Enola Day: Gargara cu gara

    de E. Nola | 14 decembrie 2015, 9:29 PM | Opinii | Recomandările editorilor

    14

    Voi fi luat la rost, știu.
    Că nu văd părțile bune, nu știu decât să cârtesc, să descopăr partea nereușită a lucrurilor.
    Și a realizărilor.
    Probabil e în mine chestia asta, poate am avut o copilărie nefericită, un tată dominator, o mamă delăsătoare sau dimpotrivă: am fost un răsfățat, părinții îmi căutau un coarne și iată rezultatul.
    Poate că e așa, ceva trebuie să fie, nimeni nu crește în condiții perfecte, nemaivorbind că atunci când se întâmplau toate acestea, steagurile cu secera și ciocanul fâlfâiau de 1 Mai și 23 August pe Bulevardul Republicii. C-așa se numea pe atunci.
    Și cum spuneam, se poate, dar gara asta nouă și minunată a Aradului tot urâtă e.
    Monstruoasă chiar cu toată tehnica subiacentă.
    Că așa ni se spune: de acum nu există gară mai modernă în țară. Ce să zici la una ca asta: e rău destul dacă asta este cea mai tare. Gândiți-vă câte gări mai sunt, cât timp ne va lua să le modernizăm și pe alea măcar pe jumătate.
    Numai că, așa ponosită cum era, gara chiar era frumoasă. Avea prezență, avea atmosferă, e drept, tehnica era la nivelului împăratului, trăgea țugul, câteodată de la capăt mai venea așa o boare de reziduuri umane dar era, orice s-ar spune, măreață.
    Știu ce vorbesc. Nu mai circul cu trenul de ani buni dar sunt nevoit ca de cel puțin două ori pe lună să vizitez gara. S-o aștept pe fiică-mea sau s-o petrec la sfărșitul sejurului ei obligatoriu la părinți. Am mai primit și petrecut și alți oaspeți: unguri, sloveni, polonezi, germani, englezi, francezi. Primul lor șoc a fost gara: vai, da’ ce frumoasă e, păcat că nu e întreținută.
    Invariabil și sub impresia primului contact, nu de conveniență sau politețe. Că atunci îmi spuneau: vai, da’ ce bine arătați!
    Iar acum, prin modernizare, au urâțit-o.
    De parcă ar fi obligat o femeie frumoasă de vârstă mijlocie să se îmbrace ca o fetișcană. Să se facă de râs, să nu mai observăm frumusețea ei firească.

    garamodern

    Holul, agresat deja cu cele șase basoreliefuri social-realiste date cu argint de șpohert, prezentând diferitele momente ale clasei muncitoare victorioase, a fost desființat pur și simplu prin scara rulantă care pornește din mijlocul lui.
    Ieșirea directă pe primul peron este amenințată și de cele două lifturi la vedere care încadrează ușa. Scara rulantă – Dom’le, ce invenție extraordinară! – te duce în pasarela care traversează pe sus liniile, ieșind din clădirea masivă și totuși aeriană a gării precum un coridor cu bandă rulantă dintr-un siloz de cereale.
    Funcțional, nimic de zis, numa’ că dă ca naiba acolo, ca să ne mai amintim de fostul idol al femeilor de la Apaca.
    Pentru cei care se informează exclusiv de pe google și facebook să le spunem că Piața Gării rămâne la fel.
    Adică s-a modernizat gara, de fapt linia ferată pentru trenuri de mare viteză, însă piața din fața ei rămâne la fel de veche precum locomotiva care o decorează.
    Prin anii șaptezeci ai secolului trecut s-a pus pentru prima oară problema modernizării acestei piețe, proiectul prevăzând un subteran care să ajungă la peroanele gării, legând piața cu trenurile. Ideea era fundamentată pe travesarea pietonală subterană a întregii piețe, cea mai mare, de altfel, în zona centrală a Aradului.
    Din acest proiect – din motive cunoscute – s-a realizat doar subteranul care lega liniile, îngropat acum să nu stea în calea modernizării.

    garachagall

    Acest vechi proiect – idei bune au fost și pe vremea lui Ceaușescu, numai că se realizau în parte sau deloc – putea fi reconsiderat, orașul, folosindu-se de oportunitatea oferită de europenii care doresc trenuri de mare viteză, putea foarte bine ca în acest timp, oricum perioada prevăzută pentru terminarea lucrărilor a fost depășită deja cu peste un an, să realizeze și modernizarea pieței.
    Poate așa, soluția subterană, care lăsa neatinsă imaginea celei mai bine păstrate gări monumentale din țară, se putea realiza, oferind orașului un nod de circulație modern și, de ce nu, adecvat viitorului.
    Pentru cei înnebuniți de ideea scărilor rulante și a lifturilor, menționez, ele puteau fi folosite și în subteran, acesta având câteva avantaje masive pe termen lung față de pasarelă: fiind mai trainic, oferă un spațiu protejat de intemperii și generos pentru ce se poate numi civilizația urbană: cu spații comerciale, chiar culturale, gen galerii, cluburi etc.
    În mod sigur era mai costisitor, soluția actuală în sus, copiind tehnologia de construcție a supermarketurilor, excelând prin calitatea ieftină a materialelor, ușurința și rapiditatea lucrărilor.
    Numai că o gară care a împlinit deja o sută de ani nu este un supermarket.
    O gară nu e făcută să-ți ia ochii, să te amețească prin străluciri de moment și decorațiuni de Crăciun. Este o treabă serioasă, făcută să dureze, să impresioneze prin masivitate și funcționalitate.
    Soluția aleasă la Arad este, din nefericire, un nou exemplu pentru modul păgubos în care trăim în prezent, ne amintim de trecut și ne proiectăm viitorul.
    De parcă totul ar fi doar vitrină și… de vânzare…

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • E și asta un punct de vedere, nu zic nu, dar vedeți, l-am prevăzut la observația că un subteran făcut cu știință poate deveni un spațiu urban deosebit care în loc să adune necăjiții sorții, favorizează la un comportament civilizat.
        Pe urmă, desigur, peste tot în lume cei indrituiți s-o facă pot veghea așa cum trebuie la respectarea regulilor conviețuirii în aceste spații.
        Dacă rămânem la ideea că așa sunt românii, nu vom mai construi nici veceuri cu senzori că oricum se cacă lumea pe ei…

        0 voturi
        +1
        -1
        • Domnul Lajos,

          Ce intelegeti dumneavoastra prin “subteran facut cu buna stiinta”?

          Am vazut n cazuri (chiar in Germania) de pasaje subterane care aratau foarte rau tocmai din cauza ca nu puteai fi supravegheate corespunzator. Toata zona adiacenta arata bine mai putin acele subterane. Daca nici ei n-or stii cum sa le intretina ma indoiesc c-am stii noi.

          Vechiul pasaj subteran era o cloaca insalubra ajunsa in situatia asta tot din cauza calatorilor. In plus costa mult mai mult sa fie extins si redimensionat ca volum pentru un trafic mai mare de calatori, mai existau si probleme tehnice legate de infiltratii.

          Nu cred ca proiectantul sau constructorul au fost idioti cand au decis sa il faca suprateran si probabil n-ar strica sa ne dam cu parerea despre ce cunoastem. Nu ma refer in mod expres la dumneavoastra pentru ca e normal sa aveti o parere insa haideti sa cerem parerea celor de specialitate ca de pareologi de net e plin podul.

          Numai bine!

          0 voturi
          +1
          -1
          • Observație corectă și de bun simț.
            N-am intrat în amănunte tehnice, pe facebook, unde s-au înmulțit comentariile, am mai specificat câte ceva.
            Le reiau pe scurt pt Dumneavoastră:nu am oferit subteranul ca unica soluție alternativă, am pomenit-o fiindcă știam că s-a mai pus problema.
            Ideea mea a contestat esențial soluția realizată care distruge atât arhitectura cât și funcționalitatea vechii clădiri. Cineva spunea că trebuia să pună mai în lateral pasarela. Nu știu, dar este și asta o alternativă.
            Nici treaba cu subteranele nu este albă-neagră. În occident, dar chiar și în Budapesta, mai aproape, au fost construite încă din anii șaizeci-șaptezeci. De multe ori legate de construcția liniilor de metrou.
            Unele s-au dovedit viabile, altele au decăzut, devenind locuri pentru oamenii străzii, spații unde nu prea îți vine să stai prea mult. Pe de altă parte, apropo de oamenii străzii,aceste subterane sunt salvatoare mai ales iarna.
            Dacă vorbim de noi, ar fi fost primul subteran iar dacă era făcut cu cap și ”știința” arhitecturală, sociologică necesară poate reușeam s-o menținem la standardele dorite. Nu știu, e o discuție pe care o purtăm noi doi acum, dar poate că era bine s-o poarte primăria cu orașul mai de mult.
            Desigur, am și subliniat, era mai scumpă cu mult și poate există și probleme tehnice. Nici asta nu știm. Dumneavoastră presupuneți că specialiștii ăia nu au fost proști. Eu nu le contest inteligența, dar mi-e frică de compromisurile la care sunt obligați de multe ori din rațiuni străine meseriei lor.
            Și pe urmă mai cred că am dreptul să fiu informat atunci când se face ceva important în orașul în care locuiesc, ține de dreptul meu să fiu informat pentru că liderii au ajuns acolo aleși de mine, deci sunt și răspunzători față de mine.
            Poate că poziția mea vi se pare naivă, poate că și este, numai că fără această naivitate asumată democrația nu funcționează iar presa liberă dispare…
            Mi-a părut din nou bine!

            0 voturi
            +1
            -1
            • Va multumesc si eu pentru raspuns!

              As completa cu un singur lucru la cele spuse de dumneavoastra: intr-adevar infrastructura rutiera supraterana (vedeti autostrazile urbane suspendate) are tendinta de a ghetoiza zona de sub ea chiar in buricului targului.
              Din cauza asta s-a ales in marile orase europene sa se mearga mai mult pe infrastructura RUTIERA (atentie la detaliu) subterana chiar daca costa mai mult.

              In cazul pasajului nostru, raman la parerea ca solutia aleasa nu e o tragedie, ca s-a compensat pierderea spatiului ocupat de scari in holul central cu acest hol de deasupra liniilor. Admit insa ca era mai elegant, mai estetic sa fie subteran.

              Numai bine!

              0 voturi
              +1
              -1
    1. … cineva la rost.Nici eu nu vad partile bune pentru ca ele nu prea exista.Orice om de bun simt ramane stupefiat doar plimbandu-se prin zona garii sau prin gara;la fel si in cazul unei plimbari prin oras.Trebuie sa recunoastem ca zace in noi o mare indolenta, o tendinda si predispozitie catre absurd si ineptie la un nivel incontrolabil.Analizand cazul ”gara CFR Arad”, ne putem da seama imediat de nivelul absolut al incoerentei si non-sensului.Putine locuri din oras arata atat de dezolant ca si zona garii CFR.Pare un peisaj desprins din filmele lui Emir Kusturica, mizerie, delasare si multa tristete.Cand tragi masina in parcarile de acolo ai impresia ca si pneurile ruleaza pe mizerie si se lipesc de ceva unsuros si gretos.Coji de seminte peste tot, ambalaje, mucuri de tigara, scuipati, rahati de caine, pasari moarte, sobolani, gunoaie, denivelari, borduri sparte, gropi, tevi taiate si lasate cu varfurile afara, gropi, gropite, uleiuri auto, balti, bucati de macadam, pietris, mazga, etc.Ridici ochii si incerci sa cauti ceva mai curat, mai placut, ceva care sa te faca sa-ti urmezi drumul spre interiorul garii.Fatada frumoasa, impunatoare, de bun gust, eleganta.Deschizi usa si te trezesti unde nici macar nu te-ai gandit.Intr-un palat sclipitor, lucitor, intr-o creatie de prost gust, un calambur nereusit, chiar o gluma proasta, aidoma unei case cu turnulete si ornamente careia daca-i deschizi usa ramai surprins de vastitatea galeriei de personaje pe care le poti intalni.Pantere aurite, bibelouri cu balerine, caini rottweiler din portelan, lei, rapiri din serai la scara mega, covoare in toata gama ROGVAIV, obiecte lucitoare din aur de trompeta, plante din plastic si flori asisderea.Cei care insotesc ”peisajul” se incadreaza perfect, cu mici exceptii;cate-un calator care se simte stingher si neajutorat in fata ,,opulentei si mega-tehnologiilor” din palat, in fata fetelor impasibile si grobiene ale angajatilor care sunt pusi acolo sa ne ”serveasca”.Peronul nu are nimic functional, logic.Pare construit pentru nimeni, nu pentru calatori.Aici ii intalnim pe angajatii CFR-ului, fumand, discutand in gura mare, scobindu-se in nas, cu uniforme unsuroase, camasi scorojite la gat, pantofi murdari,si tocuri orientate dupa calcatura fiecaruia, depinde cat sunt de ”grei”, cascheta data pe spate.Altii sunt grabiti si importanti, niciunul nu-i in stare sa-ti ofere o informatie, oricum nici ei nu stiu de ce se afla acolo.Becuri, neoane, scliviseli aiurea, rigole fara utilitate, bancute insuficiente, carpeli, buruieni si scaieti, molozuri, peisaje selenare langa linii, trenuri murdare, vechi, jegoase, locomotive pufaitoare care abia isi mai trag suflul, navetisti tristi, grabiti, prost imbracati, purtandu-si in sacose de nylon cu marci celebre carnatul si cardabosul, caini vagabonzi, oameni vagabonzi, samantarii de serviciu, etc.Mega sticlele si scarile rulante, tronsoane aeriene, usi automate, ”tehnologii de tehnologii” – nimic functional, totul intepenit, ca si camera din fata a bunicii cu perne, dune, sterguri si fireanguri, mirosind a satut in care nu intra nimeni, n-o folosea nimeni, era doar camera din ”fata”!?Orasul in sine e un haos, piste de biciclete sinucigase, benzi rosii care in curand nu vor mai fi nici roz, care incep si se termina nicaieri, parcuri ciuntite, distruse, noroi, canale in care-ti rupi masina, semaforizari ineficiente, tamponari toata ziua, claxoane, sirene, gunoaie, cladiri exceptionale care arata ca si bombardate, ornamente de prost gust, lumini si luminite, colibe si casute in stil sarbatoresc vienez de toata jena, cabluri si prelungitoare printre ele, lume tarata, trista, cu grija zilei de maine, bizoni parcati peste zebre, borduri, trotuare, mijloace de transport in comun jenante, insuficiente, mall-uri pe moarte, hipermarketuri la tot coltul, piete in faliment, contrabanda cu tigari pe strada, zone infecte, blocuri gri, terne, mizerie generala peste tot, nu-ti mai vine sa iesi din casa.Avem pasarela de milioane de euro spre ceva ce nu exista, n-avem viaducte si ne inghesuim ca nebunii in trafic ca sa ajungem acasa sau la locul de munca, avem scuze si reprosuri intre cei care sunt ”alesii” , ”clasa politica” care arunca vina unii pe altii, dar niciunii nu sunt mai buni ca si ceilalti.Avem Obor, unde se inghesuie toti sa se-ntoleasca si stau la cozi in nori de fum sa linga o bere si sa manance un mic, mai rau ca-n padure.Avem taxe de ne sar ochii si servicii aproape zero.Habar nu avem unde se duc banii din taxe si impozite si nici nu ne intereseaza, dar vrem, ca asa stim noi, ca ”dincolo”e treaba buna si cetatenii sunt respectati si alesii lor ii respecta, sa fim si noi la fel de respectati.Cum sa ceri respect din partea cuiva cand nu stii sa te respecti pe tine ca om?Cand accepti, te comporti si te simti bine asa?E un cerc vicios, un mit a lui Sisif din care nu cred sa mai iesim vreodata, pentru ca aceasta schimbare pe care o asteptam trebuie sa vina de la noi, si de la noi nu mai e de asteptat nimic!

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Mulțumesc pentru această exhaustivă și impresionantă completare.
        Nu cred că am fost luat la rost de comentatori, cei care văd partea frumoasă a lucrurilor au tot dreptul, poate prin vârstă, temperament și câteodată prin modul mai simplu, instrumental în care privesc lumea.
        Cei care au făcut completări, observații, le-au făcut, cred eu, mânați de bună credință. De fapt, majoritatea reacțiilor, chiar spre surprinderea mea, a fost în consonanță cu opinia dezvoltată în articol.
        Desigur, ar fi bine să auzim și punctul de vedere al oficialităților. Și nu de conveniență și marketing politic, ci ceva mai omenesc poate n-ar strica.

        0 voturi
        +1
        -1
        • … completarile fiind de buna credinta, ca si ceilalti, dar priviti ce putini suntem, ne putem numara pe degetele de la o mana.Tocmai asta doream sa scot in evidenta, si anume, faptul ca cei care mai vad, simt si sunt jenati de situatia de fapt reala nu mai au importanta ca si numar.Suntem atat de putini incat nu ne mai vedem decat nevoiti sa traim in aceeasi cetate cu restul norodului.Este alegerea noastra, mai mult sau mai putin obiectiva.Pozitia oficialitatilor este clar exprimata prin ”vizita de lucru” a tovarasului ministru Dan Marian Costescu insotit de alaiul celor care-si aroga aceasta inepta ”lucrare”.Erau singuri, ei de ei, ceva presa, reprezentanti ai catorva partide, gara era lipsita de orice animatie, nimic viu in jur, fara calatori, fara trenuri, fara forfota, fara nimic viu, uman.Erau doar ei, lipsiti de interes, respect pentru urbe, valori, pur si simplu erau acolo, fiindca asa trebuiau sa fie.Nu au nimic uman in ei, deoarece daca ar fi avut ceva uman ar fi atras viata in jur, miscare, oameni, o stare naturala a unei gari de ”mare trafic,, dintr-o urbe care a candidat la Capitala Culturala Europeana si chiar a fost selectata intr-o faza urmatoare.Ce a fost european in ziua aceea?Ce poti sa simti vazand ce s-a intamplat in acea zi?Cum poti sa-i califici pe cei aflati acolo?Cine sunt ei, ce vor, ce fac?Unde mai putem gasi o parte frumoasa a lucrurilor, o speranta, un gest care sa denote ca ”ei” sunt alaturi de noi?E trista aceasta perspectiva a viitorului, de care nu avem cum sa scapam, nu avem cum, nu vrem, nu putem, nu suntem in stare sa ne mai ridicam capetele astea seci si sa privim macar ramurile pomului din fata noastra, daramite cerul!Indiferent de ce va urma ne miscam intr-o directie care ne va pune in final in genunchi, cu capetele plecate, mestecand salamurile hypermarketurilor, mancand painea corporatiilor,calcand in picioare viitorul copiilor nostri, respirand aerul otravit al politicii facute de altii prin romanii carora le spunem ”alesi”, scufundandu-ne in datorii pentru a avea un amarat de apartament, vanzandu-ne pamanturile lasate de bunici, facand shopping in mall-urile artificiale unde totul este ”china”, uitand limba romana, abandonand scoala, devenind talhari, banditi, cocalari, manelisti, politicieni ”noi”, formatori de opinii, becali, ungureni, falcosi, pistruiati, hrebenciuci, ciolosi, crini, ponti, udreni, videni, sovi, johannisi, bunicute, matusi tamara, si in final niste idioti!”Am facut 13 ani de temnita pentru un popor de idioti!” – spunea, Dumnezeu sa-l ierte, Petre Tutea, si avea dreptate!

          0 voturi
          +1
          -1
          • N-am cum să vă contrazic, observațiile Dumneavoastră sunt reale și punctual și la modul general.
            Poate doar să vă spun, nu e o consolare, că ați descris o stare cam ”naturală” a conviețuirii umane de când e lumea și de oriunde. Cu un anumit parfum local, dar, până la urmă, intră și asta în firesc.
            Cei buni, aleșii în limbaj biblic, întotdeauna au fost în minoritate, cotidianul favorizând agresivitatea, duritatea, lipsa de scrupule, obligându-i pe cei mulți care sunt în sinea lor doritori de bine să se conformeze.
            De fapt, nu cei buni sunt puțini, ci aceia care au și forța să reziste răului.
            Dar, din nou știu că asta nu vă consolează, eu cred că, așa cum spun textele și înțelepții din cele mai vechi timpuri, lumea stă pe umerii celor puțini și puternici.
            Poate am fost cam patetic, tonul Dumneavoastră și perioada asta mai festivă fiind nițel de vină.
            Să auzim mai mult de bine!

            0 voturi
            +1
            -1

    Lasa un raspuns pentru Kidu

    9 + 5 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Acest site folosește cookies. Prin navigarea pe acest site, vã exprimați acordul asupra folosirii lor. Am actualizat politicile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Detalii.