A trecut mai bine de un an de când flăcările au mistuit un monument istoric de importanță națională: biserica de lemn din Vidra, veche de aproape 300 ani. Dacă în primele săptămâni de la incendiu am putut vedea că factorii de decizie începuseră demersuri pentru a lua măsurile corespunzătoare, după un timp parcă s-a așternut o pâclă a uitării. La peste un an de la tragicul incident, am făcut o deplasare la fața locului pentru a analiza situația. Ceea ce am găsit nu ne-a adus vreo speranță că astfel de întâmplări vor fi prevenite în viitor.

Biserica „Sfântul Cosma și Damian” din satul Vidra, județul Arad, a fost construită în 1724, fiind înregistrată ca monument istoric național de Ministerul Culturii. Lângă ea se afla un arbore și mai vechi, despre care am aflat de la localnici că, în urmă cu foarte mult timp, chiar a salvat biserica, atrăgând asupra lui un fulger, care l-a și ucis. Maiestosul arbore din specia gorunului a rămas însă falnic, devenind un real simbol al satului, în jurul lui organizându-se până la un moment dat sărbătoarea strămoșească a Nedeilor.

În 14 martie 2022 însă, cineva a hotărât să dea foc vegetației uscate din jurul bisericii. Focul nesupravegheat s-a extins, a ars complet gorunul și a făcut scrum o mare parte din biserică.

Poliția din Vârfurile, comună de care aparține satul Vidra, a început chiar atunci urmărirea penală „in rem”, întocmind dosar penal pentru distrugere, pentru a prinde persoana ori persoanele responsabile pentru această pierdere inestimabilă.

Conform legii, distrugerea unui monument istoric este o daună extrem de gravă, iar făptuitorul ar trebui forțat să plătească reconstruirea pe cheltuiala sa.

Tot în primele săptămâni după incendiu, asociația cunoscută pentru acțiunile de salvare a monumentelor istorice degradate, numită „Ambulanța pentru monumente”, a făcut o deplasare la Vidra, pentru a pune în siguranță ceea ce a mai rămas din biserică.

Acestea au fost ultimele informații pe care le obținusem anul trecut. De atunci, s-a așternut liniștea din toate părțile. Până în 22 octombrie, anul acesta, când Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad, a făcut o postare pe Facebook prin care anunța că instituția a contribuit financiar la ridicarea bisericii noi din apropierea celei incendiate.

Construcția la această biserică nouă a început în urmă cu 10 ani, iar acum a avut loc slujba de sfințire.

Și cu biserica de patrimoniu cum rămâne?

Ne-am deplasat la fața locului pentru a afla dacă cineva se mai gândește să facă ceva cu rămășițele vechii biserici și dacă până la urmă a fost pedepsit făptașul.

Primarul comunei Vârfurile, Radu Tiberiu Giurgelea, ne-a spus că și-ar fi dorit să primească un verdict în ceea ce privește soarta bisericii, dar că nimeni nu i-a mai spus nimic. Factorul decisiv este Ministerul Culturii, care trebuie să-i emită Arhiepiscopiei Arad o hotărâre: se poate demola, ori se va încerca o restaurare. Primarul este de părere că nu prea mai există ce salva din monument.

Ajunși la fața locului, i-am înțeles incertitudinea. Mai jos puteți compara două imagini făcute la o diferență de 5 ani, prima din 24 aprilie 2018, a doua de acum, 6 noiembrie 2023:

Biserica este carbonizată. Doar câteva scânduri din partea altarului par în continuare a fi lemn, restul totul pare tăciune. Dorind să fotografiem mai multe detalii, am pășit cu mare precauție în ceea ce a fost cândva interiorul. Cineva a amplasat candele în locul altarului. Mai există o cruce metalică bătută în ceea ce cândva era peretele de pe partea cu ușa de intrare. În rest, scrum. Câteva grinzi mai stau deasupra capului, prinse în cuie masive (probabil fiind puse în siguranță de Ambulanța de Monumente), în rest, cerul liber.

Privind peisajul dezolant, îți e greu să crezi că cineva mai poate recupera această filă de istorie. Decizia finală aparține însă Ministerului Culturii, care la nivel local este reprezentat de Direcția Județeană de Patrimoniu. Acolo, teoretic, Parohia de care ține biserica ar trebui să depună un dosar care să conțină printre altele o expertiză și raportul de la pompieri, în vederea solicitării fie a reabilitării ei, ori declasării ei pentru a putea fi demolată. Momentan însă, nu ne-a fost confirmat că cineva ar fi depus vreun astfel de dosar.

Analizând stadiul actual al bisericii, realizezi că o potențială reabilitare pare oricum imposibilă. Practic, ar trebui construită o biserică nouă din lemn de la zero, direct de la fundația din piatră. Și atunci îți îndrepți atenția către prevenție. Dorești să afli cum a fost pedepsit făptașul pentru a te asigura că astfel de acțiuni nesăbuite nu se mai întâmplă pe viitor, în cazul altor construcții valoroase de patrimoniu.

Autor necunoscut. Punct. Dosar încă în lucru. Punct.

Când ne-am prezentat la secția de Poliție de la Vârfurile, nu am primit nicio lămurire cu privire la făptaș. Întrucât dosarul este încă în lucru, ni s-a spus că nu au permisiunea să ofere vreo informație. Am fost direcționați către Judecătoria Gurahonț, spunându-ne că dosarul e supravegheat de acea instanță.

Judecătoria Gurahonț ne-a spus că dosarul este încă în lucru la postul de Poliție din Vârfurile, din 16 martie 2022, fiind în prezent, în continuare, înregistrat „in rem”. Adică autorul incendiului este necunoscut. Nu există nici acum vreun suspect, atât am reușit să aflăm. Plus că în dosar se specifică gradul de distrugere a bisericii: 90%.

Ce nu a reușit să distrugă natura, a distrus mâna omului

A trecut un an și 8 luni de când județul Arad a pierdut o valoroasă biserică de lemn. De când România a pierdut un monument istoric, care în 2024 ar fi împlinit 300 de ani. I-a fost dat să „trăiască” însă doar 298, pentru că cineva a găsit mai facil să dea foc buruienilor în loc să le taie, ignorând toate avertizările pe care le emit pompierii de ani de zile asupra pericolelor pe care le pot aduce aceste practici.

După mai bine de un an și jumătate, nimeni nu a fost pedepsit. Nici măcar suspectat pentru faptă. Daunele? Neprețuite.

Credincioșii au o biserică nouă, puțin mai sus pe deal. Preoții își țin slujbele acolo, într-un spațiu mai încăpător, cu ferestre din termopan.

La 50 metri mai în vale, o imagine neagră stă ca o mărturie la evenimentul din 14 martie 2022. Nimeni nu a știut să ne spună exact ce se va întâmpla cu ea: poate va fi pusă la pământ, pentru ca parohia să facă un paraclis peste fundația de piatră, sau poate ea va rămâne așa arsă, ca un reminder că adevărata forță distructivă e omul, nu natura.