Pentru mine Oscarul pentru cel mai bun film străin goes fără dubii la această productie australiană, realizată de fapt de trei oameni plus tribul Yakel din insula Tanna din Republica Vanuatu, Ripablik blong Vanuatu în limba bislama, a treia limba oficială în tara care până la câștigarea independenței din 1980 era cunoscută ca și singularul condominion franco-englez al Noilor Hebride.

Situată la aproape două mii de kilometri la Est de Australia, formată din 82 de insule, dintre care vreo șaizeci nelocuite, populația din Vanuatu a văzut multe, a trecut prin și mai multe, pentru noi însă important este că pe lângă o parte a populației care a îmbrățișat modul de viață modern de tip occidental, există o populație foarte numeroasă care a păstrat regulile conviețuirii tribale și respectă până în zilele noastre Kastomul (din englezescul custom), trăind în junglă în mod tradițional, folosind doar arcuri și săgeți, respectiv cuțite și bâte pentru vânătoare.

Nu sunt izolați total, știu de cei din jur, interacționează sporadic din rațiuni comerciale cu cei din lumea modernă, însă pentru ei este mult mai important să-și păstreze tradiția și modul de viață natural decât să beneficieze de comoditățile vieții tehnologizate.

În total, sunt aproximativ 250 000 și vorbesc aproape 120 de limbi, adică, în medie o limbă e vorbită de 2000 de oameni, prin asta stabilind recordul mondial în materie. Bislama este o pidgin, o limbă care folosește cuvinte englezești într-o gramatică de limbi melaneziene și este limba în care se pot înțelege cam 70% dintre ei, celelalte limbi oficiale fiind engleza și franceza.

Ei, aceasta este lumea din care vine filmul Tanna, o poveste adevărată, întâmplată, se pare, în 1987, despre cum s-au opus doi îndrăgostiți kastomului căsătoriilor aranjate, refugierea lor comună în moarte convingându-i pe șefi să accepte în legislația tribală și căsătoriile nearanjate, bazate pe atracție reciprocă.

Cum am spus, un Romeo și Julieta în Vanuatu, nimic spectaculos, ieșit din comun este modul în care a fost realizat filmul de către cei doi regizori, scenariști și cameramani, sunetiști, producători: Bentley Dean și Martin Butler.

Cei doi australieni au mai lucrat împreună la trei filme, Dean fiind la început documentarist, făcând cunoștință cu obiceiurile din Tanna încă din 2003, iar de atunci plănuia o reîntoarcere în civilizația tribală a băștinașilor.

Visul s-a împlinit în 2015, atunci când a petrecut împreună cu familia șase luni în satul tribului Yakel, ocazie cu care au realizat, împreună cu Butler, filmările pentru Tanna.

Personajele evocate sunt „jucate” de membrii ai tribului, unii păstrându-și și numele, Romeo, numit aici Dain, fiind ales  pentru că, dupa părerea unanimă, era cel mai chipeș flăcău al tribului. Despre Julieta, numită aici Marie Wawa, nu avem astfel de informații, ceea ce nu înseamnă că nu este o frumoasă.

Desigur, filmul nu poate fi comparat cu marile producții hollywoodiene, tehnica folosită a fost la limita profesionalismului, însă peisajele și jocul „actorilor” compensează pentru orice slăbiciune tehnică sau de procedură cinematografică.

Tanna nu este făra precedent, se înscrie în marea tradiție a filmelor realizate printre băștinași, numite mai nou docufiction (ficțiune documentară?), începând cu celebrul Nanook a lui Robert J. Flaherty din 1922 sau cu poate mai puțin celebrul, dar la fel de originalul Tabu a lui F. W. Murnau din 1931, realizat de altfel împreună cu Flaherty.

Chiar și în vremurile mai apropiate s-au făcut astfel de filme, noutatea filmului australian – trece drept film străin pentru că se vorbește în nauvhal, un dialect tribal al unei limbi folosite de mai multe triburi – constă în candoarea și naturalețea cu care povestea ni se înfățișează, „actorii” în fond nu joacă roluri, ci recreează o poveste așa cum o înțeleg ei, comportându-se exact așa cum s-ar comporta și în absența camerei de luat vederi.

Ar mai fi pe urmă imaginile absolut fabuloase ale vulcanului activ Yasur, venerat de trib ca Zeița Mamă și muzica lui Antony Partos, un tânăr compozitor australian pentru care nu este acesta primul film în care se remarcă.

În timp ce pentru trib este primul film văzut vreodată: stafful australian, după terminarea postproducției, l-a proiectat întregului trib pe o pânză confecționată special pentru această ocazie, iar personajele principale au călătorit până la festivalul din Veneția de anul trecut, îmbrăcați în costumele lor tradiționale, cam sumare, credem noi, pentru gustul italian.

N-au venit degeaba, filmul a obținut la Veneția premiul Pietro Barzisa al publicului.

Desigur, șansele filmului australo-vanautian de a încasa Oscarul pentru cel mai bun film care nu vorbește englezește – în fond aceasta este termenul exact – sunt minimale, Toni Erdmann și The Salesman fiind favoritele de departe, cu un plus pentru filmul german pentru care deja se pregătește și o mutație hollywoodiană, rolul principal masculin fiind oferit lui Jack Nicholson, cel care astfel ar reveni dintr-un fel de retragere autoimpusă.

Toate acestea însă nu schimbă aprecierea mea deosebită pentru acest film realizat de acei aussie considerati de britanici și americani mai nerafinați așa, dar care au umplut în anii din urmă Hollywoodul cu cei mai puternici cineaști și acum nu ne gândim neapărat la Mel Gibson sau Nicole Kidman.

Nota autorului:

Citește și:
• Oscar Special: #SpaceSoBlack vs. #OscarsSoWhite – sau „figurile ascunse” în negura timpului…
• Oscar Special: Captain Fantastic, Captain Idiot
• Oscar Special: Un om numit Ove sau despre imposibilitatea singurătății
• Oscar Special: Land of Mine, un film despre ce a fost, dar nu e istorie
• Oscar Special: Elle, o nouă provocare a lui Paul Varhoeven pe lângă care Basic Instinct pare o joacă de copii
• Oscar Special: Allied, filmul care a pus cireașa pe divorțul dintre Jolie și Pitt
• Oscar Special: Nocturnal animals, un exercițiu de stil plus Michael Shannon
• Oscar Special: Lion – un film superb și o dilemă ciudată…
• Oscar Special: Florence Foster Jenkins – O legendă pe invers și una pe bune: Meryl Streep
• Oscar Special: Jackie, stil și rafinament, dar nu pentru oricine
• Oscar Special: Gardurile dintre noi și Denzel Washington în Fences
• Oscar Special: „Manchester by the sea” este BRILIANT… și e „acum ori niciodată” pentru tânărul Affleck! 
• Oscar Special: Mântuirea după Gibson – Hacksaw Ridge
•  Oscar Special: Dacă-i Moonlight (lumina lunii), stinge becul și culcă-te!
•  Oscar Special: „Arrival” – Nu chiar primul contact cu tralfamadorienii lui Vonnegut…
•  Oscar Special: Iadul sau viitura
•  Oscar Special: Va străluci încă o dată musicalul în „orașul stelelor”? Cronică de film: LA LA LAND