„Vreau să-mi spui frumoasă Zaraza, cine te-a iubit? Câți au plâns nebuni pentru tine, și câți au murit?”… Cu toții am auzit celebrul refren evergreen, oldie but goldie, un cântecel romantic, boem și, într-un fel, trist… cu toate că e cântat parcă cu zâmbetul pe buze. Un zâmbet amar, dintr-o perioadă amară, dar frumoasă totodată, prin alura ei intim-tragică. Câți dintre noi știm, însă, cine a făcut-o celebră pe misterioasa Zaraza? Și, mai mult de atât: cine a fost Zaraza? Care e povestea dincolo de povestea în rime?

„O seară banală de toamnă din 1928 se transformă, pentru un tânăr student la Conservator, în momentul de grație când acesta urcă pentru prima oară pe scenă. Trei ani mai târziu, la Berlin, Cristian Vasile va înregistra poate cea mai frumoasă piesă de dragoste a epocii, ZARAZA, devenind repede cel mai iubit dizeur al timpului său. Povestea lui, de la glorie la decădere, într-o altă seară banală din 1947, este pusă în scenă bucată cu bucată, după mai bine de doi ani de documentare și investigație continuă ale autorului, care s-au terminat odată cu găsirea mormântului fără nume și fără cruce al personajului său principal. (…) O perioadă de aur a unei țări, dar și o perioadă cu tensiuni politice violente, război și moarte. Alături de Cristian Vasile, Ion Pribeagu, Ionel Fernic, Jean Moscopol, Zavaidoc, Maria Tănase, Gică Petrescu, Mihail Sebastian sau Mircea Eliade sunt doar câteva dintre personalitățile readuse la viață dintr-o lume care s-a vrut a fi ștearsă și uitată pe nedrept, dar care încă este păstrată în amintire” – aflăm de pe spatele romanului scris de tânărul Andrei Ruse.

Din nou o altă seară banală… o seară de vară monotonă și ploioasă de 2014, la Librăria Scienta din Arad, unde urma să se lanseze o carte la care am avut destul de multe repere (Zaraza, vinil, patefon, tango)… și totuți… prea puține. Trebuia să ne dăm seama că nu știm nimic despre „Zaraza”, iar faptul că cel care urma să ne prezinte „istoria nescrisă” scrisă tocmai de el, un tânăr de 28 de ani, a făcut discretul eveniment cultural și mai interesant. Nu a venit să vorbească singur despre cartea sa, ce-i drept. A avut un ajutor substanțial prin prezența prozatorului și publicistului Daniel Vighi – un fel de mentor al tânărului scriitor, din câte am dedus -, respectiv gazda serii, Anca Giura.

„Zaraza, Zaraza”

„Mersul ei felin făcea inima lui Cristi să bată în ritmul tocurilor ei care se loveau violent de piatra trotuarului” – un fragment de o rară estetică ce descrie această mademoiselle cu un nume exotic… și totuși… cine a fost „frumoasa Zaraza”? O demi-mondenă, o femme fatale, cum o descria visătoare Anca Giura, sau… „o țigancă prostituată” – cum a remarcat sarcastic Daniel Vighi?

Fără să urmeze căile alunecoase ale comercialului, ori să se piardă în detalii documentaristice, cartea are toate atuu-urile să devină un bestseller autentic românesc (cât de epic-paradoxal sună asta: „bestseller autentic românesc” – felicitări mie!), iar autorul are toate șansele să fie trecut pe lista VIP a literaturii autohtone, în ciuda faptului că nu are un portofoliu impresionant de cărți publicate (nu de parcă ar fi un lucru imperativ) și asta fiindcă Andrei Ruse reușește să ne teleporteze într-o epocă de vis, în viața de zi cu zi a unui artist din Micul Paris, stăpânind atât de bine toate „artificiile” beletristice, toate meandrele și stilisticele limbii literare.

„Are talent de vizualizare prin ficțiune, știe să construiască atmosferă, știe să facă din Bucureștiul interbelic un personaj în roman. Există Bucureștiul, acela pe care îl regăsim în literatura urbană a României din perioada interbelică, balcanic, dar în același timp franțuzit, Bucureștiul Zarazei, Bucureștiul negustorilor, Bucureștiul mahalalei lui Maria Tănase, de altfel, și ea traversează acest roman de-a dreptul meteoric și extrem de pregnant. Așa că… unde-i miza? De ce scapă și nu este biografie romanțată, cum am putea fi trimiși de fundalul muzical și tot ceea ce, până la urmă, ar putea să sugereze titlul? De ce nu este așa? Fiindcă se apleacă și asupra politicului. Se apleacă și asupra tensiunilor ideologice. Se apleacă asupra acelei treptate decăderi din democrație. Ne apropiem pe muzica Zarazei de dictatură. De nefericire. Și asta dă romanului greutate și dă un anume tip de  viziune”, după cum foarte bine descria maestrul Daniel Vighi.

Poate că era de așteptat și zvonul (confirmat) cum că este foarte posibilă o viitoare ecranizare a romanului (într-o coproducție româno-americană) dar, până atunci, rămâne să ne delectăm cu fascinanta carte, ce se găsește pe rafturile Librăriei Scienta.

Cine este Andrei Ruse?

Este promotor cultural, a iniţiat de-a lungul timpului mai multe proiecte culturale online (Sketche, 2006 – 2007; Rocultura, 2008 – 2010), cel mai recent fiind revista Hyperliteratura.ro (2012). A debutat în 2007 cu volumul de poezie Black Job (Editura Vinea), iar în 2008 a publicat primul său roman, Soni (Editura Tritonic, prima şi a doua ediţie; Editura Polirom, a treia ediţie, 2012). În 2011 a publicat al doilea roman, Dilăr pentru o zi (Editura Polirom), iar în primăvara acestui an a publicat romanul Zaraza (Editura Polirom). A lucrat în parteneriat şi cu alte site-uri şi asociaţii şi a derulat diverse campanii de promovare de carte, de asemenea a organizat numeroase evenimente în Bucureşti (Ringul de vorbe – 2010,Clubul de lectură – 2010 – 2011, Tirul de cărţi – Street Delivery 2011).