Enola Day – Cine să vină de Crăciun, Moș Gerilă sau Moș Crăcilă?
Sunt două apropouri care mă împing spre o temă deosebit de sensibilă.
Tema se referă la modul în care ne raportăm la celălalt atunci când sărbătorește, apropoul cel dintâi fiind evident: a început luna Decembrie, ultima lună a anului, numită a cadourilor pe vremea în care primeam viața drept cadou din partea tovarășilor, iar mai nou pomenită și a sărbătorilor de iarnă, asta ca să nu o numim a cumpărăturilor fără rost.
De vreo treizeci de ani începe cu Ziua Națională a României, prilej ca să ne amintim de tot felul de lucruri mai mult sau mai puțin plăcute. Depinde unde, când și ce facem de 1 Decembrie, având în vedere că un sfert dintre români stau de o vreme bună mai mult dincolo de granițele țării. Nemaivorbind de cei care stau între, dar vorbesc în familie altă limbă decât cea românească. Al doilea apropou se referă la revolta unora după ce au auzit că la Consiliul UE este în pregătire un ghid intitulat Union of Equality în care se fac tot felul de recomandări. Legate de abordarea în vorbe a apartenenței sexuale, rasiale, etnice și altele, inclusiv referitoare la modul în care pomenim de sărbătorile europene și nu numai ale lunii Decembrie.
Ideea e destul de simplă, chiar dacă nițel ipocrită, bazându-se pe vechea înțelepciune a nevorbitului de moarte în casa mortului. Așa, mai pe înțelesul tuturor asta e ideea cu vechea dorință a corectitudinii politice: să nu faci bancuri cu blonde în mijlocul blondelor, cu evreii între evrei sau cu oltenii între olteni. Mergând mai departe, doamna comisar cu documentul a recunoscut că au cam dat-o-n bară cu recomandarea să nu se refere la Crăciun sau la alte simboluri creștine, ci să se vorbească de perioada de vacanță și alte asemenea, să nu se simtă mai puțini cei care – din ce în ce mai mulți și în Europa -, nu sunt creștini și nu-l sărbătoresc nici pe sfântul Nicolae, nici Crăciunul. Doamna comisar se numește Helena Dalli, și e din Malta, ceea ce explică multe. Chiar dacă vorbește doar de recomandări și nu de directive, așa cum pomenesc ai noștri comentatori, socializați pe vremea directivelor de partid, de prevederile din documentul pomenit. Și care va fi refăcut în spiritul observațiilor care consideră cam prea de tot să nu mai vorbești de Crăciun, ci de perioada de vacanță de iarnă.
Este cât se poate de evident că Doamna Dalli nu a studiat practica statului comunist român, nu știa că pe aici mai mult de patruzeci de ani nu aveai voie să pomenești în public de Crăciun, nici de pom, nici de Moș Crăciun. În loc de Crăciun spuneai sărbători de iarnă, bradul era pom de iarnă, iar Moșul era Gerilă și nu Crăciun. În familie puteai să te riști dacă erai sigur că nu te ascultă nimeni dintre cei care nu-ți vor neapărat binele. Era un banc vestit pe atunci cu un copil care recita ceva de sezon la serbarea școlară și oprindu-se la un moment dat, încercând să rememoreze continuarea, mama îi șoptește: Moș Crăciun, în timp ce învățătoarea îi suflă: Moș Gerilă, la care copilul încurcat oftează și continuă recitarea cu Moș Crăcilă. Numai că și cei care și-au exprimat pe aici protestul față de preconizatele recomandări, în frunte cu președintele Academiei, se pare că au uitat de unde au venit și, mai ales, unde sunt și încotro se îndreaptă. Ei au reținut doar un nou prilej favorabil pentru a-și exprima antieuropenismul, limitarea naționalistă de proastă amintire și care, domnul istoric, președinte al Academiei, ar trebuie să-și dea seama, vine tocmai din național-comunismul ceaușist despre care am vorbit nițel mai sus. Altfel spus, acum e ușor.
Poți spune ce vrei și ce crezi, nu te bagă nimeni la zdup, eventual îți spune câteva în funcție de ce crede el că este corect și rezonabil. Trebuia să protestezi atunci, să le explici că Moș Crăciun este una și cu totul altceva Moș Gerilă, iar pomul nu este de iarnă, ci de Crăciun. Acum nu e niciun pericol, atunci riscai câte ceva, îți riscai inclusiv libertatea dacă o țineai tot așa. Generalizând nițel, trebuie să ai probleme sau cu memoria sau cu înțelegerea dacă compari sezonul cu fazonul, dacă nu realizezi că prin integrarea în Europa țara în care trăiești a primit o șansă uriașă pentru a-și depăși condiția istorică. Nu vorbesc de conspiraționiști și de protocroniști, ei reprezintă o minoritate gălăgioasă, așa cum sunt toate minoritățile în democrație.
Mă gândesc la cei mulți care se iau după ei și repetă cu nesaț prostiile evidente manipulate nonșalant de aceștia. În fond prin acest mimetism primitiv dovedesc încă odată cât de mare nevoie este să mai învățăm câte ceva, să nu ne lăsăm amețiți de primele impresii și primele iluzii și că mai avem nevoie de mult timp să ne familiarizăm cu viața în libertate, să ne folosim de această libertate nu împotriva altora – că aia nu mai este libertate, ci boală psihică -, ci tocmai în ajutorul și sprijinul celor care au nevoie.
Da, este și asta adevărat, românul este șugubăț, îi plac bancurile, are umor și îi place să râdă de orice. Inclusiv de alții. Cam aici este problema de fapt, că e, ca est-europenii în general, mai puțin înclinat să râdă și de sine însuși. Miștoul se referă mereu la celălalt. Poate a venit momentul să învățăm a râde și de noi însine.
Chiar și împreună cu ceilalți…
Comentariile portalului
Nu, nu ne-am prins. We are stoopys. V-ați prins?
Un dialog interesant și plin de ănțelesuri: - I am grooth. - M**e PSD! - I am grooth. - M**e PSD! - I am grooth. - M** (...)
1. Gratuitate 100% pe transportul public in intreg orasul! Linii dedicate elevilor. Extinderea transportului public cu tramvaie si autobuze electrice. Integrarea umui flux circular de transport public. Prioritate semaforizata pt transportul public. 2. (...)