Știri aproape ratate (20). Geția și toate celelalte lumi în care ne vom pierde mințile, până vine sfârşitul
„Ai fost vreodată rugat (ca bărbat) doar să zâmbești și să arăți bine, sau doar să zâmbești și să nu spui nimic?”. Nu cu Geția, nu cu Groenlanda, nu cu America, nu cu modul în care vine sfârşitul pentru tineri încep știrile acestea aproape ratate, ci cu întrebarea asta. Încep așa pentru că a fost 8 Martie și pentru că oricum nu s-au schimbat multe în ceea ce privește femeile și unde credem că le e locul în țara asta.
Mă întreb doar dacă în Geția Serviciilor și a Armatei e loc pentru femei, sau populația țării ăsteia va călători în altă țară când e nevoie de ele.
„Ai fost vreodată rugat doar să zâmbești și să arăți bine, sau doar să zâmbești și să nu spui nimic?”, „Crezi că modul în care arăți ca bărbat te-a ajutat la promovarea în carieră, datorită faptului că arăți așa bine?”, „Apropo, îmi plac pantofii tăi!”, „Te-ai întrebat vreodată dacă ai fost ales pentru acest post pentru că ești bărbat?”.
Nu prea ți s-a întâmplat să primești astfel de întrebări dacă ești bărbat, nu-i așa?Nici nu ai știi cum să reacționezi, nu-i așa? Nu ești pregătit pentru așa ceva, nu?
View this post on Instagram
Nu le e ușor, însă, nici bărbaților în lumea lor. E greu mai ales că e tare la modă acum să ieși cu imaginea de macho, de mascul Afla în lume. A fost greu mai mereu, că imaginea asta a prins tot timpul, într-o formă sau alta. Ce-i drept, nu așa ca acum, când au împins-o în față fraţii Tate. În spatele masculului Alfa stă tot băiatul speriat de lume, care nu e pregătit să dea piept cu viața?
The truth about young men and sex: ‘We go along with things we’re uncomfortable with’
Pentru ce suntem pregătiți, de fapt? Sigur pentru ce trăim acum nu suntem. Apoi, oricât am încerca să ne adaptăm la vremuri, vremurile pe care ni le pun pe tavă liderii noștri par mai rapide decât puterea noastră de adaptare.
Mai apoi, suntem depăşiţi. Vrem să-i schimbăm pe cei care se lasă furaţi de universuri paralele, create de minţi rătăcite, dar le vorbim exact în limbajul în care am vorbit și până acum. Ne vorbim, de fapt, tot nouă. Mai lung, mai argumentat, de zici că trebuie neapărat să ne mai convingem încă o dată de toate cele. Nu reuşim să ieşim din bula noastră, din lumea noastră pentru a ajunge la ceilalţi.
Presa a făcut şi în această săptămână dezvăluiri peste dezvăluiri, a scris tone de materiale, unul mai bine documentat şi mai argumentat decât celălalt, literaţii s-au folosit de toate argumentele logice pentru a demonstra unde stă binele, unde e ascuns răul, politicenii au luptat cu toate armele pentru a reechilibra planeta. Au fost kilometri de postări care au ajuns exact la cei care deja sunt convinşi de ce se scrie acolo.
Ne aplaudăm unii pe ceilalţi pentru că suntem inteligenţi, am muncit bine şi săptămâna asta, am scos la iveală alte adevăruri dureroase, am răspuns iar dezinformării cu informări clare. După care ne minunăm, încă o dată, că cealaltă lume există bine mersi, departe de noi, și e tot mai mare.
N-am intrat cu textele noastre nici în Geţia, nici în Lie Lie Land, în fapt în nicio lume căreia nu-i vorbim limba şi nu-i înţelegem pe deplin structura și frustrările.
Scriem foiletoane pentru cei care nu mai vor de mult să citească. Şi ne ambiţionăm să scriem tot mai mult. Mi-am propus, ca atare, să încerc mai puţin, mai concis în ştirile mele aproape ratate de tura asta. O să fie degeaba, dar încerc.
Săptămâna cu Geția, Georgescu, banii, trădările și rușii
A fost aşa săptămâna asta: a fost doar despre Georgescu şi toţi susţinătorii săi. A fost despre banii lui Georgescu, banii luaţi de cei care îl promovează, banii ruşilor.
Poate cea mai bună anchetă a săptămânii a venit de la Snoop şi probabil a fost citită de mulţi. O pun totuși și aici:
Mai apoi, jurnaliștii au fost acuzați că iau sute de mii de euro pentru a-l face și mai celebru pe Călin Georgescu,
care Călin Georgescu chiar a ajuns să-și depună candidatura la Prezidențiale, deși jumătate de țară spera că acest lucru nu se va întâmpla. 1.200 de persoane au contestat candidatura. Degeaba, pare-se:
Dar e bine de știu, dacă mai vreți să aprofundați subiectul, cum stă treaba cu BEC și contestațiile, așa că citiți AICI.
Săptămâna a început şi cu o anchetă legată de ce om deosebit a fost Călin Georgescu pe când era tânăr și ambițios, a continuat cu o alta despre studentul Georgescu:
și s-a încheiat tot așa:
Noi dezvăluiri despre Călin Georgescu făcute de foști colegi: „Ar fi semnat un angajament de informator în anul IV de facultate”. „Nu aveți idee cât e de diabolic”
A fost, mai apoi, cu trădări, săptămâna aceasta, şi cu
cu generali în rezervă care îl laudă pe Stalin, neagă Holocaustul, sunt plimbaţi ca vedetele prin structurile Armatei şi îl sprijină în crearea Geţiei şi în toate cele pe Călin Georgescu:
Pe final de săptămână a venit şi materialul acesta, pentru că e bine să știm ce avem de oferit, în caz că cineva ar vrea să ne ia apărarea, dacă vor veni rușii peste noi:
Ce minerale critice și pământuri rare are România
Cu mineralele astea vor să defileze cei care au pus-o de o nouă ţară, în graniţele României, Geţia. Unii au crezut că e bine să râdem, dat fiind faptul că unul dintre cei implicați în gruparea ce poartă numele lui Vlad Țepeș e un general în rezervă și are 101 ani. Dacă te pui, însă, să-l asculți și să citești ce spune rezervistul, s-ar putea să nu mai zâmbești:
America, Groenlanda, băuturile alcoolice şi rachelete care se topesc
Alții nu vor o nouă țară pe teritoriul celei vechi, ci ţara altora. Ar cumpăra-o rapid, cu bani mulţi, că bani au şi ei. Şi încă câţi. Puțin din povestea Gronelandei și visul lui Trump de a o avea, mai jos:
‘One way or the other’: Five ways Trump’s Greenland saga could play out
Dacă încă mai credeţi că Trump are un plan bine pus la punct şi că pe alţii nu îi duce capul să vadă cum se ţes structurile bine gândite ale preşedintelui american, atunci poate e bine să adăugăm la datele de până acum faptul că unele planuri se schimbă de la o zi la alta, alte decizii se întorc pe dos de îi fac pe unii să afirme că „Trump has the IQ of room temperature”.
Venezuela president says flights to bring home migrants from US ‘affected’
De planurile lui Trump şi de logica lor bulversantă se tem şi regii, iar asta vine doar să ne zică că problema e extrem de serioasă, dacă o lume întreagă simte nevoia să ia măsuri de urgenţă. Nu de alta, dar dincolo de SUA e o lume întreagă:
Fiecare din cei atacaţi deja de Trump, cu vorbe, cu ameninţări, cu taxe, luptă cum poate să facă faţă noii Americi. Canadienii scot de pe rafturi băuturile din SUA, de pildă. Care vor fi urmările, cine va avea mai mult de pierdut şi cum spun cei de la Jack Daniel’s că vânzările aici reprezintă doar 1% din total, dar tot nu-i de bine, în materialul de mai jos:
Canadian backlash erupts over Trump’s tariffs. Trade war hits wine, spirits. What’s next?
Se luptă şi cu ironii şi glume zilele astea în America, cât timp mai e cu libertatea cuvântului pe aici. Intelectualii, cei din tabăra anti-Trump, nu o duc prea bine prin universităţi şi nici pe reţelele sociale, vedetele se mută din SUA pe unde cred că e mai cald şi mai frumos, dar câteva staruri încă mai cred că e loc şi de miştouri la adresa noilor lideri americani.
Saturday Night Live continuă să facă mișto de Turmp, Rubio și mai ales Musk:
E de urmărit cum va evolua războiul ăsta, pe care Musk l-ar purta pe față, dar numai după regulile sale.
Care Musk are probleme nu doar cu instituțiile statului, pe care le decimează, ci și cu exploziile din companiile sale. Săptămâna aceasta rachetele sale de la SpaceX i-au dat iar bătăi de cap. Toate se dezintegrează cu mult înainte de a ajunge pe Marte. Un spectacol care, în contextul actual, din America, e privit cu alți ochi:
View this post on Instagram
Cum va arăta săptămâna viitoare, e greu de spus. Istoricii zic că ne-au avertizat de mult privind „legea de fier a oligarhiei”. Noi am zis că putem sta liniştiţi că, iată, e tot democrație, până, uite, nu mai e. Acum ni se spune iar că „orice formă de organizare socială, indiferent cât de democratică ar încerca să fie la început, ajunge să devină o oligarhie”, că „o adevărată democrație ar fi imposibilă, mai ales când vine vorba despre populații mari”. Că orice imperiu se prăbuşeşte. Dar poate nu ne gândeam că prinde prăbuşirea în direct:
Un lucru e simplu de spus: temele săptămânii viitoare le va alege tot Donald Trump. O face de când e președinte, dictează temele lumii, vine cu una şocantă pe zi, se pricepe, însă, la toate:
View this post on Instagram
Demența de la vârf, absenţa fluturilor, problema dopaminei
Mai e un lucru sigur: în zilele ce vor veni, rămânem tot la şi cu demenții noștri. Când ocupă poziţii de top, demența lor are magnet, devine interesantă, de invidiat. Dar demenţa e o treabă serioasă, tristă, o vezi în toată oroarea ei când o cobori de pe piedestal. Ar fi bine să ne ţinem cât putem mai departe de ea. E boala secolului, nu prea putem fugi din calea ei, ne cam prinde pe toţi. Sunt şi câteva instrumente să o ţii departe un timp.
Am tot pus ce mai spun specialiştii în ştirile mele aproape ratate, voi mai pune. Tura asta e cu eforturi fizice, pe care nu suntem foarte dispuşi să le facem, dar merită când ştii exact cu ce se mănâncă demenţa:
This Is How Long You Need To Work Out To Actually Lower Your Dementia Risk
Știu, nu sună bine nimic din ce e mai sus, n-are sens să ne amăgim. Nu suntem pregătiți pentru ce ne pregătim să facem, dar am luat-o pe drumul ăsta de ceva vreme, e greu să mai dăm înapoi.
Așa cum e greu să mai dăm înapoi de la distrusul planetei. E a noastră, o dregem noi, când va fi grav. Pentru unii e grav acum. Pentru alții, deloc. Nu știu cât de grav pare că o să dispară, de pildă, fluturii. Nu acum. În viitorul în care, probabil, dacă o ținem tot așa, nu vom mai fi nici noi. Sunt tot mai puţini fluturi datorită poluării şi, la cum merge treabă cu mediul şi clima, vor fi din ce în ce mai puţini. Gata cu lumile idilice cu fluturi plutind prin aer. Rămân cei din stomac, dacă mai rămân:
View this post on Instagram
Nici cu păsările nu stăm bine, deşi unii fac eforturi pentru a le salva pe cele rare de la extincţie. Cum le ții departe de lume, cum le împerechezi, cum le creezi păpuși dacă cu împerecheatul natural nu le mai iese, se ocupă specialiştii. E o luptă serioasă asta, dar în contextul actual pare de pe altă planetă, dintr-o altă țară. E o țară în care m-aș muta dacă ar crea-o sau ar cumpăra-o careva:
Indian scientists are saving a rare bird — by getting them to mate with dummies
Fără fluturi, fără păsări o să fim tot mai nefericiţi, deşi poate nu ne vine să credem acum. Până la acea tristeţe, însă, nu o să fim fericiţi nici săptămânile viitoare, dacă nu reuşim să fugim din lumile pe care ni le creează contextul politic actual. Nu ne putem baza nici pe cercetători că ne vor ajuta ei cu fericirea la doză, pentru că până şi ei ne taie din speranţe. Vin acum şi ne spun că dopamina nu ne face să ne simțim bine:
Dopamine doesn’t actually make you feel good—here’s the science behind the ‘happy hormone’
iar natura oricum ne dă şi pe noi peste cap. S-a lungit sezonul alergiilor şi, implicit, al suerinţelor:
Allergy season is getting longer. Blame climate change
Mai nimic nou, aţi spune. Dar nu-i totul pierdut. Am putea inhala xenon și să fim mai bine:
View this post on Instagram
Ce mai putem vedea până când vine sfârșitul
Mai apoi, o să ne uităm mai bine și mai clar la lume, nu o să ne mai orbească când vrea ea:
Japonezii susțin că au găsit soluția prin care AI revoluționează detectarea „hoțului de vedere”
Poate nu-i o bucurie să privim acum, atent, lumea în care trăim, dar măcar o să putem citi pe mai departe despre alte lumi şi o să înţelegem mai bine lumea noastră cu durerile, fricile, ura, dezgustul, rușinea şi toată iubirea ei:
O să mai putem merge pe la teatre să privim un Hamlet, de pildă, o să mai vedem nişte filme:
Festivalul Filmului Francez, luna viitoare, la Cinematograful „Arta“ din Arad
o să mai prindem ofertele la cărţi, de la Cărturești sau de oriunde altundeva, şi o să mai putem afla cum văd tinerii că vine sfârşitul. Al lumii, al iubirii, al oricui:
Viviana Andrieş
Antologia de literatură tânără, Arad, nr.7
Citeşte şi:
Știri aproape ratate (19). Puțina fericire și toată vărsarea de sânge din această săptămână
Știri aproape ratate (18). Mâine o să fim fericiți. Astăzi, cu Trump, tot înainte
Știri aproape ratate (16). O țară de pus pe rană și un antrenor pentru dependențe și halucinații
Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!
Galerie foto
-
9
-
Comentariile portalului
Am spus că e un discurs de scrântit. Ura, intoleranța, grobianismul sunt promovate inclusiv de Gică Ultras, Tuta von Gavrilă și alții. Așa zici tu la (...)
Unde e ura, grobianismul, intoleranta si proasta crestere in acel discurs lasand la o parte continutul ezoteric destinat credinciosilor? As zice ca apelativele de tip "diliu", "limacsi", "scrantit", "pleava", samd (...)
Probabil are ceva post la Dinamo