Polițiștii profesioniști nu pot fi criminali. Nici subiect de bancuri

    de Valer Mărginean | 20 aprilie 2021, 8:35 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    4

    (foto: g4media.ro)

    Știrea că avem și noi un „caz Floyd” a trezit resentimentele împotriva polițiștilor români. Interesant, de această dată – probabil de teama unor reacții vehemente dinspre cetățeni – autoritățile au racționat neașteptat de repede, aproape suspect de repede. Presa nici nu a apucat să „analizeze” cazul, comentatorii n-au avut răgazul să-și structureze părerile, că „organele competente” s-au „autosesizat”, cum auzim la televizor (de fapt, nu există „autosesizare”, ci sesizare din oficiu și frumos ar fi, dacă tot suntem „reporteri speciali de la fața locului” sau formatori de opinie, să învățăm corect cele câteva idei procedural penale cu care ne străduim să-i „dăm gata” pe telespectatori).

    De la bun început aș vrea să subliniez că este odios ce s-a întâmplat la Pitești, indiferent de cauză sau de circumstanțe. Este inacceptabil ca un om să fie omorât, în plină stradă și în plină zi, în timpul unei acțiuni polițienești. Repet, indiferent de circumstanțe, de condițiile concrete sau, cum ar spune polițiștii, de situația operativă. Mai mult, aș spune că nici dacă victima ar fi fost violentă nu se impunea uciderea sa – este mult de discutat despre justețea și limita folosirii forței asupra unor agresori violenți și poate vom aborda subiectul cu o altă ocazie.

    Dincolo de aceste precizări, putem intra mai în profunzimea subiectului și chiar să extindem abordarea. Sigur nu o vor face nici procurorii, nici judecătorii. În principal, pentru că nu este treaba lor. Ei cercetează, respectiv judecă un caz, o faptă, desigur, în toată complexitatea sa, cu toate circumstanțele în care a fost comisă fapta. Noi însă, putem trece dincolo de bariera faptei, a acestei fapte.

    Este dincolo de orice dubiu că în prezent forțele de ordine sunt supuse unei mari presiuni, fie că vorbim despre polițiști, jandarmi sau polițiști locali. Da, și polițiștii locali sunt pe „lista scurtă” a forțelor de ordine publică, chiar dacă nu ne plac sau nu avem încredere în ei (un alt subiect care ar merita mai multă atenție). Am spus „lista scurtă” întrucât Sistemul național de ordine publică este un ansamblu de instituții, de la cele militare, la cele din Justiție, Administrație, forțele speciale și așa mai departe.

    Revenind la presiunea exercitată asupra forțelor de ordine, trebuie să spunem că nu este vorba doar despre presiunea „străzii” sau a „opiniei publice”. Mai ales polițiștii și polițiștii locali (jandarmii mai puțin sau chiar deloc pentru că sunt militari și se supun altor reguli) trebuie să facă față, pe lângă presiunii ierarhice, firești până la urmă, sau celei pomenite mai sus (a cetățenilor, a presei etc.), și unei presiuni din partea politicului. De la primari, până la președintele țării – trecând, desigur, prin consilii județene, prefecturi, ministere – toți așteaptă de la polițiști și/sau polițiști locali să „rezolve problemele” comunității sau ale țării chiar. Așteaptă și cer. Atât, deși, cum vom vedea, tocmai ei ar fi chemați să facă „primul pas”.

    Un mic (un fel de a spune „mic”) exemplu: polițiștii trebuie să rezolve problema, gravă de altfel, a circulației rutiere haotice din țară, soldată cu multe accidente și victime. Altul, la fel de „mic”: polițiștii trebuie să asigure siguranța și liniștea cetățenilor, ceea ce înseamnă cam totul, de la siguranța bunurilor din locuințe, la liniștea propriu-zisă din timpul nopții (și, Doamne!, câte chefuri cu muzică dată la maxim se petrec în țara asta!). Nu mai spun de scandaluri, bătăi, omoruri. Ba chiar mai sunt „iluminați”, chiar aproape de Arad, care cer să fie urmăriți și amendați tinerii care stau vara în parcuri, trimiși acasă după ora 22 și așa mai departe.

    De ce este mare această presiune? Pentru că polițistul, indiferent de „funcție sau grad” nu poate spune nici șefului său direct, nici primarului sau altui politician că i se cere imposibilul. Pentru că, în primul rând, personalul este insuficient numeric și, în multe cazuri, rudimentar dotat tehnic.

    Niciunul dintre cei care cer insistent „rezolvarea” problemelor colectivității nu se gândește că primul și cel mai important pas pentru eradicarea acestor tare ale societății este educația. Educația șoferilor, a tinerilor, a tuturor, știut fiind că un om educat este mult mai puțin predispus la ilegalități decât unul needucat. Știu că voi supăra pe mulți, dar a auzit cineva muzică de Bach dată al maxim, ca să deranjeze un cartier întreg? Dar manele…?

    Apoi, ce fac „iluminații” politicieni pentru tineri? Nimic în afară de a le impune să nu facă una sau alta, să stea în casă sub amenințarea amenzilor. Chiar și promisiunile electorale pentru ei sunt neinteresante (cât de interesant poate fi pentru un tânăr promisiunea că îi va fi reabilitată școala?), iar când nici educație nu este, nici programe care să-i atragă, e greu să aștepți de la ei să fie sfinți.

    Depășim însă acest prim pas – pentru că, nu-i așa?, educația lipsește chiar multor „iluminați” – și revenim la forțele de ordine.

    Au trecut mai bine de 10 ani de când lumea a schimbat strategia în ceea ce privește relațiile inter-umane, în care aș include și acele relații ce privesc ordinea publică, pornind de la corectitudinea politică – concept controversat și mult discutat care susține toleranța față de toate minoritățile, dar și dreptatea socială și, mai ales, respectarea drepturilor omului în orice situație. Pornind de aici, forțele de ordine au fost chemate (instruite) să acționeze cu mai mult tact, ținta fiind mai degrabă evitarea conflictelor decât reprimarea loc, atât la nivel individual, cât și la nivel colectiv.

    Din păcate, forțele de ordine române nu au beneficiat de o astfel de pregătire. Cât de bine sunt pregătiți, în școlile de agenți și în academie, pentru a putea aplana conflicte? Cât de mult insistă șefii structurilor de poliție, inclusiv poliție locală, pentru aplanarea conflictelor, pentru prevenție, pentru negociere cu delincvenții? Un răspuns îl primim zilnic, când ni se comunică numărul de amenzi aplicate, de dosare penale deschise…

    Polițistul sau polițiștii din Pitești au greșit. Grav. La fel cum au greșit și alții înaintea lor. Urmările fiind tragice și de neacceptat. Dacă ar fi avut știința și exercițiul aplanării conflictelor, a negocierii, a dialogului, cu siguranță nu se ajungea la aceste tragedii.

    Și nu se ajungea nici dacă polițiștii ar fi fost pregătiți să „facă” ordine publică în secolul 21, într-o țară europeană. Critică pe care cu siguranță nu o vom vedea în cuprinsul sentinței de condamnare a celor ce l-au omorât pe bărbatul din Pitești. Pentru că ar trebui să se regăsească în documente politice, în programele de școlarizare și de pregătire a polițiștilor. Ei, politicienii trebuie să se trezească și să facă primul pas pentru modernizarea poliției și, mai ales a polițiștilor. Începând cu… educarea copiilor, a adolescenților, a bătrânilor, apoi, cu profesionalizarea polițiștilor. Profesionalizare adevărată, care nu înseamnă învățarea unor legi și-atât.

    A trecut vremea bancurilor despre polițiști, prostie sau hoție. Când mor oameni, nu ar mai trebui să ne ardă de bancuri.

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Asta se intampla cand folosesti institutiile enumerate pentru protejarea intereselor ilicite ale tale si ale apropiatilor si pentru pedepsirea “rivalilor”, adica a celor care nu se conformeaza intereselor tale.
      Cel mai grav lucru e, dincolo de moartea unui om, pierderea increderii publice.
      Daca ar fi functionat, omul s-ar fi conformat unui ordin de a parasi zona.

      +1 voturi
      +1
      -1
    2. Mă omule bun la Fortuna țiganii vând țigări în spatele mașinii de miliție! Ok, Miliția de la.fortuna e degeaba da’ restu’ ? Unde-s profesioniștii? Pe Ăia de la rutieră nu-i vezi numa’ prin boscheți la pânde…iar de jandarmerie…bleaaah neam lămurit in acel August. TOTI SUNT LA FEL! MĂ DA’ TOȚI!

      Ai văzut vreun miting de al lor dezgustați că colegii lor s-au pișat pe niște victime? Că n-au veste, armament de Doamne ajută? Îi doare la banană. Banu’ merge!

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Dupa faza de la Pancota, aia cu 300.000 de euro, in care au fost implicati doi politisti(deocamdata) cine mai are curaj sa ceara incredere?
        Apropo, cati politisti sunt acum la Pancota? 15? 20? Si situatia sigurantei in zona, se cunoaste… Ei bine, “pe vremea lui Ceausescu”, la Pancota erau patru militieni. PATRU!!! De dotare materiala nu mai zic. Si numarul infractiunilor era mult mai mic. De ce? Pentru ca aia patru isi respectau uniforma! Adica nu erau bagati in tot felul de combinatii cu diversi gainari locali. Nu zic ca erau sfinti, dar oricum, nu se dadeau in spectacol in public. Si totusi, intruna se aude refrenul cu “numar insuficient de personal(cand, cred ca mai mare concurenta ca la “scoala de politie”nu-i la nici o facultate), dotare materiala slaba”, etc. Daca si-ar face treaba, nici astia care sant acum n-ar fi necesari toti, necum sa mai angajeze…

        0 voturi
        +1
        -1
        • @pancotan – Haideți să nu amestecăm lucrurile. În vremurile dinainte adică „pe vremea lui Ceaușescu” era simplu să fie puțini milițieni, pentru că aveau în spate un sistem care intervenea, la nevoie, urgent și în forță, fără să se mai împiedice în proceduri sau alte norme. Acum este ceva mai dificil, cum bine știți și este foarte bine că este așa.
          Pe de altă parte, dacă ați citit cu atenție ce am scris, tocmai susțineam ideea că polițiștii trebuie bine școliți, bine pregătiți, tocmai pentru a face față situațiilor complicate, dar și… tentațiilor. Să știți că două ar fi marile probleme ale sistemului public, în care includ și Poliția, nu doar administrația publică „clasică”, probleme care se răsfrâng inclusiv asupra calității serviciilor aferite de acest sistem public: recrutarea (angajarea) și evaluarea. Într-n articol viitor voi aprofunda acest subiect și aștept comentariile Dvs și la acel articol. Până atunci, mulțumiri pentru acest comentariu și vă doresc sărbători fericite!

          0 voturi
          +1
          -1

    Scrie un comentariu

    9 + 7 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.