„A fost o dimineață senină în fața Parchetului General și a Parchetului Curții de Apel București, mai senină și mai caldă decât vremea de afară. Peste 50 de jurnaliști și activiști au fost alături de mine pentru a mă susține la protestul împotriva clasării dosarului de kompromat”, a postat luni la amiază jurnalistul Emilia Șercan, care protestează de peste două săptămâni împotriva deciziei justiției de a închide dosarul său. „Am fost copleșită de emoție în fața solidarității atâtor oameni. Le mulțumesc tuturor celor care au ajuns, cum le mulțumesc și tuturor celor care au fost și sunt în continuare cu gândul lângă mine. A fost a cincisprezecea zi de protest și nu mă voi opri până când voi avea o soluție definitivă din partea Parchetului Curții de Apel București”, a mai adăugat jurnalistul de la PressOne.

Mulți dintre jurnaliștii din București care au stat luni în fața Parchetului General alături de Emilia Șercan au postat și ei pe rețelele sociale informații legate de acțiune și au scris materiale de susținere a jurnalistului și de sprijin în lupta sa împotriva (in)justiției din România.
E posibil să urmeze şi alte acţiuni de gen în condiţiile în care jurnalistul nu îşi propune să renunţe la protestul său față de clasarea dosarului de kompromat.

Decizia procurorilor Parchetului privind kompromatul, o crimă

„Ce face sistemul cu jurnaliștii de investigații pe care nu îi poate cumpăra? Încearcă să-i compromită. Dar ce va face cu cei pe care nu îi poate nici compromite? Cât de aproape suntem în România de primul caz de după 1990 de jurnalist ucis pentru că nu poate fi nici cumpărat, nici compromis? Eu cred că suntem foarte aproape. Și tot mai aproape cu fiecare jurnalist lăsat singur în fața <puterii din umbră>. Așa că decizia scandaloasă a procurorilor în cazul Emiliei Șercan de închidere a dosarul de kompromat este o crimă. În această dimineață zeci de jurnaliști au fost în stradă alături de Emilia Șercan care protestează de 15 zile pentru ca dosarul să fie redeschis”, a postat şi Alex Nedea de la Recorder, aflat şi el în faţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie.

„A trebuit să vină aproape toată presa la Parchetul General ca să se intereseze cineva de ce protestează Emilia Șercan în față. Nu, n-a ieșit procurorul general să explice de ce nu e <interes public>, ci un jandarm să întrebe de autorizația pentru protest”, a fost postarea lui Mihai Ghiduc, căruia îi aparţine şi fotografia cu care Emilia Şercan a însoţit textul său de la protestul la care i s-au alăturat peste 50 de colegi jurnalişti, poză care ilustrează acest material.

Despre acţiunea de kompromat împotriva Emiliei Șercan

Emilia Şercan acuză autorităţile că au orchestrat o operaţiune de kompromat împotriva sa după ce a dezvăluit că teza premierului Nicolae Ciucă este plagiată, iar apoi au încercat să muşamalizeze această acţiune. De atunci, Şercan se luptă cu justiţia din România în speranţa că i se va face dreptate, iar cei vinovaţi de operaţiunea de kompromat vor răspunde în faţa justiţiei. În tot acest timp, Emilia Şercan a primit zeci de aprecieri din partea organizaţiilor internaţionale care luptă pentru libertatea presei şi a fost nominalizată printre cei mai importanţi ziarişti ai momentului.

În ziua a 9-a de protest, Emilia Şercan a motivat astfel acţiunea sa: „Am decis să protestez solitar, ținând în mâini una dintre fotografiile mele personale, publicate în mod repetat printr-o acțiune organizată și bazată pe informații scurse din poliție, divulgare care ulterior a fost mușamalizată, cel mai probabil printr-o operațiune de intelligence. Protestul meu este împotriva scandaloasei decizii de închidere a dosarului de kompromat, în care procurorul a constatat că 3 infracțiuni dintre cele reclamate de mine nu există, iar că alte 4 nu sunt prevăzute de legea penală.
Protestul meu este față de impunitatea pe care instituția parchetului o oferă tuturor celor implicați în acțiunea de compromitere a mea, orchestrată de oameni din poliție, iar apoi mușamalizată de, cel mai probabil, oameni cu legături cu un serviciu de informații.
Începând de vineri, 24 noiembrie, am stat în fiecare zi de lucru în fața Parchetului General și a Parchetului Curții de Apel București câte două sau trei ore, cu excepția zilelor libere de pe 30 noiembrie și 1 decembrie.

Când a fost vremea mai caldă, am stat și trei ore, iar în zilele în care a fost foarte frig sau a plouat, am stat în jur de două ore. Joia și vinerea trecută am mers răcită fiind.
Nu pot accepta decizia de clasare a dosarului, în condițiile în care ancheta nu a fost făcută corespunzător, iar acte de urmărire penală esențiale fie nu au fost făcute deloc, fie au fost făcute de mântuială, întotdeauna în favoarea vinovaților și cu scopul evident de a îngropa adevărul.
Dincolo de toate deciziile năucitoare din dosar, un procuror a spus că publicarea repetată a unor fotografii intime nu reprezintă deloc violare a vieții private. Acel procuror nu a văzut intenția, premeditarea și forma continuată a faptei, spunând că publicarea unor fotografii intime făcute în casă nu reprezintă violare a vieții private a unui cetățean.
Parchetul mi-a călcat în picioare demnitatea de om și de femeie, decizia fiind de neacceptat pentru mine.
Decizia e un uriaș act de nedreptate, de injustiție.

De asta am protestat și voi continua să protestez zilnic în fața parchetului, cu una dintre fotografiile publicate repetat, despre care un procuror a decis că nu reprezintă o violare a vieții mele private.
Și voi continua să protestez chiar dacă Parchetul Curții de Apel București va păstra soluția de clasare.

PS. Având în vedere acest anunț, mă aștept ca peste vreo două zile să primesc decizia de confirmare a soluției de clasare de la procurorul general al Parchetului Curții de Apel București, care să aibă, sanchi, data de 6, 7, 8 decembrie. Când 8 organizații internaționale media i-au trimis un apel public procurorului general al României, Alex Florin Florența, cerându-i să nu închidă dosarul și să-l preia la Parchetul General, am primit decizia de clasare, care, sanchi, era datată cu două zile înainte de trimiterea scrisorii publice”.

Trei acţiuni de ameninţare, defăimare şi intimidare

Într-un material pe PressOne, Emilia Șercan afirmă că a fost vizată de trei acţiuni de ameninţare, defăimare şi intimidare. Ea spunea că a primit amenințări de la persoane necunoscute, inclusiv un mesaj pe Facebook messenger de la o persoană care i-ar fi trimis mai multe fotografii private făcute în urmă cu 20 de ani, furate dintr-un dispozitiv electronic.
Emilia Şercan a trimis poliției o captură de ecran cu mesajul primit pe Facebook messenger, inclusiv fotografiile, iar la scurt timp mesajul trimis poliției a apărut pe un site din Republica Moldova.

„Am decis să denunț public operațiunile de discreditare și intimidare la care sunt supusă după 18 ianuarie 2022, data la care am dezvăluit că teza premierului României, Nicolae Ciucă, este plagiată.
Am decis acest lucru pentru că, de data aceasta, jucătorul-cheie este chiar statul român: o probă pe care am furnizat-o Poliției Române pentru a identifica autorul unei infracțiuni de violare a vieții private a fost scursă din dosar în aceeași zi, devenind baza unei ample operațiuni de kompromat.
Am acordat timp organelor de cercetare penală să ancheteze scurgerea de informații pe care am reclamat-o la data de 18 februarie 2022.
Vreme de 45 de zile nu am fost nici măcar audiată în dosarul deschis ca urmare a plângerii prin care am reclamat scurgerea de informații.

În aceste condiții, am decis să vorbesc public atât despre operațiunea de intimidare a cărei țintă sunt, cât și despre operațiunea paralelă, cea de mușamalizare a scurgerii de informații, care se derulează cu complicitatea conducătorilor unor instituții care ar trebui să-mi asigure protecția atât ca cetățean, cât și ca jurnalist”, a acuzat Emilia Șercan.

După ce a trimis plângerea la soluția de clasare, Emilia Şercan a postat: „Aseară am trimis, pe email, plângerea la soluția de clasare în dosarul de kompromat, către șeful Parchetului Curții de Apel București.
Cu ocazia asta, îl întreb public pe șeful procurimii din România, Alex Florin Florența, de ce avea nevoie chestorul Bogdan Berechet de captura de ecran, care includea fotografiile mele private, și de link-urile site-urilor cu conținut pentru adulți, pe care fotografiile fuseseră încărcate, pentru identificarea utilizatorului unui cont de Facebook cu un nume unic – un al doilea cont cu acel nume nemaiexistând înregistrat? De ce?

Cum poate susține un procuror că acea captură de ecran, care a fost trimisă la toată șefimea din poliție, a fost folosită de poliție „în interesul persoanei vătămate”, când singurul lucru de care poliția avea nevoie era numele contului de Facebook pentru a-i descoperi utilizatorul?
Cu ce putea o poză cu mine ieșind din baie, înfășurată în prosop și cu un prosop în cap, să îi ajute pe polițiști la identificarea utilizatorului unui cont de facebook, care îmi trimisese acea poză într-un mesaj privat? #statulcapturat”.

Valeriu Nicoale a postat, tot astăzi, acest text pe facebook, cu care am ales să închidem acest articol:

„- Bună, sunt Alex Nedea.

– De la Recorder, da?

Leșin de râs și eu și Anca.

Lupta Emiliei Șercan împotriva celor care au orchestrat acţiunea de kompromat şi a celor care au ţinut apoi să o muşamalizeze o puteți urmări pe pagina sa de facebook şi pe PressOne.

Citeşte şi:

Organizațiile internaționale care apără libertatea presei critică închiderea bruscă a anchetei privind campania de denigrare împotriva Emiliei Șercan

Cui îi e frică de Emilia Şercan? Ce cred parlamentarii arădeni despre munca jurnalistului pe tema plagiatelor (VII)