Este greu de crezut astăzi, dar multe dintre cele mai importante invenții ale lumii au fost ridiculizate atunci când au fost introduse pentru prima dată, pur și simplu respinse ca mofturi ridicole sau aberații revoltătoare.

De la umila furculiță până la telefonul mobil, următoarele exemple – din lista alcătuită de loveMONEY.com – subliniază faptul că inovațiile sunt adesea întâmpinate cu scepticism, dar timpul a demonstrat că ele nu doar că au avut succes, ci au și transformat fundamental societatea.

Furculița

Furculițe din bronz din Persia secolulului al VIII-lea sau al IX-lea. Foto: Marie-Lan Nguyen / Wikipedia

Furculițe din oase au fost găsite în siturile arheologice din cultura Qijia din epoca bronzului (2400–1900 î.Hr.), dinastia Shang (1600-1050 î.Hr.), precum și dinastiile chineze ulterioare.

Deși originea furculiței de masă, așa cum o știm astăzi, poate fi trasată în Grecia Antică, cel mai probabil a fost inventată în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin), unde au fost utilizate în mod obișnuit până în secolul al IV-lea. Înregistrările arată că până în secolul al IX-lea, în unele cercuri de elită din Persia, o ustensilă similară cunoscută sub numele de barjyn era în utilizare limitată.

Furculițele nu au devenit însă foarte populare până când, în secolul X, prințesa bizantină Theophania, soția Împăratului Roman Otto al II-lea, a introdus ustensila lumii occidentale. Alți istorici atribuie sosirea ei în Europa unei alte prințese bizantine, Maria Argyropoulina, care s-a căsătorit cu fiul Dogelui Veneției în 1004, Giovanni Orseolo.

Ambele prințese au fost ridiculizate pentru utilizarea curiosului instrument. Furculița a început să fie folosită abia în secolul al XVI-lea, când a devenit în vogă la Veneția, înainte de a se răspândi în toată Italia.

Cu toate acestea, piesa de tacâmuri a continuat să fie batjocorită în alte părți ale Europei și nu a fost adoptată pe scară largă pe continent până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, potrivit loveMONEY.com.

Presa de tipar

Foto: Internet Archive Book Images / Wikimedia Commons

Deși tipărirea pe lemn a apărut în China în timpul secolului al VII-lea, prima tiparniță a fost inventată în jurul anului 1440 în Mainz, Germania, de Johannes Gutenberg, schimbând omenirea pentru totdeauna, catapultând-o în era modernă.

Dar, la fel ca multe invenții revoluționare, invenția a avut o mulțime de critici.

În mod bizar, starețul benedictin german Johannes Trithemius a crezut că materialele tipărite nu vor rezista în timp precum scripturile pe pergament. Alți critici s-au plâns că noile cărți tipărite ar duce la supraîncărcare informațională și la haos politic, iar ulterior i-ar lăsa pe călugării din Europa fără muncă, dăunând dezvoltării lor spirituale.

Umbrela

Astăzi, umbrela este un accesoriu esențial în multe țări. De fapt, o persoană obișnuită din Anglia deține cel puțin două. Cu toate acestea, Jonas Hanway, fondatorul Spitalului Magdalen, i-a șocat pe ceilalți londonezi în anii 1750 când a început să folosească o umbrelă pe străzile orașului.

Importat din Persia prin Franța, accesoriul a fost considerat tabu pentru bărbați și considerat ca un semn al unui caracter slab, efeminat. Jonas Hanway a atras, de asemenea, furia șoferilor de autocare trase de cai, care se temeau că le va fura afacerea, care a înflorit în zilele umede. Încăpățânat, Hanway și-a ignorat criticii, chiar și după ce un șofer de autocar a mers atât de departe încât a încercat să-l lovească. În decenii, stigmatul legat de umbrele a dispărut și acestea deveniseră o vedere comună în Anglia.

Umbrela pliabilă pe care o știm astăzi a fost inventată la Uraiújfalu, în Ungaria, de către frații Balogh, a căror cerere de brevet a fost admisă în 1923 de către Notarul Public Regal din Szombathely. Ulterior, brevetul lor a fost aprobat și în Austria, Germania, Belgia, Franța, Polonia, Marea Britanie și Statele Unite.

De altfel, forme rudimentare ale umbrelei au existat cu mult timp înainte în Egiptul Antic (parasolar), în Imperiul Ashanti, în Imperiul Aztec și în China. Chinezii, de exemplu, au impermeabilizat umbrelele de hârtie cu ceară și lac.

Conserva

Foto: Donna Spearman / Unsplash

În timpul războaielor revoluționare franceze, problema conservării alimentelor a devenit din ce în ce mai presantă. În 1795, guvernul francez, sub Napoleon Bonaparte, a decis că are nevoie de o soluție – și a oferit un premiu de 12.000 de franci oricui ar putea găsi una.

Un cofetar pe nume Nicolas Appert a propus să păstreze alimentele în sticle de șampanie sigilate cu ceară, înainte de a fierbe sticlele pentru a steriliza conținutul. Soluția lui Appert a câștigat premiul și, în următorii 14 ani, și-a perfecționat metoda, trecând în cele din urmă de la sticlele de șampanie la cutiile de conserve. Dar a fost o problemă…

Deschizătoarele de conserve nu fuseseră încă inventate, capacele trebuiau deschise cu dalta. Deloc surprinzător, invenția nu a devenit foarte uzitată decât de armată și abia după ce deschizătoarele de conserve au intrat pe piață, conservele au devenit produsele comerciale pe care le cunoaștem astăzi.

Vaccinul

Foto: Library of Congress, Prints & Photographs Division / Wikimedia Commons

E drept, sunt destui „antivaxxeri” și în ziua de azi, extrem de vocali în special în pandemia Covid, dar sunt mult mai mulți, de fapt, care înțeleg importanța vaccinului pentru sănătatea globală și adevărata revoluție ce a însemnat în medicină.

În 1796, doctorul englez Edward Jenner a făcut o descoperire medicală senzațională când a inoculat un băiețel de opt ani cu variola bovină pentru a se proteja de variola mult mai gravă, chiar mortală, după ce a observat că lăptătoarele, care erau expuse în mod obișnuit la patogenul bovin mai benign, păreau imune la boala umană devastatoare.

Experimentul a fost un succes absolut. Jenner a introdus termenul de „vaccin” din cuvântul latin „vacca”, care înseamnă vacă, și și-a publicat descoperirile în 1798.

În loc să fie lăudat pentru descoperirea sa, Jenner a fost însă batjocorit, în special de liderii religioși, care erau îngroziți de faptul că medicul mergea împotriva voinței lui Dumnezeu și folosea puroi de la animalele bolnave pentru a inocula oamenii.

Și presa vremii l-a ridiculizat pe Jenner, așa cum puteți vedea din desenul satiric de mai sus, realizat de James Gillray, care arată indivizi vaccinați crescând capete grotești de vacă.

Între timp, medicii și-au dat seama că vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenire a bolilor infecțioase. Imunitatea pe scară largă datorată vaccinării este responsabilă în mare măsură de eradicarea variolei la nivel mondial și de restrângerea bolilor precum poliomielita, rujeola și tetanosul.

Vaccinurile moderne fie folosesc un cod genetic pentru a învăța corpul să se apere (ARNm), fie un virus inofensiv ca „mesager” (vectorial), fie doar fragmente specifice ale virusului (proteic), spre deosebire de cele tradiționale, care conțin virus slăbit sau inactivat.

Locomotiva cu abur

Locomotivă cu abur americană aparținând companiei Virginian Railway. Foto: Prints and Photographs, Library of Congress US / Wikipedia

În secolul al XIX-lea, introducerea locomotivelor cu abur a accelerat revoluția industrială, transformând transportul și comunicarea. Cu toate acestea, mulți erau sceptici cu privire la viteza acestor trenuri. Într-o epocă în care transportul pe distanțe lungi se făcea cu trăsuri trase de cai sau bărci pe canale, ideea de a călători cu 30 mph (aproximativ 48 km/h) părea de neconceput. Unii credeau chiar că corpul uman nu ar putea rezista unei asemenea viteze și ar putea suferi efecte adverse.​

Telefonul

Foto: Gilbert H. Grosvenor Collection, Prints and Photographs Division, Library of Congress / Wikimedia Commons

Alexander Graham Bell a primit primul brevet pentru telefon în 1876, însă puțini i-au recunoscut potențialul. Când Bell a încercat să-și vândă afacerea către Western Union, președintele companiei, William Orton, ar fi exclamat: „Ce utilizare ar putea avea această companie pentru o jucărie electrică?”. Chiar și în Marea Britanie, Sir William Preece, inginer-șef al British Post Office, a fost sceptic, afirmând că americanii au nevoie de telefon, dar britanicii nu, deoarece au suficienți băieți mesageri.​

Becul electric

Becul original cu filament de carbon de la Thomas Edison. Foto: bulbs.com

Thomas Edison a patentat primul bec electric viabil comercial în 1879. Cu toate acestea, invenția sa a fost criticată de unii experți influenți. Profesorul Henry Morton de la Stevens Institute of Technology a catalogat invenția drept „un eșec evident trâmbițat ca un succes minunat”.

În Marea Britanie, un comitet parlamentar a concluzionat că invenția americană era „suficient de bună pentru prietenii noștri transatlantici… dar nedemnă de atenția oamenilor practici sau de știință”.

Cuptorul cu microunde

Foto: massmoments.org

În 1947, Percy Spencer a inventat primul cuptor cu microunde comercial, denumit „Radarange”. Cu toate acestea, dimensiunile mari și costurile ridicate au făcut ca aparatul să fie inaccesibil pentru uz casnic. Abia în anii 1970, odată cu reducerea dimensiunilor și a prețurilor, cuptoarele cu microunde au devenit populare în gospodării, revoluționând modul în care oamenii gătesc și încălzesc alimentele.

Bicicleta

Un cuplu așezat pe un cvadriciclu (cu patru roți) Coventry din 1886. Foto: Wikipedia

Inventată în Germania în anii 1810, bicicleta a devenit populară abia în anii 1890. Inițial, bicicleta a fost considerată un moft al claselor mijlocii și superioare, iar femeile care o utilizau erau adesea ridiculizate. Presa vremii a prezis că această activitate va fi de scurtă durată, însă bicicleta a devenit un mijloc de transport esențial și o sursă de recreere pentru milioane de oameni.

Automobilul

Automobil MARTA, fabricat la Arad

La sfârșitul secolului al XIX-lea, automobilul era considerat un lux pentru cei bogați. Revista Literary Digest a concluzionat în 1899 că „obișnuitul ‘vehicul fără cai’ este în prezent un lux pentru cei bogați; și, deși prețul său va scădea probabil în viitor, nu va ajunge niciodată, desigur, să fie la fel de comun ca bicicleta”.

Chiar și The New York Times a afirmat în 1902 că prețul automobilelor „nu va fi niciodată suficient de scăzut pentru a le face la fel de populare ca bicicletele”.

Televiziunea

Foto: Radio Corporation of America / Wikimedia Commons

Inventatorul scoțian John Logie Baird a prezentat lumii televiziunea în 1926, întâmpinând imediat critici și scepticism. Când Baird a vizitat birourile ziarului britanic Daily Express pentru a-și demonstra creația, editorul ar fi ordonat unui angajat să-l îndepărteze pe „lunaticul” care pretindea că are „un aparat pentru a vedea fără fir”. „Urmăriți-l! Poate are un briceag în buzunar!”, ar fi exclamat redactorul-șef, potrivit Wikipedia.

În 1939, The New York Times a subliniat că „televiziunea nu va fi niciodată un concurent serios pentru radio, deoarece oamenii trebuie să stea și să-și țină ochii lipiți de un ecran; familia americană medie neavând timp pentru așa ceva”.​

Internetul

Foto: X.com / Dematerialize.blog

În mijlocul anilor 1990, mulți experți considerau internetul o modă trecătoare. Un articol notoriu scris de omul de știință Clifford Stoll în 1995 pentru Newsweek, intitulat „Internetul? Bah!”, critica inovația și prezicea că va eșua.

Sursa: Newsweek

De asemenea, Bob Metcalfe, inventatorul Ethernet, a scris în 1995 că „internetul va exploda spectaculos și în 1996 se va prăbuși catastrofal”. Metcalfe a promis să-și mănânce cuvintele dacă greșește și chiar a făcut acest lucru la Conferința World Wide Web din 1997, amestecând cu apă într-un blender o copie a articolului său și consumând-o.​

Citește și:

Istoria internetului în Arad. Soros, net.art, roboții mIRC-ului și internet cafe-urile cu 33KB/s, pline cu puști care jucau Starcraft

Muzeul Retro IT, într-o nouă locație! „De obicei, copiii sunt șocați. Cum puteam să trăim fără internet?!” | Video

E-mailul

Foto: guinnessworldrecords.com

Dezvoltat în anii 1960 și 1970, e-mailul a fost inițial considerat un instrument nesemnificativ. Chiar și în anii 1990, când începea să devină mai răspândit, unii oficiali guvernamentali britanici au fost sceptici cu privire la utilitatea sa pe scară largă. Astăzi, e-mailul este o componentă esențială a comunicării personale și profesionale, deși utilizarea lui a scăzut odată cu popularitatea aplicațiilor de instant messaging.

Laptopul

Laptopuri vechi expuse la Muzeul Retro IT Arad

Primele laptopuri, precum Osborne 1 (1981) și Compaq Portable (1983), erau greoaie, limitate ca performanță și foarte scumpe. Datorită acestor dezavantaje, unii experți au considerat că laptopurile nu vor avea succes pe piață. Cu toate acestea, îmbunătățirile tehnologice și scăderea prețurilor au transformat laptopul într-un instrument indispensabil în viața modernă.

Telefonul mobil

Foto: Rico Shen/Wikimedia Commons [CC BY-SA 3.0 DEED]

Primele telefoane mobile, introduse în anii 1980, erau voluminoase, costisitoare și accesibile doar pentru oamenii de afaceri înstăriți.

În 1980, un raport al companiei McKinsey estima că până în anul 2000 vor exista doar 900.000 de utilizatori de telefoane mobile în SUA. În realitate, numărul acestora a depășit 108 milioane.

Astăzi, telefoanele mobile sunt omniprezente și au revoluționat comunicarea globală.​

Citește și:

Istoria GSM în România – o retrospectivă de la Telefonica, Connex, Dialog și prima „cărămidă”… până în zilele noastre

Inteligența plagiată (1)