Un reportaj într-un stat opresor, care a invadat cu forțe armate o țară vecină. Subiectul: o femeie necăjită, care a acceptat să vorbească sub anonimat cu presa străină despre fiul ei, care a dispărut fără urmă după ce a participat la un protest împotriva războiului. Mama lui crede că el a fost recrutat pe front fără voia sa.

Interviul a fost filmat, însă în drum spre aeroport am fost puși într-o situație delicată. Femeia ne-a sunat disperată, rugându-ne să nu mai publicăm povestea, s-a răzgândit pentru că are motive să creadă că viața ei este în pericol. Ce alegem? Protejăm identitatea sursei, protejăm materialul de presă – dezvăluirea adevărului, care altfel nu ar avea șanse să ajungă în public – sau încercăm să le facem pe ambele, deodată? Problema a fost că, de aici, orice decizie s-a luat contra cronometru.

În aeroport, am mai avut șansa, din nou, într-un timp scurt, să securizăm datele obținute, să ne acoperim traseul care putea fi urmărit digital, sau să eliminăm orice dovadă ce ar fi putut să ne dovedească legătura cu femeia intervievată, în caz că am fi prinși de forțele de ordine. Iar acest lucru, inevitabil, s-a întâmplat. La audieri am fost tratați ca niște criminali. Doi ofițeri, cu o engleză stâlcită, ne-au cerut pașapoartele și, amenințător, ne-au obligat să predăm telefoanele mobile, laptopul, bagajele.

Pe baza deciziilor noastre anterioare, am fost puși aici în fața unor situații extrem de nefavorabile. Ori noi, jurnaliștii, ori corespondenta locală care ne-a ajutat în realizarea reportajului, ori cu toții, puteam rămâne captivi într-o închisoare federală. Filmările puteau să ajungă la redacție sau puteau rămâne pe laptop, criptate sau necriptate, dar, oricum, erau deja la îndemâna forțelor de ordine, dacă nu cumva am ales pe ultima sută de metri să ștergem tot. Mai rău de atât, femeia intervievată putea fi interceptată în urma discuțiilor noastre prin telefon și putea fi și ea arestată.

Povestea de mai sus (inspirată din fapte reale) nu ni s-a întâmplat în realitate, ci într-o realitate virtuală.

Nu este un joc video. Este un program digital, o simulare de numai 13 minute, creată special pentru jurnaliști, nu neapărat cu scopul precis de a-i pregăti pentru război sau pentru astfel de reportaje periculoase, ci mai degrabă un program prin care se atrage atenția asupra importanței aplicării metodelor de securitate digitală într-o muncă jurnalistică pe teren sau oriunde dăm de subiecte sensibile.

Nu în ultimul rând, programul de realitate virtuală (VR) este și un antrenament pentru jurnaliști, pentru a testa abilitățile lor de a lua decizii cruciale într-un timp restrâns și, mai ales, în situații de stres întins la maxim.

Training-ul creat de compania Head Set și INTERNEWS – o organizație non-profit din SUA care s-a angajat să protejeze siguranța jurnaliștilor în întreaga lume, să păstreze presa independentă și să lupte împotriva dezinformării – ne-a fost oferit de CENTRUL PENTRU JURNALISM INDEPENDENT, organizație neguvernamentală din București, specializată în training-uri pentru profesioniști, competență media, deontologia presei și legislație media.

Desigur, noi, jurnaliștii Special Arad, nu suntem jurnaliști de război sau reporteri în zone de conflict, nu am fost în astfel de situații stresante, dar, în orice caz, training-ul oferit de Centrul pentru Jurnalism Independent ne-a confirmat ceea ce știam măcar la nivel teoretic: orice neglijență poate avea repercusiuni grave, iar asta nu poate decât să ne responsabilizeze și să ne îndemne să continuăm munca în care ne-am angajat de bună voie și nesiliți de nimeni: misiunea, profesia de a dezvălui adevărul, sub orice formă și în orice mediu, pentru o societate mai bună, mai responsabilă și mai liberă.

Fie pe timp de pace, fie pe timp de război.

Am să închei cu postarea de pe Facebook de ieri a colegului Lucian Dănilă: „Realitatea de astăzi m-a dus într-o zonă de conflict. Spre bucuria sau chiar spre norocul meu, am ajuns în acea zonă doar într-o realitate virtuală (VR), dar conflictele, războaiele, dictaturile, sunt urâte în orice formă le-am vedea.

În aceste vremuri, nu departe de granițele noastre, milioane de oameni trăiesc cea mai cruntă realitate, un război în adevăratul sens al cuvântului. Și nimic pe lumea asta nu este mai urât, mai traumatizant, decât un război”.