vineri, 29 martie, 2024

Special Arad Logo

    Oscar Special: #SpaceSoBlack vs. #OscarsSoWhite – sau „figurile ascunse” în negura timpului…

    de Tomck@t | 19 februarie 2017, 10:45 AM | Oscar Special | Recomandările editorilor

    0

    Acțiunea din „Hidden Figures” se petrece în mare parte în sediul NASA, însă agenția spațială americană aflată în primii ei ani de existență (dacă excludem antecesoarea numită NACA) e doar o latură complementară în acest film nominalizat la trei premii importante: cel mai bun film, cea mai bună actriță în rol secundar (Octavia Spencer), respectiv cel mai bun scenariu adaptat.

    Nu e vorba de o poveste science-fiction (din contră! E un film bazat pe întâmplări reale), dar vom începe analiza cu o mică călătorie în timp:

    În anul 1940, Hattie McDaniel a devenit prima actriță afro-americancă care a primit un Oscar pentru un rol secundar, pentru prestația ei în filmul cult „Pe Aripile Vântului”.

    Pentru un rol principal, cel care a făcut istorie este actorul de culoare Sidney Poitier, cu filmul „Lilies of the Field”, în 1963. Asta după ce tot el, în 1958, a fost primul negru nominalizat pentru rolul principal din „The Defiant Ones”. Premiul pentru o actriță în rol principal a fost mai complicat pentru comunitatea afro-americană, deoarece în anii următori au fost nominalizate – în această ordine – Dorothy Dandridge, Diana Ross, Cicely Tyson, Diahann Carroll, Whoopi Goldberg și Angela Bassett, dar abia în 2002 s-a spart gheața cu Halle Berry, care a reușit performanța de a și câștiga cu filmul în care e implicată trup și suflet inclusiv într-o scenă de sex interrasial și destul de explicit, „Monster’s Ball”. E singura până și-n ziua de azi, de altfel, cu acest premiu! 2002 era anul în care Berry a făcut o pereche de vis, nemaivăzută la Gala de premiere, cu Denzel Washington, cu un trofeu și el în mână, pentru „Training Day”. A fost primul an în care o actriță și un actor de culoare au plecat acasă cu două dintre cele mai importante premii.

     

    Sărim în anul 1961,

    anul în care se petrece acțiunea filmului „Hidden Figures”.

     

    — E anul în care spațiul era încă un loc misterios, o idee abstractă pentru mulți, un gol negru, negru de tot —

     

    De asemenea… și mai presus de atât, e anul în care măreața nație SUA avea un singur scop, pe care trebuia să-l atingă cu orice mijloc: de a-i da o bătaie memorabilă Rusiei (pe atunci, Uniunea Sovietică), al cărui program spațial era mult mai avansat și deja era fruntașă în descoperirea „tainelor Cosmosului”, prin trimiterea în spațiu a satelitului artificial Sputnik pe 4 octombrie 1957, apoi a cățelușei Laika pe 3 noiembrie 1957 (RIP), primul viețuitor al Pământului trimis în spațiu, pe nava Sputnik 2, apoi a sondei Luna 1 la începutul lui 1959 (citește și Scînteia Tineretului: „Racheta Cosmică Sovietică va deveni prima planetă artificială”)… și dacă toate astea n-ar fi fost de ajuns, l-au mai trimis în spațiu și pe Iuri Gagarin, pe data de 12 aprilie 1961, devenind astfel primul om care a ajuns în spațiu și pe orbita Pământului. Ba mai mult, nu așa cum a sfârșit-o săraca Laika, el a și ajuns acasă în viață.

    Sursa foto: Ars Technica

    Sursa foto: Ars Technica

    În tot acest timp, America și NASA stagnau rușinos în ochii lumii, cu toate că agitația era colosală, finanțările și eforturile fiind substanțiale, mai ales în resursele umane. Sigur, s-a „plasat” în spațiu satelitul artificial Explorer 1 în 1958 și au mai fost câteva rachete eșuate, dar miza cea mare era trimiterea unui om în spațiu… și nu orice om, ci un AMERICAN. „Minunea” s-a produs în anul de grație 1961, anul în care ne „aflăm” și cu acest film, însă abia în data de 5 mai (e vorba de astronautul Alan Shepard), adică la o lună după premiera sovietică. Chiar și așa, era o realizare epocală pentru Statele Unite, dar un amănunt a rămas în bezna uitării… sau a omiterii intenționate, de-a lungul istoriei: reușita agenției spațiale NASA s-a datorat, în mare parte, unor FEMEI! Și nu orice femei, ci NEGRESE, „calculatoare umane”, mai tari decât IBM – un adevăr scandalos pe vremea aceea, în ciuda așa-zisei egalități de șanse.

    La începutul anilor ’60, afro-americanii erau încă puternic marginalizați. Aveau scaune delimitate de „elita albă” în spatele tramvaielor sau a autobuzelor, aveau WC-uri separate și locuri de muncă mai limitate în ierarhie, neavând acces la universitățile de anvergură, care să le permită un job de highclass.

     

    Însă trei femei de culoare aveau să schimbe acest lucru…

    2a617d644005b6f48547abc0279b3ed864c1b284

    Un fel de Destiny’s Child pentru știință (dacă vă mai spune ceva trupa asta. Probabil că nu. Ideea e că aici a debutat Beyoncé și încă două tipe de care nu mai știe nici dracu’). 

    Katherine G. Johnson (interpretată de Taraji P. Henson), Mary Jackson (interpretată de Janelle Monáe) și Dorothy Vaughan (Octavia Spencer) au reușit ceva inimaginabil până și pentru ele în cadrul NASA, căpătând autoritate și recunoaștere grație colosalului efort psihic depus în munca științifică în numele nației americane în mijlocul „Crizei Sputnik”, punctul nevralgic al Războiului rece dintre SUA și URSS.

    „Hidden Figures” trece însă dincolo de război, de politică, de isterie pentru putere.

    eroinele

    Din stânga în dreapta: Dorothy Vaughan, Katherine G. Johnson și Mary Jackson în viața reală. Sursa foto: Now – HowStuffWorks

    Filmul accentuează latura umană a problemei, dar mai cu seamă, latura istoriei prin ochii minorității. Eroina principală este Katherine G. Johnson la vârsta de 43 de ani (ea trăiește și astăzi și are 98 de ani!), cea care a calculat din cap, folosind doar o cretă și o tablă, traiectoria mai multor misiuni NASA. Mai întâi a zborului mai sus amintitului Alan Shepard, apoi a lui John Glenn (primul american care a orbitat în jurul Terrei, în 1962, încercuind-o de trei ori). Spre sfârșit ni se dă de înțeles că a fost însărcinată cu aceeași misiune pentru proiectul Apollo 11 (cu astronautul Neil Armstrong, primul om pe Lună), iar în afara filmului, aflăm de pe Wikipedia că a lucrat mai târziu până și în programul spațial pentru „cucerirea” planetei Marte. Katherine G. Johnson a primit de-a lungul carierei sale 17 distincții (medalii și diplome), dintre care cinci de la NASA, o prestigioasă Medalie Prezidențială pentu Libertate – acordată în 2015 de către Barack Obama – și alte trei premii acordate anul trecut, în 2016.

     

    Gata cu săriturile în timp! Revenim la film și la „rasiștii” de la Academie

     

    Katherine G. Johnson este „figura” cheie a acestei povești adevărate, așadar, și tocmai de aceea rolul actriței Taraji P. Henson a fost substanțială pentru acest film.

    la-sci-sn-hidden-figures-katherine-johnson-20170109

    Sursa foto: Los Angeles Times

    A jucat excepțional… și totuși, Academia Americană de Film consideră că prestația ei este neglijabilă, neacordându-i nicio nominalizare tocmai acum, când avea un rol principal atât de important. Ea a mai fost nominalizată la Oscar o singură dată, dar degeaba și numai pentru un rol secundar, pentru „Strania poveste a lui Benjamin Button”, în 2009.

    E de neînțeles de ce a preferat juriul s-o nominalizeze pe Octavia Spencer în acest film, pentru un rol secundar care nu necesita nici măcar un strop de Pepsi Black de efort. Până și bunică-mea ar fi jucat la fel de „bine”! O fi ea actriță bună (Octavia, nu bunica mea 🙂 ), a și primit deja un premiu în 2012, pentru „The Help”, dar nu iese cu nimic spectaculos în evidență în acest film. Merita o nominalizare mai degrabă până și tânăra Janelle Monáe, dacă nu pentru „Moonlight”, atunci pentru „Hidden Figures”.

    Sursa foto: theGrio

    Sursa foto: theGrio

     

    — E anul de după două decenii de spațiu gol, lipsit de negri, care trebuie umplut cu ceva negru, negru de tot —

     

    După protestul online cu hashtag-ul #OscarsSoWhite pornit în 2015, prin care se reclamau 20 de ani de nominalizări exclusiv „albe”, Academia a făcut schimbări majore și urgente. A primit 683 de membri noi în juriu, mulți dintre ei afro-americani, aflăm de pe Entertainment Weekly, și a „tăiat” dreptul juraților care au fost inactivi în ultimii ani. Motorul care a accelerat schimbarea radicală se datorează în primul rând filmului „Hidden Figures”, sunt de părere specialiștii, grație corporației FOX (prin producătorul 20th Century Fox), care a pompat bani serioși în această producție ca să prindă cursa pentru Oscaruri în acest an, dar au contribuit și companiile Disney și Marvel, cooptând mai mulți producători negri în 2016.

    Schimbarea a fost deci rapidă și promptă, PATRU filme cu și despre minorități au prins și cea mai importantă categorie, cel mai bun film: Lion, Moonlight, Fences și Hidden Figures.

    Mai mult, ȘAPTE actori de culoare sunt nominalizați în acest an: Denzel Washington (Fences), Ruth Negga (Loving), Mahershala Ali (Moonlight), Viola Davis (Fences), Naomie Harris (Moonlight), Octavia Spencer (Hidden Figures) și britanico-indianul Dev Patel (Lion). A se observa, însă, că doar un actor și doar o actriță concurează cu actorii albi în roluri principale!

    Măcar un film sau un actor dintre cei menționați mai sus va câștiga categoric în acest an, dar mai moderat, ca să nu zic influențat așa un pic. Sigur, ce facem noi aici, acum, e doar o teoretizare, dar dacă la „cel mai bun film” va câștiga careva dintre cele patru, unde mai rămâne gloria musicalului de altădată, reincarnată-n La La Land, care „trebuie” să câștige anul acesta 11 premii… ?

    La actori și actrițe în rol principal e mai light pentru La La Land, având șanse la cele 11 chiar și fără aceste două categorii. Există șanse căcălău, deci, pentru a remedia problema #OscarsSoWhite. Ori va câștiga Denzel Washington în defavoarea lui Ryan Gosling (asta dacă nu cumva vine tare din urmă junele Affleck), ori va câștiga Ruth Negga în defavoarea drăgălașei Emma Stone.

    Categoriile din acest an pentru rolurile secundare, în schimb, sunt parcă custom-izate pentru actorii de culoare, cele mai mari șanse având aici Dev Patel (Lion) și Mahershala Ali (Moonlight) – n-aș zice că-s șanse binemeritate -, respectiv Naomie Harris (Moonlight) și poate Viola Davis (Fences)… aș zice binemeritată în cazul actriței Naomie Harris, singura din „Moonlight” care face o figură bună.

     

    Apropo de „figuri”

     

    Unde ar mai avea loc astfel „Hidden Figures”?

    La „cel mai bun film” are slabe șanse din motive de lalala… dar și pentru că „Lion” sau „Manchester by the sea” sunt mult deasupra d.p.d.v. calitativ. „Hidden Figures” e chiar un film bun, dar l-aș pune la nivelul filmului „Hell or High Water” (veți vedea și la punctaj), adică cu șanse minime la cel mai mare premiu.

    Sursa: EW.com

    Sursa foto: EW.com

    Nebăgarea în seamă a actriței Taraji P. Henson, în schimb nominalizarea Octaviei Spencer o văd un fel de sabotaj… pentru că cea din urmă pur și simplu nu merită un premiu pentru acest rol, iar prima… „vina ei” este, probabil, că dintr-un motiv anume e favorizată Ruth Negga din „Loving” și nu ea.

    Singura șansă pentru acest film este la categoria „cel mai bun scenariu adaptat”, filmul regizat de Theodore Melfi fiind adaptarea bestsellerului „Hidden Figures: The Story of the African-American Women Who Helped Win the Space Race” scris de Margot Lee Shetterly, care a apărut în același an (2016), cu puțin timp înaintea ecranizării.

    … Dar are probleme și acolo, din moment ce concurează cu „Lion” și „Fences”. Tot cu actori de culoare.

     

    Nota autorului:

    NOTE OSCAR SPECIAL HELL OR HIGH WATER

    Citește și:
    Oscar Special: Tanna – Romeo și Julieta în Vanuatu
    Oscar Special: Captain Fantastic, Captain Idiot
    Oscar Special: Un om numit Ove sau despre imposibilitatea singurătății
    Oscar Special: Land of Mine, un film despre ce a fost, dar nu e istorie
    Oscar Special: Elle, o nouă provocare a lui Paul Varhoeven pe lângă care Basic Instinct pare o joacă de copii
    Oscar Special: Allied, filmul care a pus cireașa pe divorțul dintre Jolie și Pitt
    Oscar Special: Nocturnal animals, un exercițiu de stil plus Michael Shannon
    Oscar Special: Lion – un film superb și o dilemă ciudată…
    Oscar Special: Florence Foster Jenkins – O legendă pe invers și una pe bune: Meryl Streep
    Oscar Special: Jackie, stil și rafinament, dar nu pentru oricine
    Oscar Special: Gardurile dintre noi și Denzel Washington în Fences
    Oscar Special: „Manchester by the sea” este BRILIANT… și e „acum ori niciodată” pentru tânărul Affleck! 
    Oscar Special: Mântuirea după Gibson – Hacksaw Ridge
    •  Oscar Special: Dacă-i Moonlight (lumina lunii), stinge becul și culcă-te!
    •  Oscar Special: „Arrival” – Nu chiar primul contact cu tralfamadorienii lui Vonnegut…
    •  Oscar Special: Iadul sau viitura
    •  Oscar Special: Va străluci încă o dată musicalul în „orașul stelelor”? Cronică de film: LA LA LAND

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Scrie un comentariu

    9 + 0 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.