Un comentator asiduu al articolelor mele și nu numai din Special mi-a făcut un pustiu de bine, omagiindu-mă, afirmând că în afara aburelilor mele scremute nu prea are ce să citească pe mult iubitul nostru portal, aflat și el, ca noi țoți de altfel, în plină pandemie.

Desigur, nici prin cap nu-mi trece să polemizez aici cu el, o fac de obicei în comentarii, acum încerc să mă desfășor de parcă nu s-ar fi întâmplat nimica, imaginându-mi o lume și o viață normale, o lume în care oamenii simt adecvat, exprimă decent ceea ce simt și încearcă să gândească cu instrumentul din dotare.

Mi-e greu, mi-e foarte greu, ca să nu spun că nu mi-e deloc ușor.

Lumea s-a schimbat enorm în ultima vreme, pandemia, virusul sau cum să-i mai spun, în bună înțelegere cu lumea comunicării globalizate în frunte cu Facebook, Twitter și mai nou chiar și Tik-tok, bagă oamenii în sperieți, îi aduce în starea în care nimeni nu mai răspunde de nimic, iar vinovatul, cum altfel, întotdeauna este celălalt.

Așa încât pentru unii este cât se poate de evident că Trump știe ce face, în timp ce alții sunt convinși că numărul cazurilor de îmbolnăviri de la noi a început să crească brusc datorită alegerilor din duminica trecută.

Oamenii se împart în cei care cred și cei care nu cred în ceea ce cred primii, ei fiind convinși că este exact invers. Există grupul pentru mască, altul contra, unii vor teste, alții dimpotrivă, iar în cele din urmă cu toții ajung la aceeași concluzie: nu-i bine. Nu-i bine deloc.

Ungaria și-a închis granița spre România, de ieri sentimentul este reciproc, iată un moment istoric: o înțelegere perfectă între România și Ungaria. Belgia închide restaurantele, teatrele și cine mai știe ce, până la urmă să nu se închidă și instituțiile europene de la Bruxelles, nu de alta, dar unde s-ar mai duce europarlamentarii noștri atât de activi și importanți încât hotărăsc și alianțele locale de după alegerile din duminica trecută.

Da, cea în urma căreia, după părerea celor care nu au ieșit chiar bine din alegeri, covidul s-a năpustit asupra noastră mult mai abitir decât înainte, probabil ca o pedeapsă divină pentru faptul că nu am votat cu cine trebuie, adică cu ei. Ceilalți cred exact invers, virusul știe bine cine este dușmanul, drept urmare alegerile parlamentare trebuie organizate urgent, până când mai rămâne sămânță de alegător necarantinat, că nu poți să te duci la toți cei din izolare cu urna mobilă. Nu dă bine, este periculos și n-o să mai rămână nici cine să numere voturile.

Și cum vă spuneam, încerc să-mi imaginez o lume ca înainte, una cât de cât normală, că perfect normală n-are cum să fie cu atâția deștepți care se promovează pe FB sau pe Twitter, fără să mai vorbim de comentariile aferente. Comentarii care pe vremuri erau ceva de condamnat, așa cum observa o colegă, tot pe FB desigur, perfect adecvat. A comenta, însemna atunci când nu stai locului, te bagi ca musca, nu-ți mai tace gura în loc să asculți și să iei aminte cuminte. Nu mai comenta!, însemna să-ți vezi de treaba ta, nu mai pierde vremea cu vorbe de clacă, treci la treabă și bagă-ți mințile în cap.

Chestia asta cu bagă-ți mințile în cap este chiar profundă – iată un nou exemplu a înțelepciunii populare milenare -, prevede perfect realitatea zilelor noastre, aceea în care mintea majorității dintre noi este aiurea și aievea, zburătăcită în toate direcțiile, căutând furibundă după sensul și înțelegerea care nu există și n-au cum să existe pe paginile de socializare.

Bine, nebunia nu a început ieri, a început pe nesimțite cam pe atunci pe când o vedetă de cinema a fost considerată mai importantă și mai interesantă decât un doctor sau un cercetător, un fotbalist mai de soi decât profesorul de matematică care nu l-a lăsat repetent de milă, iar un politician mult peste cei care l-au ales în speranța că în viitor va face ceea ce spune acum, după ce i-a rugat o lună întreagă, făcând pe modestul, să-l voteze pe el și numai pe el dacă vor fericire, bunăstare și viață veșnică.

Acum însă nebunia asta a prins, prin tehnologia digitală din ultimele două decenii, aripi ușoare de fantezii gratuite, nu mai ai cum să scapi de prostiile devenite realități în lumea virtuală și care nu mai poate fi distinsă cu exactitate de cea reală. Fanteziile și dorințele se amestecă în visele cu ochii deschiși de pe ecranele care înlocuiesc aproape total lumea în care singurul ecran la care te puteai uita era oglinda și mințea doar foarte rar, așa cum se poate vedea în vestita postare, pardon, poveste cu Albă ca Zăpada.

Coronavirusul însă este o realitate, nu o postare pe FB, iar realitatea a fost și este încăpățânată atunci când ai tendința să nu o bagi în seamă, să te faci că nu o observi. Și în aceste condiții n-ai cum până când nu dă el de tine, fiindcă la ce te uiți tu nu este realitatea, ci lumea postărilor și a comentariilor, lumea gălăgioasă a virtualului omniprezent, populată de personajele pe care tu le-ai creat în secolul care a trecut și care acum au invadat și ecranele care încearcă să redea în continuare realitatea, dar le este din ce în ce mai greu din moment ce tu nu mai faci diferența dintre acea realitate și fanteziile tale multiplicate prin virtual.