Am și uitat de când nu ne-am mai bucurat de victorie la un turneu final. Senzația, gustul, bucuria asta am simțit-o în această seară. România lui Edi Iordănescu a fost la timpul mai mult ca perfect și a obținut o victorie ireală cu Ucraina.

Mă număr printre cei care am trăit acele victorii senzaționale cu Argentina, cu Columbia – de două ori, cu Statele Unite sau Anglia, și ultima astfel de victorie a fost cea din vara anului 2000, acel 3-2 cu Anglia la europeanul din Belgia și Olanda. Ba chiar am prins și meciurile de la Euro 85, cu acel gol al lui Coraș în poarta lui Schumacher. Dar cu toate astea, după un sfert de veac în care încrederea în echipa națională s-a erodat până spre a dispărea cu totul, n-aș fi crezut niciodată că voi trăi ce am văzut la meciul de la Munchen din această seară.

Am fost printre cei optimiști și ca argument, ca analogie, spuneam că să nu uităm ce am spus și după ce am văzut grupa de la Euro U21 din 2019. Aveam în față Anglia, Franța, Croația, iar această generația a strălucit. Acum, chiar dacă a dat impresia că este inferioară mult lăudatei Ucraine, a fost doar o capcană. Ne-am speriat de numele ucrainenilor, de Lunin de la Real Madrid, de Zinchenko de la Arsenal, de Mudryk de la Chelsea, de Dovbyk, golgeterul campionatului Spaniei. Poate sună ca un clișeu, dar oameni sunt și ei, tot două picioare au și ei.

Astăzi, Dennis Man a fost mult peste Mudryk. Spre mândria noastră, a arădenilor, Dennis a fost prezent, chiar decisiv, la toate golurile marcate de România. A pasat pentru minunatul gol al lui Stanciu, a fost deposedat la golul lui Răzvan Marin și a pătruns ca un superstar printre fundașii adverși la golul lui Drăguș.

Stanciu a fost fabulos, iar golul său îl vom vedea de acum așa cum l-am tot văzut de 30 de ani încoace pe al lui Hagi cu Columbia. Drăguș a jucat senzațional, iar Drăgușin, ce mai putem spune despre Drăgușin? Fundașul lui Tottenham a făcut o partidă perfectă. Dar cine putem spune că a jucat slab. Nimeni. Nimeni, pentru că toți au avut ambiția să câștige, ambiția să rămână în istoria fotbalului românesc. Aici e meritul lui Edi Iordănescu, selecționerul care spune și nu bate câmpii cțnd o face că „starul echipei naționale este grupul, echipa”. De aceea am câștigat în seara asta.

Conexiunea nu a fost doar pe teren, a fost și în tribune, acolo unde poate 40.000 de români echipați aproape toți în galben au purtat parcă pe brațe spre victorie această echipă minunată în care puțini au avut încredere.
A fost 3-0 după un joc în care Ucraina a trimis primul șut pe poartă în minutul 76, iar până atunci cea mai mare ocazie la poarta lui Niță a fost lovitura de cap peste a lui Drăgușin. Și apoi a lui… Pușcaș. A fost 3-0 în condițiile în care Romțnia a mai și ratat prin Coman, prin Stanciu care era să înscrie direct din corner și poate primeam „Golden Buzz” de ne trimiteau direct în semifinale. Pentru că într-adevăr, în seara asta s-a văzut că românii au talent. A ratat și Dennis.

A fost minunat, a fost cum nici nu visam să fie. Am uitat această senzație, dar ne-am putea obișnui atât de repede cu ea… Urmează Belgia, apoi Slovacia, și după un 3-0 cu Ucraina de ce să nu credem că Ianis ar trebui să-și amâne nunta? Să visezi e gratis, dar astăzi avem și motive. Dacă nici după cea mai clară victorie din istoria naționalei la un turneu final nu visăm, atunci când?

România – Ucraina 3-0 (1-0)

Stanciu 30, Răzvan Marin 53, Drăguș 57

România : Fl. Niță – Rațiu, Burcă, Drăgușin, Bancu – R. Marin, M. Marin (75 A. Rus), Stanciu (87 Racovițan) – Man (62 Hagi), Drăguș (75 Pușcaș), Coman (62 Mihăilă)

Rezerve: H. Moldovan, Târnovanu, A. Rus, Nedelcearu, Alibec, Cicâldău, G. Pușcaș, I. Hagi, Mihăilă, Olaru, Mogoș, Sorescu, Racovițan, Bîrligea, A. Șut

Selecționer: Edward Iordănescu

Ucraina: Lunin – Konoplya (73 Tynchik), Zabarniy, Matvycenko, Zinchenko – Stepanenko (62 Brazhko), Brazhko (62 Yaremchuk)- Tsygankov (62 Yarmolenko), Sudakov (83 Malinovski), Mudryk – Dovbyk

Rezerve: Bushchan, Trubin, Bondar, Brazhko, , Malinovsky, Mykhaylichenko, Mykolenko, Svatok, Sydorchuk, Talovierov, , Tymchyk, Vanat, Yaremchuk, Tarmolenko, Zubko

Selecționer: Serghei Rebrov

Stadion: Allianz Arena, Munchen (66.000 de locuri)

Arbitru: Glenn Nyberg. Asistenți: Mahbod Beigi, Andreas Söderqvist (toți Suedia). VAR: Rob Dieperink (Olanda)