Milova… un sat atât de apropiat și în același timp extrem de îndepărtat. Până de curând nu știam unde e, cum arată, ce se întâmplă acolo, însă auzeam povești frumoase despre preotul satului, Gheorghe Cora. Un om bun care ajută comunitatea din Milova atât în timp ce e în biserică, dar mai ales după ce dă jos hainele preotești. Fiind sărbătorile de iarnă, ieri, 22 decembrie, președintele Uniunii Sârbilor din Arad, Darko Voștinar, încărcat cu două mașini pline cu donații pentru copiii din Milova, alături de câțiva prieteni, a plecat spre satul Milova pentru a se întâlni cu preotul care urma să primească donațiile sub bradul din biserică.

„Acțiunea caritabilă «O speranță de Crăciun», organizată de membrii Ansamblului de dansuri și cântece populare sârbești «Kolo», se desfășoară pentru al patrulea an consecutiv. Totul a început din dorința de a aduce un zâmbet și pe fața celor mai nevoiași, dar și din dorința de a insufla copiilor bucuria de a dăruii si de a ajuta. Ne bucurăm și de ajutorul părintelui Cora Gheorghe de la biserica ortodoxă din Milova care mereu este alături de noi”, a spus Darko Voștinar.

Alături de ei am fost și noi pentru că am vrut să înțelegem concret demersul și de ce au ales ca toate hainele, jucăriile și alimentele să ajungă la Milova. Din păcate, la scurt timp după ce am ieșit din biserică, am fost loviți de realitatea cruntă.

Sărăcia cu care se confruntă lumea de acolo este de nedescris. Ușile caselor sunt aproape inexistente, ori atât de vechi încât te aștepți să cadă în orice moment. Casele în sine sunt în paragină, cu greu se mai țin pe picioare și e aproape imposibil de imaginat cum oamenii reușesc să trăiască o viață întreagă între patru pereți care parcă nu-și găsesc echilibrul. Majoritatea sunt din pământ, de doar câțiva metri pătrați și atât oamenii, cât și animalele, dorm în același loc, în timp ce hainele lor se usucă în frigul de afară, pe sârme sau garduri. Trist este că toate aceste lucruri se întâmplă la doar câțiva kilometri de municipiul Arad și. cu toate că zona este încărcată de istorie, nu te poți bucura cu adevărat de ea atunci când în jurul tău se întâmplă lucruri desprinse de realitate.

Astfel, în doar câteva minute am înțeles de ce donatorii au ales Milova. Pentru că oamenii aceștia au nevoie de fiecare lucru care să le țină de cald sau să le asigure un trai mai bun măcar pentru o perioadă scurtă de timp. Pentru că cei mici se plimbă în haine subțiri pe stradă și fură găinile vecinilor ca să aibă ce mânca. Pentru că puțini sunt cei care au reușit sau vor reuși vreodată să plece de acolo, să evolueze. Pentru că fiecare om merită, măcar de sărbători, să zâmbească.

Tradiția va continua și în alți ani și cu alte ocazii, ceea ce înseamnă că cei din Milova nu vor fi uitați, ci mereu vor fi ajutați.