Se așterne-n toată țara, iepurașii pe hârtii, hai să le prindem, copii….

Bine, la noi, aici, în Aradul ros de vise, iepurașii se adună mai ales în piața cea zisă nouă din fața catedralei vechi, că asta este, trebuie cumva ascunși banii dați pe o nimica toată acolo. Și trebuie ca să îl vedem pe Bibi în plină acțiune, neobosit și neînfrânat, plin de voie bună și bune intenții acum, în prag de o nouă electorală.

Sâmbăta, ca să dăm un exemplu înainte de Florii, primarul în exercițiu al Aradului încă nestropit decât de unguri, a fost superocupat, ca să folosim o expresie neaoșă.

A dat drumul la o cursă de biciclete numită deloc întâmplător Ekklesia Bike Run – așa-i ce neaoș sună? – după care s-a dus la festivitatea organizată de unguri cu ocazia aniversării a două decenii de când Statuia Libertății și-a primit locul în Parcul Reconcilierii. A încheiat ziua în trombă, dând drumul la fântâna țâșnitoare de la Podgoria, să se vadă că da, ei construiesc. Chiar dacă doar repară ce au stricat tot ei.

Dar să ne oprim o clipă la prezența lui Bibi la festivitatea ungurilor din Parcul Reconcilierii. Singurul eveniment de sâmbătă la care a participat și care nu apare pe contul FB al primarului. Mirare mare, din moment ce se știe că febeul mai nou este viața însăși, dacă nu ești acolo, nu ești nicăieri. Oare de ce a ascuns Bibi participarea sa la manifestarea ungurească?

Acolo unde a fost și Béla Markó și Hunor Kelemen, asta ca să nu mai vorbim de Tibor Navracsics, ministru al lui Viktor Orbán. Și pe care, având în vedere relațiile sale bune și vânătorești cu regimul aflat în impas al lui Viktoraș, putea să îl întrebe ce se mai aude cu Teatrul Vechi sau cu Hotelul Ardealul. Asta ca să nu mai vorbim de cimitirul eroilor unguri.

Acuma, noi înțelegem că de o vreme, din ce în ce mai puțini, ungurii din Arad nu mai contează erect oral. Dimpotrivă, am zice. Sau ați auzit cumva de candidații lor la primărie și la Consiliul Județean? Nu prea cred. Vă spun eu: la primărie va candida domnul Attila Veres, iar la CJ domnul Tamás Péró. Sigur, nu va ajunge nici unul dintre ei decât consilier, tocmai bun să voteze pentru cei care construiesc în frunte cu Bibi. Cu cel care de altfel nu a lăsat-o mai jos nici Duminica, de Florii, drept îi că s-a dus doar până în Bujac la un concert religios de pe terenul de fotbal de acolo din câte ne-am dat seama.

Toate astea în timp ce nici ceilalți candidati nu au stat cu mâinile în sân. Mă rog, cu activismul doctorului Wiener suntem deja obișnuiți, însă în săptămâna care a trecut a pornit în trombă și PSD-ul lui Cheșa, asta ca să nu mai vorbim de AUR-ul lui Leo Aslău.

Cu Cheșa e așa cum vă așteptați, zice că vrea un Arad fără taxe. Tare bine sună, nimic de zis, numa’ că dacă intri în amănunte vezi că e mai mult vorba de taxe de parcare. Nu că n-ar fi important, vezi scandalurile cu parcările și parcările inexistente din piața cea nouă, numa’ că noi credem că e așa o formulă care sună bine din coadă, dar nu are nicio relevanță dacă o iei la bani mărunți. Da, de banii aceia vorbim pe care îi plătim pentru parcarea în orașul în care nu sunt de fapt parcări.

Ei, și uite așa, tiptil-tiptil, să nu se prindă deștepții, am ajuns și la Leo Aslău. Drept îi, sărind peste Cristi Galea de la Alternativa Dreaptă și domnul Dănuț-Tudor Cotuna, viitorul primar umanist al Aradului, așa cum se prezintă domnia sa pe Facebook. Iertați-ne, am sărit peste dânșii nu din lipsă de respect, ci de șanse, cei doi fiind mulțumiți chiar și dacă vor ajunge în Consiliu de pe listele de consilieri ai partidelor respective.

Leo Aslău și AUR, așadar. Treaba e chiar cu dichis, fiindcă, așa cum am mai spus pe aici, pe la noi, la Arad, AUR nu este acel AUR. Este mai mult așa o șansă pentru cei care nu încap de Bibi pe la partidele mai cât de cât, gen PNL și PSD. Un refugiu, o posibilitate pentru cei care nefiind naționaliști sau extremiști din cale afară, vor ceva mai tare, mai zguduitor și n-au cum altcumva.

Pe Leo Aslău îl cunosc de ceva vreme, îmi aduc aminte de „meciurile” sale de acum aproape două decenii cu Ghiță, știu că face parte din arădenii care, trecând peste graniță pe vremea când nu era așa de simplu ca astăzi, au mai văzut și Occidentul, nu-l văd deloc extremist, mai mult nemulțumit așa și gândindu-se să facă și el ceva, să arate că nu tot ce zboară este iepuraș de Paște.

Din păcate, n-are nici rafinamentul, nici experiența cerută de politica adevărată, așa că se folosește de mijloace și oameni care nu au cum să se ridice la nivelul pretențiilor minimale. Altfel nu îmi explic nici plonjarea în gruparea care prin alte părți este legată de Simion, cu atât mai puțin ultima găselniță erect orală prin care vrea să dea lovitura la Arad.

E vorba de o camionetă de propagandă electorală, pe care îl vedem pe Leo zâmbind și câteva lozinci și „chemări” dintre care sare în față cea pentru „UTA Liberă”. Altfel spus, Leo, nu știu dacă la înțelegere sau doar așa din zbor, a preluat sloganul nucleului tare al suporterilor UTA-ei, dar oricum ar fi, este nițel jenant.

Mai ales acum când până și Bibi ascultă concerte religioase pe terenuri de fotbal…