Încetinitorul de particule – Ce urmărește, oare, Gheorghe Seculici?
Pentru cei mai atenți la treburile publice locale este cât se poate de evident că, după o perioadă de liniște și recluziune lucrativă, Gheorghe Seculici revine în spațiul public.
Fenomenul se întâmplă de câteva săptămâni bune. E vorba de promovarea ritmică prin presă a unor puncte de vedere la obiect, tranșante și clare și care vizează probleme importante din viața comunității locale, dar nu numai. Seculici a vorbit despre cum ar trebui modernizată după model occidental Camera de Comerț, a cărui președinte este, a prezentat, reținut, dar ferm, câteva din expozițiile organizate la Arad, a vorbit despre susținerea industriei locale, referindu-se la tramvaiele produse la Arad, dar a punctat și la situația economică din ce în ce mai critică și la soluțiile pentru a-i ajuta pe cei nevoiași, pe cei atinși cel mai tare de înrăutățirea condițiilor de trai.
Gheorghe Seculici este arhitect la bază, o pregătire cât se poate de nimerită pentru cineva care se pune în serviciul public. În activitatea sa politică de până acum s-a remarcat prin calm, echilibru și decență, el fiind omul din politica arădeană care vorbește doar atunci când are ceva să spună.
Asta spre deosebire de cel care îi este ginere și față de care are o atitudine, am spune, reținut-circumspectă. E o situație interesantă, prea puțin explicitată de presa locală de teama să nu fie categorisită cumpărată de o parte sau alta. Cert este însă că Seculici nu poate fi considerat omul lui Falcă, chiar dacă este legat de el prin relații de familie și de partid. Mai mult decât atât, această revenire în atenția publică se produce acum când ginerele, contestat de o importantă parte a opiniei publice și presei arădene, se luptă cu o opoziție de partid simbolizată prin actualul primar Călin Bibarț, cel care face totul, atât cât îi stă în putință, să iasă din logica impusă la Arad, în ultimii douăzeci de ani, de Gheorghe Falcă.
Având toate acestea în vedere și încă câteva și mai subtile, este evident că activizarea din ultima vreme a lui Gheorghe Seculici înseamnă ceva, vizează ceva, are în vedere un scop. Cu atât mai mult cu cât președintele Camerei de Comerț este omul cuvintelor puține, preferând lucrul bine făcut și folositor, dacă se poate. Din acest punct de vedere este chiar inversul ginerelui său flamboaiant și aflat mai mereu la marginea decenței atunci când regulat alege interesul personal în locul celui public.
Altfel spus, cel puțin la prima impresie, acțiunea lui Gheorghe Seculici reprezintă o încercare de soluție la situația generată la Arad în ultimii douăzeci de ani de ginerele său. Ceea ce ar fi chiar de dorit, numai că, având în vedere situația tensionată din PNL-ul arădean, lupta dintre Falcă și Bibarț, intențiile deocamdată neștiute ale lui Seculici pot fi percepute și ca un ajutor dat uneia dintre părți.
Întrebarea cea mare, este: cărei părți?
Răspunsul la această întrebare nu este evident, orice am zice, Seculici, cum am spus, fiind politicianul din Arad cel mai aproape de imaginea politicianului dintr-o democrație: chiar dacă are în vedere interese și personale – cine nu le are? – nu uită nicio clipă că propria sa carieră de politician depinde de felul în care este perceput de cei mulți, ceea ce înseamnă că nu poate face abstracție de interesul acestora.
Cu toate astea în minte să reținem că în nici doi ani vor fi alegeri în România, inclusiv europene.
Este puțin probabil ca președintele Camerei de Comerț să vizeze șefia de partid sau Primăria. E vorba aici, înainte de toate, de vârstă și de acceptarea sau neacceptarea unei lupte surde, uzante cu oamenii formați înainte, fără perspectivă și viziune. În mod sigur, cât se poate de informat, Seculici a cântărit atent toate variantele și posibilitățile, încercând așadar revenirea în prima line sau prin parlamentul românesc sau prin cel european.
Pentru asta însă trebuie să aibă susținerea partidului, respectiv, cel puțin deocamdată, a ginerelui său. Nu că ar fi o problemă, dar este o situație nu neapărat plăcută și care poate degenera cât ai zice pește. Sau Bibarț. Sau muncă pe bune, nu doar vorbe. Adică nu trebuie să îi îndepărteze nici pe ceilalți, cei care îi reproșează lui Falcă stilul autoritar și promovarea lingușitorilor fără nicio altă calificare.
Cel mai la îndemână pare un loc de senator, având în vedere că zilele lui Cristina sunt numărate. Perfect absent și reținut ca fiind omul lui Ludovic Orban – o altă problemă nesoluționată în politica românească -, în mod sigur nu va fi pus pe un loc eligibil la alegerile din 2024. Și ar mai fi varianta de europarlamentar. Numai că aici este cu cântec, chiar cu manele, având în vedere persoana pe care o va înlocui. Ceea ce se va produce doar dacă această persoană se gândește să se mute la Consiliul Județean, eventual ca deputat în parlamentul românesc sau, Doamne ferește!, în guvern.
Nu e nimic absurd aici, în politică cel mai important cuvânt este „dacă”.
Asta este și rațiunea pentru care Gheorghe Seculici rămâne reținut și cu mare băgare de seamă, jocul fiind deosebit de complex și imprevizibil. În fond, nu se poate exclude ca PNL-ul, după acești ani crunți, să piardă lamentabil, creșterea partidelor naționaliste la extrem în Europa fiind o atenționare pe lângă care nu se poate trece.
Cu promisiunea că voi mai reveni, risc o afirmație răsărită din convingerile mele și din experiența mea privind politica românească și cea arădeană în mod special: cu Seculici într-o poziție din care poate influența ce se întâmplă la Arad, am avea numai de câștigat.
Comentariile portalului
1. Justiția nu a dat deocamdată câștig de cauză contestatorului. Înseamnă că DVS sunteți ”sursa”? 2. Dezgroparea poveștilor trecute înseamnă istorie, de fapt orice act justițiar se (...)
Lucrurile stau cam asa: 1. plecam de la premisa ca daca e o intarziere ea se datoreaza obligatoriu celui care a contestat. ma intreb: daca justitia a dat castig de cauza (...)
ala nu e business, e abonament la bani publici si lucrari cu dedicatie, ca daca ar fii pe bune proarhitectura nu ar lua nici un contract, de ce nu ia (...)