Chiar dacă numele lui nu rezonează pentru mulți, cu siguranță că pasionații de trasee montane încă mai știu de importanța lui Czárán Gyula pentru deschiderea accesului la unele dintre cele mai spectaculoase locuri din inima Apusenilor. El își duce odihna veșnică la Moneasa.

Născut la data de 23 august 1847, în localitatea Șepreuș, județul Arad, Czárán Gyula (scris uneori și Țăran Iuliu) provenea dintr-o familie de nobili de origine armeană, care dețineau o moșie întinsă pe mii de hectare de pământ. A învățat la Bratislava, iar apoi a urmat Dreptul la Budapesta și Viena, însă din cauza unor probleme de sănătate, a fost nevoit să-și întrerupă studiile și s-a întors pe meleagurile natale, unde pentru a se însănătoși i-a fost recomandat să își petreacă timpul în aerul răcoros al munților, o activitate care începea să fie tot mai la modă în Europa (Asociația Maghiară a Carpaților a fost înființată în anii 1870). Așa a început pasiunea sa pentru astfel de expediții.

A explorat zonele pe atunci izolate ale munților Codru Moma și apoi ale Munților Bihorului și a fost cel care a amenajat majoritatea traseelor montane. Pentru a se perfecționa în tehnicile cele mai eficiente, s-a înscris din nou la facultate, studiind Silvicultura și mineritul, la Banská Štiavnica din Slovacia, unde a învățat să utilizeze explozibilul pentru eliberarea obstacolelor.

Printre „proiectele” sale cele mai importante, amintim amenajarea Peșterii Meziad, cunoscută ca fiind una dintre cele mai spectaculoase peșteri din țară. Portalul de acces are 16 metri înălţime şi 10 metri lăţime, iar în interior există diferite porțiuni, care poartă denumiri precum Galeria Tulnicului, Galeria Dracului, Galeria Turnurilor, Sala Piramidei, Sala Liliecilor. Ca fapt divers, în ziua de astăzi, vizitarea peșterii durează aproximativ 40 minute.

(Peștera Meziad, fotografie din colecția personală)

(Belvedere de la „Balcoane” – Padiș, fotografie din colecția personală)

La sfârşitul anului 1897 a inaugurat traseul turistic „Circuitul de testare” din Munții Vlădeasa, în zona cascadei Răchiţele, iar anul următor circuitul din Bazarul Someşului Cald.

A mai amenajat traseul „Galbena”, Cetăţile Ponorului (inclusiv porțiunea cu balcoanele de belvedere) și Cheile Someşului Cald din zona Padișului, traseul dintre Șuncuiuș și Vadu Crișului (eliberând cu dinamită accesul la Peştera Vadu Crişului), Peştera Măgura din Valea Sighiştel şi Cheile Turenilor, toate acestea fiind realizate la începutul anilor 1900. Amenajările rutelor și montarea indicatoarelor le-a făcut pe propria cheltuială.

A scris și numeroase jurnale de călătorie și 5 ghiduri montane.

Czárán Gyula și vila Paradeiser din Moneasa

În Moneasa, el a amenajat traseele turistice din jurul stațiunii, legându-le cu cele care duceau către Padiș, iar la Dezna a amenajat accesul către cetate.

(Statuia se află în Oradea. Sursa foto: Moneasa Noastră Facebook)

Cât timp s-a ocupat cu amenajarea traseelor din zona Codru Moma, el a locuit în Vila Paradeiser din Moneasa. O clădire impunătoare, specifică arhitecturii cabanelor de munte ale vremurilor, care din păcate o lungă perioadă de timp, după Revoluție, a fost lăsată în paragină.

În 2022 însă, ea a fost cumpărată de o avocată din Arad, doamna Florica Fantaziu, care are planuri să o transforme într-un mic loc aristocratic pentru turiști. După ce a avut nevoie de 2 ani pentru a rezolva situația juridică alambicată, acum este în plin șantier de reabilitare migăloasă a interiorului și exteriorului, pentru a o readuce la gloria de altădată.

Ea își dorește să realizeze apoi și diferite evenimente care să cinstească memoria lui Czárán Gyula.

„Inițial, atât Club Castel și vila mea au aparținut împreună aceleași familii, pe urmă s-au desfăcut. Am traducerea din limba maghiară cum s-au desfăcut cele două vile. La Club Castel a fost cazat Franz Josef împreună cu staff-ul lui care a fost găzduit și la vila mea, și la Buteni, Gurahonț, Almaș. Vila Paradeiser a ajuns prin moștenire la familia Waldstein, ei au fost cei care au avut toată Moneasa, din bani personali au făcut și bisericuța pe care v-o recomand să o vedeți, ca o revenire în anii 1860, aceștia au fost anii în care oamenii aceștia s-au perindat pe aici”, ne-a povestit avocata.

(Vila Paradeiser din Moneasa)

Trebuie menționat că Moneasa era deja stațiune de tratament cu băi încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, inițial deținută de familia Nevery, ulterior preluată de familia contelui Waldstein-Wartemberg Cristian, iar mai apoi de contele Wenckheim Friedrich, fiecare contribuind tot mai mult la dezvoltarea stațiunii, după cum aflăm din Istoricul Comunei Moneasa.

Revenind la Czárán Gyula, a locuit în Vila Paradeiser pe perioada în care amenaja traseele montane la începutul secolului XX. Datele despre legătura dintre acesta și vilă diferă în diferitele surse pe care le-am consultat, în unele figurând că a locuit timp de 10 ani în chirie, însă potrivit celor găsite de actuala proprietară, care a tradus vechea carte funciară din limba maghiară, se pare că a (chiar) deținut-o pentru un timp, după care a vândut-o pentru a putea avea finanțare să continue amenajarea traseelor montane.

„A fost deschizătorul de drumuri, iar după ce i-au decedat părinții, el a fost moștenitorul, dar era mai mult pe munți. Originea părinților lui a fost la Șepreuș, dar prin moștenire a primit această casă. El a locuit apoi aici, în casă. Pe imobilul meu există o plăcuță comemorativă care face parte din sarcinile acestei case, din generație în generație. Dar ca să poată să mai facă trasee, Czárán a vândut această casă antecesorilor mei, cu condiția ca iarna să fie lăsat să locuiască aici. Din cauza că a umblat tot timpul pe trasee umede, ploaie, frig, s-a îmbolnăvit și a decedat. Eu am tradus toată cartea funciară, tocmai ca să pot să fac un istoric, în care să discut despre această chestiune. În interior, totul a fost o ruină, mai întâi a trebuit să gândesc cum să fac, pentru că imobilul este cu circuit, cum era pe vremuri, așa că a trebuit să gândesc cum să o dotez și cu băi. Pivnița am reușit să o amenajez. Un an mi-a trebuit doar ca să fac curățenie”, ne-a spus doamna Florica Fantaziu, care își dorește să redea în circuitul turistic această vilă.

Mormântul din Cimitirul Catolic

Având probleme de sănătate încă de tânăr, ele s-au accentuat pe parcursul vieții nu tocmai liniștită pe care a dus-o. Czárán Gyula a murit la vârsta de 58 de ani, după o activitate intensă de explorat munți, care s-a extins pe o perioadă de 25 de ani.

A fost înmormântat, așa cum a indicat în testament, în Cimitirul Catolic, acolo unde este amenajat un monument în amintirea sa. Localnicii l-au îndrăgit pentru personalitatea sa amabilă și modestă, astfel că au participat în număr foarte mare la înmormântare. De la Biblioteca Județeană Arad aflăm și că, „în același an, familia a dispus ca o importantă sumă de bani să fie folosită de o fundație creată special în scopul stimulării turismului în Munții Bihorului”.

În stațiune, există o placă memorială amplasată pe o stâncă, în amintirea lui.

Investitorii din stațiune și-au exprimat intenția de a realiza pe viitor tururi ghidate în zona montană din Moneasa, care să-i poarte numele, chiar și un festival în numele lui.

Czárán Gyula a ajuns membru de onoare al Asociației Carpaților Transilvaniei, membru cu drepturi depline al Societății Regale Maghiare de Istorie Naturală și al Societății Maghiare de Geografie.

„Nu știu dacă Czárán a fost dezamăgit de oameni sau nu, dar știu că a fost una dintre cele mai îngăduitoare, mai bune și mai adorabile persoane pe care le-am cunoscut vreodată. Oamenii simpli, păstorii din munți, l-au admirat la fel de mult ca și cei educați, pe care îi uimea adesea cu cunoștințele sale remarcabile, cu erudiția sa literară și artistică, captivându-i prin veselie, umor și spirit inovator.

Cunoștea atât limbile clasice, cât și pe cele moderne: vorbea maghiara, germana, româna, franceza, engleza și italiana. Iubea foarte mult muzica și cânta la patru instrumente, dar nu își afișa cunoștințele și talentele, ci mai degrabă le ascundea cu modestie”

– sunt cuvintele prof. univ. dr. Gyula Szádeczky din Cluj Napoca, prieten și coleg cu Gyula Czárán, cel care a fost primul care i-a scris biografia, aceste rânduri redate mai sus fiind publicate după moartea „Regelui Apusenilor”, în revista EKE Transilvania.

Citește și:

Tragicul destin al ruinei băilor din munți. Cu ochii înlăcrimați și inima amară, la Vila Wenckheim, zisă și Nufărul, din Moneasa | Foto / Video