De ziua Marii Revoluții din Octombrie, 7 Noiembrie, cu trei săptămâni înainte de aniversarea centenarului Marii Uniri, la Consiliul Județean s-a încropit un fel de conferință de presă, prezidată de primarul Gheorghe Falcă, unde, într-o caldă atmosferă tovărășească, s-a anunțat hotărârea fermă a conducerii național-liberale a Aradului, înainte de toate a aceluiași primar Gheorghe Falcă, de a „da cu flit” Bucureștiului prin ridicarea unui monument al Marii Uniri în fața fostului cinematograf Dacia.

Formularea dintre ghilimele este din vestic.ro, oficiosul de bucătărie al liberalilor arădeni de spiță nouă, publicație care, alături și prin Andrei Ando, cel care în acest caz a centrat și a dat cu capul, în entuziasmul creat la aflarea hotărârii lui Gheorghe Falcă, și-a pierdut nițel controlul, folosind cuvinte și expresii care, precum vom vedea în continuare, nu au nicio acoperire în realitate.

Nu va fi monument în sensul celui de negăsit al lui Florian Codre, pentru care s-au plătit deja din fondurile Ministerului Culturii peste două milioane de euro, va fi doar un grup statuar așezat nițel lateral la intrarea la fostul cinematograf, oarecum vizavi de magazinul de loterie, realizat de un grup de tineri artiști-elevi de la Liceul de Artă Sabin Drăgoi.

Va costa sub o sută de mii de dolari – nu euro, rețineți, mai nou la Arad se calculează în moneda lui Donald Trump, nu în cea a UE –, cât exact, nu se știe, marele om nu a vorbit de sume exacte, nici de ce și cum va fi monumentul, cel puțin asta reiese din formulările entuziaste din vestic.ro, un portal care mai există doar pentru asemenea victorii jurnalistice.

Mai multe nu am aflat nici din comunicatul oficial al Primăriei remis publicațiilor arădene și, credem noi, nu numai.

Sintetizăm, așadar: după 15 ani – 14 de când este primarul Aradului – cu 3 săptămâni înainte de 1 Decembrie centenar, Gheorghe Falcă a ajuns la concluzia că nu se mai poate baza pe București, eventual doar atunci când se duce în excursii de plăcere, aruncând toată vina eșecului cu proiectul Monumentului Marii Uniri pe conducerea pesedistă a țării, chiar dacă în anii despre care vorbim la conducerea țării care se pregătește acum de sărbătoare nu s-au aflat doar pesediștii, nemaivorbind de faptul că tot de atunci în postul de președinte al tării în prag de centenar s-au aflat doar politicieni din tabăra primarului, Băsescu înainte de toate și de toți, respectiv Iohannis în ultima vreme.

Cu toate acestea, neasumându-și nicio vină pentru un eșec care vizează nu doar pesedeul, ci întreaga comunitate arădeană – în fond, inițiativa a venit de la Fundația Domnului Ardelean, numit, cum se știe, Vasile Goldiș -, primarul hotârește de unul singur și după ce a trecut și ultimul moment că va folosi această situație dramatică și nițel penibilă pentru propria imagine, adică, cum am spus în titlu, va ridica un monument prin și pentru sine în locul Monumentului Marii Uniri.

În consecintă, alege singur locația, motivând că fostul cinematograf Dacia este un simbol al Unirii: „Cuvântul Dacia, în Arad, este legat de fostul cinematograf omonim, acesta este unul dintre argumentele pentru care a fost ales amplasamentul grupului statuar în acest loc. În plus, locaţia a dat şi posibilitatea înălţimii optime pentru amplasarea acestei lucrări de artă tridimensională. Scuarul va primi la final denumirea «Dacia»”.

Dincolo de sublimul protocronist al identificării Daciei cu România Mare – gravă eroare, dar în mod sigur nepatriotică, fiindcă Dacia antică era mult mai întinsă ca România -, primarul continuă neabătut cu aberațiile: sustine că Primăria a lansat un concurs care, din câte ne dăm seama, a fost câștigat de elevii de la Liceul de Artă, elevi care vor putea fi văzuți în 15 Noiembrie, atunci când se va prezenta și macheta „monumentului” grup statuar.

Tradus în limbajul omului de rând, cel care gândește și vorbește fără să se gândească mereu la propria glorie: văzând că monumentul lui Codre nu va fi înălțat la 1 Decembrie, desi acum câteva luni cel care stătea în dreapta Domnului primar susținea altceva la dărâmarea atelierelor din Pădurice, ce s-a gândit el: uite, un moment prielnic pentru a-mi mai lustrui gloria nițel cam ruginită.

După care, neținând cont de nimic si de nimeni, fără o consultare cu urbaniști adevărați și artiști serioși – la conferinta de presă, dacă nu îl socotim pe Andrei Ando, un artist adevărat al disimulării, nu a fost prezent absolut nimeni care are expertiză în artele monumentale sau sculptură – a comandat, vorba vine, printr-un așa zis Concurs de proiecte, ceva ce poate fi considerat grup-statuar, eventual monumental, oricum o lucrare de artă tridimensională, de la conducerea Liceului de Artă din localitate, transformând liceul cu pricina și elevii de acolo în instrumente de frecat propria imagine, sfidând o comunitate întreagă, transformând un simbol și o aniversare într-un rahat de partid și propagandă ieftină.

Îl întreb, de aceea, cu această ocazie, pe marele om dacă își comandă și vestitele costume slim la atelierele-școală de la Liceul tehnologic Francisc Neumann – fost grup școlar textil – sau totuși optează pentru ateliere, mărci și branduri mai consacrate?

Nu de alta, dar la un liceu cu profil de artă lucrurile sunt și mai la limită: elevii nu sunt încă artiști, unii, nu cei mai mulți, poate vor ajunge cu timpul, iar atunci ar concura pe bune, nu cu elevii liceului pe care l-au terminat, pentru comenzi publice.

Este adevărat, această variantă ad-hoc reduce mult suma pentru drepturile de autor – chiar, cât primesc „artiștii” din cei mai puțini de o sută de mii, Domnule Falcă? – banii putând fi cheltuiți pe distrugerea părculețului din fața Agenției Loto, respectiv cheltuielile de instalare a „operei”, făcute, desigur, de firme amicale și foarte prietenești.

Am pus această întrebare având în vedere că în cazul unei opere de artă cheltuielile cele mai mari, mergând până la 95%, sunt cele cu drepturile de autor, știut fiind, Domnule primar, că o operă de artă nu este ca o bancă de pe Mețianu, ea este importantă prin valoarea ei intrinsecă, nu prin cheltuielile colaterale.

Având toate acestea stabilite, mai am o singură rugăminte, Domnule primar: faceți bine și treceți pe soclu numele Dumneavoastră, nu de alta dar așa, spre deosebire de ororile artistice împrăștiate în ultimii ani prin oraș, vom ști, cât va sta acolo, cui datorăm această minunăție…