Ai fost sau nu ai fost la lansările de carte organizate de Hyperliteratura, cu ceva tot ai rămas. La Arad, editorul Andrei Ruse a adus „Rock sub seceră și ciocan” (de Nelu Stratone), o carte de căpătâi – am zice noi – pentru rock-ul sub blestemul comunismului. Apoi au urmat, pe rând, „Casa din Strada Sirenelor” (de Octavian Soviany), „Rock în timpuri noi ” (tot de Nelu Stratone), „Seria Baricadele (I, II, III)” (de Andrei Crăciun) și, ultima oară, „Rezidenți în Casa Visurilor”.

Programate pentru viitoarele lansări sunt: „Poveste de cartier” de Dana Marijuana (Da!, acea Marijuana, rapper-ița din anii ’90), „Sângele apă nu se face” de Adrian Pârvu, „Am fost un copil reușit?” de Octavian Soviany, „Memoriile familiei Sanson” (1876) de Henry Sanson, traducere de Octavian Soviany, „Marele incendiator” de Stelian Tănase, „Dragoste în vremea lui Tinder” de Liviu Mihaiu și „Istoria ROCKului românesc (III): Rock în Mileniul 3 (2000 – #Colectiv)” de Nelu Stratone.

Dar, oare, ce înseamnă pentru o editură să… respecte autorii?

Să se zbată pentru ei? Să organizeze turnee prin țară, lansări și alte evenimente, toate pentru a face ca aceste cărți să vadă lumina tiparului? Ne spune, printr-o postare pe facebook,  chiar Andrei Ruse, fondatorul portalului cultural și al editurii cu același nume, Hyperliteratura. Un om căruia Aradul nu îi mai este străin:

„Vara n-a adus semne prea bune pentru Hyperliteratura (bine, știam ce mă așteaptă). Lume puțină la evenimente, vânzări căzute în freză, o campanie de crowdfunding (aproape) eșuată, care ne dă și mai tare peste cap. Săptămâna viitoare o să fac un împrumut bancar pentru firmă și sper ca totul să fie ok, să fie aprobat și să mergem mai departe. Mereu mergem mai departe, cu ups-urile & down-urile de rigoare, cu câteva nopți nedormite în plus și mai multe pachete de țigări sudate de stres.

Altfel, dacă eram alt editor de pe piața românească de carte, nu le dădeam 20 – 25% scriitorilor, ci 5 – 10%, cum se obișnuiește; nu le plăteam probabil drepturile la timp, decât cu țârâita pe la sfârșit de an, după ce se rugau ei de mine, sau niciodată; nu făceam turnee de carte prin țară (chiar, am fost întrebat de ce facem atâtea lansări), vindeam cărți cu drepturile de autor expirate, cum se face la casele mari fără nicio jenă, și poate mai trăgeam și niște tiraje la negru, «ca băeții». Eram acum în absinteria de la Praga și dădeam interviuri despre ce înseamnă să ai succes.

Dar, slavă Domnului, nu sunt alt editor, și m-am învățat ca după fiecare pas înapoi, să fac zece înainte ceva mai târziu. E ca un dans.

Puteți să dansați și voi cu mine, cumpărând cărți de la Hyperliteratura aici: Hyperliteratura.ro/Magazin

Sau ne poți susține aici: Hyperliteratura.ro/Sustine

Iar pentru cei pasionați de istoria hip-hop-ului românesc și a «străzii» din anii 90, cu bune și cu rele, avem un proiect care-și caută susținătorii aici: Sprijina.ro/cauze/Dana-Marijuana”.