Câteodată chiar nu-ți vin în minte decât proverbe și zicători.
Poate oboseala, poate lehamitea, poate căldura…

Mi s-a întâmplat din nou citind „mesajul” primarului Aradului către „supuși” cu ocazia declanșării ciclului de manifestări întinse pe zece zile dedicate Zilei Aradului (21 August). Dacă tăceai, filozof rămâneai sau fiecare pasăre pe limba ei piere, iată cele două înțelepciuni milenare care mi-au venit în minte citind textul și comentariile stârnite prin presa care nu se teme încă sau deja de faima prim-secretarului de Arad. Să vedeți ce zice acolo tovarășul, să nu vorbim în necunoștință de cauză!

Dar înainte de asta câteva spicuiri din programul tovarășului din ultimele zile, să vedem exact contextul care l-a condus spre acest mesaj înâlțător.

În 4 August, în plină caniculă, tovarășul s-a întâlnit cu un parlamentar din Mongolia, de fapt, „unul dintre cei mai tineri reprezentanți ai corpului legislativ din Ulaanbaatar”, cu care a discutat printre altele posibilitatea înființării unui consulat al Mongoliei la Arad.

Cu câteva zile înainte de această surprinzătoare întâlnire a participat la o altă întâlnire total surprinzătoare de la Consiliul Judetean numită „Invest in România”.

Nu știm ce căuta acolo, cert e că în românește se spune investesc, iar în engleză investing, nemaivorbind că este vorba o acțiune guvernamentală intitulată InvestRomânia, despre care nu ne-a șoptit nici măcar un cuvințel, a vorbit în schimb despre faptul că Aradul este un oraș atractiv. Prins de această idee, nu și-a dat seama că astfel contrazice o altă idee pe care o repetă cu obstinație de o vreme: cum că în Arad practic nu mai există șomaj, fenomenul coborând sub 0,5%.

Tovarăsul prim-secretar, doctor în comunicare, dar afon în economie, habar n-are că un oraș în care nu există forță de muncă liberă n-are cum să fie atractiv pentru investitori. Ce să facă ei acolo unde nu găsesc pe cine să angajeze?

În fine, să trecem peste asta, tovarășul face afirmații și mai dodoloațe pe tema dată, susținând, de exemplu, că niciodată Aradul nu a avut un șomaj atât de mic, uitând faptul elementar că în cei peste patruzeci de ani de socialism, șomajul era un fenomen necunoscut, mai mult, puteai fi băgat la zdup dacă te prindeau fără loc de muncă. De fapt, dacă ne uităm mai bine, nu uită, dimpotrivă, se identifică cu acea situație, oarecum este chiar cel care încearcă să recreeze în fieful său, în Aradul nostru adică, realitățile de atunci.

Dacă realizați cât s-a bătut să nu piardă conducerea partidului, că a făcut pe dracu în patru să ajungă cât mai sus în ierarhia de partid, înțelegeti că Domnul Falcă este de fapt un tovarăș care visează să devină un prim secretar de partid comunist cu avantajele pe care ți le oferă capitalismul.

Uite, acum începem să înțelegem de ce s-a întâlnit cu parlamentarul din Mongolia, în fond în China vecină tocmai asta s-a reușit, unic în lume: trecerea la capitalism sub conducerea secretarilor comuniști de partid.
Mergând mai departe, ne este foarte ușor să înțelegem tonul triumfalist, axat pe „realizărili” din Epoca de Aur a orașului Arad, cea care se confundă, nu-i așa, cu perioada de când este Dumnealui primar și prim-secretar de partid, oarecum rege al Aradului, nu-i așa?

Ia, ascultati aici: „Ca în fiecare an, în luna august, Aradul se îmbracă de sărbătoare”.

Pentru cei mai tineri, observ doar că este formula de introducere din vremuri de mult apuse, din vremea când în august sărbătoream 23, „ziua eliberării de sub jugul fascist”.

Dar să mergem mai departe: „De Zilele Aradului aniversăm declararea orașului nostru oraș liber regesc. De aceea, pentru aceste zile, am pregătit un adevărat regal”.

Surprindem aici confuzia de la 23 August: oare Regele, aici este vorba de Mihai, dar poate fi vorba și de împăratul Ferdinand, a fost atât de important sau a fost doar așa simbolic? Confuzia merge chiar mai departe, ajungând la o schizofrenie tipică prim-secretarilor de partid: sunt ei oare comparabili cu regii sau sunt mai mult decât atâta?

Răspunsul îl găsim în continuarea mesajului (observati că mesaje dau doar regii și președinții, eventual prim-secretarii de partid, primarii de obicei salută sau mulțumesc!), în fragmentul din care reiese că niciodată nu a fost atât de bine, deci, mai lăsați-ne cu regii, adevăratul rege, cel care organizează acum un regal în Arad, iată cine este: „Aradul e din ce în ce mai prosper și mai schimbat în bine de la un an la altul. E un oraș din ce în ce mai ofertant pentru propriii săi locuitori. Iar acest lucru se vede și în programul acestor Zile, care, din cartiere până în centru, de pe malul atât de frumos al Mureșului și până în Cetate și Ștrand, desenează o hartă a bucuriei de a locui împreună în Arad”.

Precum vedeți, Gheorghe Falcă oscilează între regal și prim-secretar, în ambele cazuri forțând ideea că această mare veselie, acest bâlci de zece zile, al cărui punct culminant va fi concertul Inna din 26 august de pe ștrand i se datorează lui si numai lui, mă rog, subalternilor lui supuși de la Primărie și Centrul Cultural Municipal, un fel de grup responsabil pentru ceremoniile regale și prim-secretariale.

Foarte interesantă, regală și prim-secretarială, este inclusiv alegerea cartierelor unde vor fi bairamuri în aceste zile de sărbătoare sărbătorească: Alfa, Gai și Micălaca Orizont.

După statistici, acolo unde votul pentru Gheorghe Falcă a fost masiv, alte cartiere, precum Grădiște, fiind pedepsite pentru îndepărtarea din ultima vreme de primarul-prim secretar și rege.

Ilustrațiile prezintă în ordine cum a fost sărbătorită declararea Aradului, în 21 august 1834, oraș liber regesc și modul cum a fost sărbătorit acest moment în Epoca de Aur Gheorghe Falcă.
Atragem atentia în mod deosebit asupra faptului că evenimentele inițiale, așa cum se poate afla asta din broșura păstrată la muzeul arădean, au ținut doar cinci zile, din 17 până în 21 august, 17 fiind ziua în care trimisul imperial, aducând diploma într-o trăsură trasă de șase cai, a fost primit de arădeni la Bodrog. În 21 August, la declararea oficală a titlului, toate clopotele orașului au început să bată, după amiaza arădenii ospătându-se din cei doi boi fripți, puși la dispozitia lor, pe gratis, desigur, de garnizoana imperială din Cetate.

În 25 august, în urma unui proces laborios, au fost aleși primii consilieri, în număr de 60, ai orașului

Observăm doar că Gheorghe Întâiul Falcă este mai regal, chiar mai imperial decât împăratul Ferdinand, cel care a fost sărbătorit de către arădeni, în 1834, doar cinci-șase zile și nu zece.

De fapt nu el, ci diploma pe care a oferit-o orașului!