miercuri, 19 iunie, 2024

Special Arad Logo

    M-am săturat să aud tineri spunând că țara nu-i mai vrea

    de Valer Mărginean | 27 mai 2024, 7:59 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    5

    Credeți sau nu, Gheorghe Falcă a fost una dintre tinerele speranțe din politica Aradului, iar Lazăr Faur (dreapta), din presă. Și așa au rămas

    Nimeni nu poate spune că în România s-ar trăi mai bine, că ar fi o țară mai sigură sau mai puțin marcată de corupție dacă tinerii ar fi la putere. Sau, dacă măcar ar fi implicați activ și masiv în viața politică. Nimeni nu poate ști cum ar fi și nici nu poate garanta că ar fi mai bine cu tinerii la putere. Evident, orice este posibil, chiar și să fie mai rău.

    Ce putem ști este că ar fi altfel. Iar cine nu recunoaște că acest „altfel” este important, înseamnă că nu a înțeles nimic nici măcar din „noaptea generalilor”, producția DNA de joia trecută.

    Așteptăm demult implicarea tinerilor în politică, a generației născute, dacă nu după 1990, măcar suficient de aproape de 1990 încât să nu fi fost modelată de comunism – am trăit 24 de ani în „comunismul multilateral dezvoltat” de Ceaușescu, plus alți 10 în cel „popular” al lui Gheorghiu-Dej, așa că știu ce a însemnat „modelarea”.

    Îi tot așteptăm pe tineri să se implice în viața publică, la nivel de decizie, adică, în politică. În politica mare, făcută în Parlament sau în cea locală, considerată politică mică, deși clar nu-i așa de mică, dacă nu pentru altceva, măcar pentru că este mai aproape de noi, o simțim zi de zi și tot zi de zi ne face viața mai ușoară ori mai grea.

    Cu atât mai mult suntem îndreptățiți la această așteptare cu cât chiar partidele și-au făcut un titlu de glorie din „întinerirea aparatului de partid”, începând cu PSD din vremea lui Adrian Năstase, care l-a inventat, de exemplu, pe Ponta. Apoi, ideea a prins și în celelalte partide, ca reacție firească a nemulțumirii cetățenilor față de „gerontocrația” care domina viața politică în primii ani de după decembrie ’89, în frunte cu „bolșevicul” Iliescu.

    Doar că această întinerire chiar nu are multe în comun cu implicarea reală a tinerei generații în viața politică. Au fost aruncați „în luptă” câțiva tineri, poate mai răsăriți, dar care nu au venit cu nimic semnificativ nou în politica românească. Nici n-au putut și nici nu prea au arătat că ar fi vrut.

    Practic, tânăra generație a fost mințită – ca noi toți, de altfel – tinerii promovați fiind, în realitate, transformați, cu sau fără voia lor, în vitorii roboți de partid, personaje cuminți, ascultătoare, fără idei și inițiative, dar mai ales, învățate să aibă un „profund respect” față de cel care, în „marea-i mărinimie”, a catadicsit să-i promoveze în viața politică.

    Tinerii fiind promovați tot după voia șefului, situația este valabilă și în prezent.

    S-ar putea întâmpla și o ciudățenie prin care tinerii și-ar exhiba curajul și ar acționa „de capul lor”, fără „liber de la șefu’”. Asta ar însemna revoltă internă, mai greu de realizat și de acceptat. Pentru că ar duce inevitabil și pe termen scurt, la slăbirea partidului în cauză.

    Pe de altă parte, este aproape imposibil de crezut că vreun partid ar fi capabil de o întinerire atât de masivă a activului de partid încât tinerii să producă o schimbare radicală de mentalitate, de abordare a problemelor economice și sociale pe care partidul își propune să le rezolve sau să elimine pur și simplu corupția din partid. Apoi, din țară. Greu, spre imposibil de crezut că vreun politician de la noi ar fi capabil să renunțe la putere pentru a lăsa loc tinerilor.

    La fel de greu de crezut este și posibila aplecare, de bună voie, a „bătrânilor” spre ideile tinerilor. Și asta ar fi, în mintea lor, o știrbire a puterii…

    De aceea, tânăra generație fie își va aștepta cuminte rândul, fie se va decide să lupte. În prima dintre variate, care se va consuma firesc, odată cu trecerea naturală în afara politicii (sau, episodic, pe cale judiciară) a vechii generații și nu va aduce schimbările pe care le așteaptă mulți de la tineri. Cei ce vor ajunge la putere (la „butoane”, cum le place unora să spună) vor prelua vechile metehne și vor fi chiar învățați când și cum să folosească „butoanele”.

    Interesant ar fi să trăim a doua variantă, cea în care tinerii vor lua pur și simplu puterea. Nu mă gândesc la varianta leninistă a luării cu asalt a „Palatului de iarnă”, într-un fel de nou „7 noiembrie” . Nici la înființarea unui partid al tinerilor – partidele trebuie să se înființeze și să activeze după alte criterii decât cel al vârstei.

    Mă gândeam însă la o implicare activă a tinerilor în viața „cetății” începând cu exercitarea dreptului la vot și apoi, între voturi, cu activism (în fond, și tânăra generație are, cu siguranță, opțiuni de stânga sau de dreapta) și atitudine. Ei ar trebui să-și facă auzită vocea și părerile (pe care știu că le au!), chiar în afara partidelor. Cu siguranță, după ce vor avea notorietate, partidele vor încerca să-i atragă spre ele, caz în care, vor putea discuta de pe alte poziții decât în cazul în care ar fi promovați prin „bunăvoința” șefilor.

    Este un scenariul unei „uzurpări” a puterii pe care chiar mi l-aș dori „pus în scenă”. Trebuie să precizez, totuși, că nu pledez pentru o clasă politică „juvenilă” în totalitate. Bătrânii au rostul lor și în politică. Dar îmi doresc să trăiesc într-o țară în care tinerii să-și facă auzită și ascultată vocea.

    Pentru că m-am săturat să-i dau mereu dreptate fiului meu și altora de vârsta lui care spun, cu deplin temei, că politicienii nu au nici acum absolut nicio ofertă pentru tineri.

    Pentru că m-am săturat să-i văd pe aceiași „bolșevici” sau pe urmașii lor cum „rezolvă” ei problemele importante ale țării și oamenilor, în timp ce tinerii părăsesc țara. M-am săturat de „autismul” acestor „bolșevici” care nu aud și nu văd nimic altceva decât ce li se năzare lor prin cap, de obicei, fără legătură cu realitatea.

    Pentru că m-am săturat să văd cum aceiași „bolșevici” au distrus tot ce nu au putut fura, și continuă să distrugă, de la agricultură și comerț, la sănătate, educație și cultură.

    Da, m-am săturat de toți activiștii, covrigarii sau pădurarii, de incompetența, neasumarea și minciunile lor. M-am săturat să-i văd cum au pus mâna pe toate instituțiile statului și nu le lasă să-și facă treaba.

    Da, țara asta este și a tinerilor pe care acum nu-i bagă nimeni în seamă, nimeni nu vrea să le cunoască temerile, dorințele, visele, aspirațiile și, da, competențele. Mulți vom fi surprinși să aflăm că și ei, tinerii, sunt pricepuți, au idei și convingerea că le pot pune în practică.

    M-am săturat să văd încă o generație de tineri sacrificată de dragul unor privilegii pe care „bolșevicii” nu vor să le lase din mâini nici în groapă. M-am săturat să-i văd pe tineri ignorați și apoi criticați pentru că nu votează.
    Și m-am săturat să aud tot mai mulți tineri spunând, triști, că țara asta nu-i a lor, pentru că țara nu-i vrea.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Sunt două cauze determinante, majore a neimplicării tinerilor în politică. Prima este dată de legislația partidelor politice și a mediului organizațional și a doua este dată de sistemul electoral.
      1. Desemnarea candidaților. Aici este vorba de 2m componente: cine se poate înscrie într-o competiție în interiorul partidului și cine decide cine va dobândi calitatea de candidat (pentru o funcție publică sau pentru o poziția în organele de conducere ale partidului). Corect ar fi ca oricine să poată candida (este un criteriu democratic elementar) și că decizia trebuie să aparțină majorității membrilor exprimate în adunările generale. La noi nu se întâmplă așa. La noi cineva deține dreptul discreționar de a propune candidaturi și tot același deține, din nou, dreptul discreționar de a aproba candidații/listele de candidați, fără consultarea membrilor, membrii care devin astfel simpli țuțeri. În organizările astea posibilitatea schimbării celor care sunt la butoane este dependentă de cei care sunt la butoane și astfel este sortită stagnării și păstrării privilegiilor și puterii într-un număr restrâns de persoane care controlează toată organizația. Tinerii au atâtea șanse cât li se dă de cei deja aflați în cercul elitist al conducerii.
      2. Dreptul de vot. Aici este vorba de faptul că noi în calitate de alegători nu avem dreptul de a alege. Și aici sunt 2 componente: dreptul de a candida care este dat șefii de partide (discutat deja mai sus) care pun alegătorii în situația de ”alege” doar dintre cei deja aleși de șefi, o castrare a dreptului democratic de a alege liber. Cealaltă componentă este dată de sistemul de vot pe liste blocate care ne obligă să înghițim o listă saualte, în integralitatea. În multe alte sisteme alegătorii au drteptul să selecteze din listele propuse de șefii de partide pe aceia dintre candidați pe care îi consideră de încredere (vot pe liste deschise). Un sistem în care alegătorii pot să aleagă din interiorul listei are ca rezultat faptul că va determina o scădere a importanței șefilor de partide, care, raândul ei va determina un plus de democrație și un acces mai facil, mai natural și mai puțin nepotism inclusiv pentru tineri. Aceștia vor avea șanse să intre în politică pe barba lor și nu exclusiv din marea mărinimie a ”bolșevicilor” care conduc partidul.
      Tragedia este că modificarea celor 2 mecanisme se poate face un grup foarte restrâns de privilegiați politic, respectiv de parlamentari, care nu vor vrea să schimbe nimic. Poate o presiune făcută de opinia publică în sensul modificării sistemului electoral într-unul pe liste deschise și a desemnării și confirmării candidaților de adunărilor generale, ar putea deteermina schimbări legislative. Dacă presa s-ar implica în campanii de schimbare și de susținere a opiniei publice s-ar ajunge la rezultate concrete (sub rezerva faptului că vor fi foarte puțni ziariști sau ziare cu simț civic și independente/ți).
      Eu nu cred că tinerii, cei de valoare, vor accepta să intre în politică fiindcă lui Cheșa, Falcă sau Artimon li se face milă de ei, ecuație în care tinerii astfel promovați se vor simți niște sluguțe ale unor penibili. Eu cred că tinerii vor să facă politică, dar vor un mecanism care să le permită să ajungă la conducere fără să trebuiască să fie susținuți de un nimic sau altul, prin propriile puteri, cu decență, să nu le fie jenă de ei. Eu cred că de asta pleacă mulți tineri sau pentru care mulți tineri (înafară de cei care se nasc slugi, sunt slugi cu sufletul, le place să slujească – chiar le place) nu se implică în politică.

      +11 voturi
      +1
      -1
    2. Este inimaginabilă imoralitatea în politica din Românica. „Legislația grupărilor politice” – Gruparea „apartidul” de cumetrie la finul finului și nepotul nepotului la o beție mică se strâng marii și „incoruptibilii” politicieni. Daca sunteți cuminți vă cheamă #rezist (hashtag rezist) la miting odată pe an. După „botez# beția și orgia la partid.
      România nu e altceva decât un mare clan, nunțit, încuscrit, nășit și răsnășit.
      Mai mult ca „prefectul” (perfectul) nășisem – nășiseși – nășise ; nășiserăm – nășiserăți – nășiseră

      +8 voturi
      +1
      -1
    3. 2 loseri Nu i nimic că și au ratat carierele dar nu este normal ca acest lucru să ne afecteze și pe noi dintr un jurnalist care îi ridica o salariul lui Falcă și ăla analfabet notoriu ajuns un viceprimar Care habar nu are să meargă în Piața Catedralei să vadă Cât de drepte sunt puse acele dale de granit lazăre Du te înapoi la Petriș la Coada vacii Că de acolo Te am găsit în anul 2000

      +5 voturi
      +1
      -1
    4. „Credeți sau nu, Gheorghe Falcă a fost una dintre tinerele speranțe din politica Aradului, iar Lazăr Faur (dreapta), din presă. Și așa au rămas…”
      – Din păcate, Puterea și Banul pervertesc !
      Câți, oare, sunt în stare să le reziste…?
      .
      Da, sunt și asemenea oameni, dar puțini, al naibii de puțini…
      Iar majoritatea dintre noi, suntem, oare, în stare să-i descoperim și SĂ-I APRECIEM (la adevărata valoare), pe acele puține caractere puternice care nu se lasă corupte de „beția” Puterii și-a Banului ?!
      .
      O zicală veche, spune:
      .
      ***** DĂ-I PUTERE ACELUIA CARE NU ȘI-O DOREȘTE !
      DĂ-I BOGĂȚIE ACELUIA CARE N-O ȚINE PENTRU SINE ! *****

      +5 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    0 + 8 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.