poate mai importante decât comunicarea, guvernul condus de domnia sa ar fi performat mai bine…

Aminteam că Orban și-a continuat războiul personal. Și-a depus, cam teatral, demisia din funcția de președinte al Camerei Deputaților, apoi a venit cu explicații – la fel de teatrale, după părerea mea – că el nu vrea ca postul vacant să ajungă la PSD. Așa trebuie să arate un mare și adevărat liberal, pe care, în persoana lui Ludovic Orban, îl plâng deopotrivă analiști de seamă (mai puțin CTP…), „gânditori” (un fel de filosofi fără operă) ca Mihai Șora și mulți jurnaliști? Care or fi fost principiile liberale promovate de Orban în anii săi de conducere a PNL și în perioada în care a condus Guvernul României? Să fi fost, cumva, libertatea de gândire a indivizilor sau transparența în guvernare? Să fim serioși. De când a intrat în politică a fost un fesenist accesorizat cu galben și a rămas așa până astăzi.

Și-apoi, liberalii „mari și adevărați” nu trebuie să fie demni când pierd? Asta nu ne mai spun nici analiștii, nici filosofii fără operă. Când, de la tribuna congresului, i-a dat înapoi jucăriile lui Iohannis, omul Ludovic Orban a arătat tuturor că nu știe să piardă. Apoi, când a dat șah partidului și noului președinte, a demonstrat că nici lider politic nu mai este, dacă a fost cândva. Eu am serioase îndoieli că ar fi fost vreodată. Dacă ar fi fost un lider adevărat, un om politic de anvergură, cum îl prezintă cei ce-l plâng cum nu au plâns nici măcar dispariția lui Câmpeanu, l-ar fi „contrat” pe Iohannis imediat ce a intervenit în competiția internă din partidul pe care atunci îl conducea. Adică, s-ar fi luptat cu Klaus Iohannis, „la baionetă” dacă era cazul, și-ar fi apărat partidul de atacul din exterior și nu s-ar fi războit în șprițuri la volan cu contracandidatul (ce-o fi fost în capul lui și al celor din echipa sa de campanie când au pornit dezvăluirile din tinerețea lui Cîțu?).

Pe de altă parte, nici noul președinte liberal, Florin Cîțu, nu-mi inspiră cine știe ce încredere. Ca om politic, deocamdată nu există. Își va da însă examenul în scurtă vreme când va fi pus în situația de a negocia formula viitorului guvern. Deocamdată vedem că și-a făcut echipă de conducere. Har Domnului că echipa asta trebuie să conducă doar PNL, nu și Guvernul. Să vedem cât de mult va rezista această echipă pentru că, e clar, acum a ieșit din spuma valurilor electorale. Dar, dacă are stofă de lider politic, Cîțu va ști să scape de cei care, acum, ocupă doar niște scaune… Dacă nu, va trebui să ne arate măcar că știe să piardă.

Până atunci însă, urmează adevăratul test pentru noul președinte al PNL.  Posibil ca aprobarea Planului de redresare și reziliență (PNRR) să-l ajute pentru că, orice s-ar spune, cele aproape 30 de miliarde de euro puse la dispoziție de UE și susținerea Președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen sunt atuuri puternice pe care le are, acum, proaspătul președinte PNL. Ca să nu mai spunem că, aceleași atuuri au mai adus un pic de culoare în obrajii președintelui Iohannis.

Dacă imediat după alegerea lui Cîțu în fruntea PNL, puteam spune că adevărații câștigători sunt cei din USR-PLUS, acum, după aprobarea PNRR, nu mai sunt așa de sigur. Calculul lor era simplu: intră în opoziție, de unde pot critica guvernul (au demonstrat în toată perioada de criză că știu să mintă frumos, să dezinformeze cu stil, să se victimizeze), iar Dacian Cioloș, foarte posibilul lor viitor președinte va avea mult de punctat în fața electoratului pentru a se putea înscrie, cu ceva șanse, în cursa pentru Cotroceni. Mai mult ca sigur, aceste calcule nu au avut în vedere atât de brusca aprobare a PNRR. Și nici nu cred că se aștepta cineva ca Președinta Comisiei Europene să vină în România, în semn de susținere a președintelui Iohannis, dar mai ales a (încă!) premierului Cîțu. Cum s-ar spune, PNL a rămas fără Ludovic Orban, dar s-a ales cu Ursula iar USR-PLUS ar putea rămâne cu șmecheria prafului de pe tobă!

Ne așteaptă zile interesante. Să vedem dacă se va reface coaliția și va începe cineva, totuși, să guverneze țara asta. Pentru că, oricum, după aceste zile interesante, vom avea mult mai multe zile grele. Foarte grele. Cu pandemie, cu frig, zăpadă și facturi inumane. A spus-o cât se poate de limpede, Președintele UDMR, Kelemen Hunor, chiar la congresul PNL…