Suntem praf ca nație la nivel de sport. Avem un singur nume acolo sus, în elită, dar și pe ăla am fi în stare să-l tragem pe roată atunci când pierde. Mă refeream la Simona Halep, fata din Constanța care a ajuns exclusiv pe puterile ei și ale familiei ei de trei ori la un singur meci să devină numărul 1 în clasamentul mondial al tenisului feminin și a pierdut două finale de Grand Slam.

Nu a reușit niciodată să câștige acele meciuri și a rămas a doua. A doua în lume! Iar mii de români o linșează pe rețelele de socializare. Asta ne este nația… O nație în care mulți dintre semenii noștrii încheie pe locul al doilea chiar și atunci când concurează singuri…

Eram duminică la două meciuri de juniori. Evoluau juniorii clubului UTA împotriva celor de la Oradea. Diferența a fost mare în favoarea arădenilor, mai ales la grupa mai mică unde a câștigat cu 10-0. Da, zece la zero! Și știți cum îi spune la competiție? Vă spunem noi: Liga Elitelor?

Care elite? De ce elite? Nu am găsit răspunsul într-un fotbal în care campioana României, Viitorul, ia de două ori 4-0 în meciurile din deplasare din cupele europene, în care FCSB este umilită la București cu 5-1 de Sporting, în care fosta campioană Astra este scoasă din competiție de o echipă ucraineană de care nu am mai auzit… Care elite, când noi la nivel de juniori nu mai batem nici Albania sau Moldova. La școală, atunci când eram mic, am învățat că elită reprezintă ceea ce este mai bun, mai valoros. Iar la noi, totul pute a non-valoare…

Și ajungem la UTA, brandul Aradului, clubul care stă cel mai bine financiar într-un fotbal de Liga a 2-a dominat de sărăcie și amatorism, dar care este singurul club cu pretenții de la oraș care joacă la țară pentru că administrația acestui oraș nu a fost în stare să-i pună la dispoziție un teren de joc omologat la acest nivel obscur. Asta în timp ce Miroslava, o echipă de la țară, joacă la oraș, la Iași, dar ia 9-0 de la Târgoviște, echipă pe care UTA a bătut-o la ea acasă. Tot la oraș…

Liga asta în care joacă UTA nu poate fi niciodată una a elitelor. Este mai degrabă una a belitelor, a belitelor de bani, a belitelor de valoare, a belitelor de interes, a belitelor din toate punctele de vedere.

Au trecut doar patru etape și o echipă a spus pas competiției: Luceafărul Oradea. Un club care în vară anunța că trage la promovare a aruncat prosopul după numai patru etape. Miroslava, echipa de la țară care joacă la oraș, ia 9-0 acasă și ne arată nivelul fotbalului din acest eșalon, din această ligă a belitelor. Foresta Suceava vrea să fie o copie fidelă a Pâncotei din sezonul trecut și încasează 33 de goluri în patru meciuri. Ripensia vine de la Liga a 3-a, o ligă a jerpelitelor, și bate tot ce întâlnește deși primarul Robu, de la Timișoara, a refuzat să le dea vreun leu din banul public.

Odată cu retragerea celor de la Luceafărul vomavea parte din nou de etape în care echipele stau, dar aproape sigur, în săptămânile care urmează, mai urmează și alte retrageri.

Chiar și în aceste condiții, de sărăcie, de amatorism, UTA, un club cu un buget de peste un milion de euro după vânzarea lui Adi Petre, nu reușește să bată pe nimeni acolo la țară, acasă la Șiria. Iar astfel, cu toate investițiile din acest an, UTA riscă să joace și la anul în aceeași ligă a belitelor.

Vorbim despre un fotbal în care interesul televiziunilor se traduce în suma de aproximativ 30.000 de euro pe an pentru fiecare club, adică salariul lui Alibec pe o lună, iar Alibec nu e nici Messi,nici Neymar, nici vreo altă mare valoare. Este un jucător care nu s-a adaptat la o echipă obscură din Belgia și unul care nici măcar nu este convocat la lotul național…

Este dizgrațios ce am ajuns să vedem în acest fotbal tot mai mic, tot mai lipsit de valoare, tot mai sărac și plin de amatorism. Și, precum fotbalul, așa este aproape tot sportul românesc. Cu excepția lui Halep, a unor canotoare, a handbalului feminin și cam atât…