marþi, 23 iulie, 2024

Special Arad Logo

    Un alt discurs de șefi de promoție. De data aceasta de la „Moise Nicoară”

    Tot joi, tot 6 Iunie.
    Nu la Ineu, ci la Arad, la liceul cel mai prestigios al orașului și unul dintre cele mai de seamă ale zonei. Desigur, mulți cunosc discuțiile, polemicile și zvonurile despre lumea și viața din acest liceu, dar, ca să rămânem la subiect, asta este în natura lucrurilor.

    Însă ceea ce s-a întâmplat în acest an la „Moise Nicoară” este mai puțin obișnuit

    Și oarecum plin de speranță, având în vedere atmosfera de impostură și revendicări care înconjoară sistemul românesc de învățământ. Și să o spunem pe aia dreaptă: pe bună dreptate! Școala românească suferă de la început până la capăt. Universitățile „fabrici de diplome” produc în masă pseudo specialiști, ceea ce se vede și la nivelurile de sub aceste universități.

    Criteriile de evaluare și promovare au ajuns de râsul lumii, este de aceea cu atât mai important să reținem și excepția. Adică acel moment în care școala se comportă în conformitate cu rostul și scopul său: promovând valoarea în toate formele sale.

    Anul acesta la „Moise” au fost doi șefi de promoție. Un ea și un el, ea numindu-se Andreea, el, asta este ironia soartei, Andrei. El avea o poziție am spune avantajoasă, ambii săi părinți fiind profesori de „mate” la „Moise”. Cu toate acestea Andreea, cu părinții ei atenți și iubitori, dar nefiind oameni de influență și pretenții nemăsurate, a ținut pasul cu Andrei, reușind să rămână o fată de zece din prima clasă de generală până în ultima clasă de liceu. Olimpică la matematică, până și aici împărțeau locurile cu Andrei, fie la faze zonale, fie chiar finale.

    Corpul profesoral s-a comportat în acest caz exemplar, neinsistând pe diferențierea celor doi – ajungea un nou acolo și se obțineau „sutimile” necesare -, ambii elevi terminând Colegiul „Moise Nicoară” cu zece. Și uite așa, cei doi „șefi de promoție” au citit la festivitatea din holul clădirii colegiului un text comun, alternând aliniatele.

    Nu mai insist nici eu, aveți textul la sfârșitul acestui scurt articolaș care nu contestă răul, ci arată binele. Poate în aceste vremuri este nevoie și de așa ceva. În încheiere citez din textul comun al celor doi șefi de promoție, Andreea și Andrei: „Liceul a fost pentru noi o perioadă în care am experimentat o sumedenie de emoții și trăiri. Ne-am însușit valori importante precum recunoștința, compasiunea și cea mai de preț, iubirea. Această perioadă ne-a pregătit pentru ceea ce urmează în continuare, viața de adult. Avem convingerea că ceea ce am învățat în acești patru ani de liceu ne va deschide uși spre oportunități aparte”.

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Un discurs foarte fain!
      Mulțumim pentru că ne-ați presat la fiecare materie, că știm că cel mai înalt vârf este Moldoveanu, să rezolvăm probleme de analiză matematică care se studiază în anul doi la facultățile din țările pline de proști din țările de sărăntoci ca Germania, Franța etc., că știm să reproducem toate prostelile din lecturile obligatorii – cele selectate ca să ne formeze și cultive de către geniile din minister și de către Academia Română care merg la lucru din pasiune, nu pentru bani,
      Mulțumim preaiubiților conducători că ne-au sprijinit din buzunarul lor al din cel public: dl. Cionca, Falcă, Bîlcea, Cheșa și să nu-l uităm pe Wiener și Aslău care nici de furat nu mai au timp de grija noastră …
      Mulțumim pentru meditațiile pe car eni le-ați dat din timpul dvs. liber, mulțumim pentru sacrificiul dezinteresat, că știm că banii nu vă motivează deloc și că doar din grija față de noi ni-i luați. Vă mulțumim că ne permiteți să vă mituim să faceți ce trebuia să facți la clasă.
      Mulțumim preaiubiților de la minister, din inspectoratele școlare că ne-au creat o curirculă bogată și marcată de tradiționalism, de tradițiile din secolul trecut.
      Și ca să nu creadă lumea că nu avem spirit critic amintim și neajunsurile părinților noștri care cu greu și-au rupt din buzunar pentru meditații, care nu au fost pătrunși, așa ca noi, de uriașa demonstrație de generozitate a cadrelor didactice meditatoare. Părinți care au avut posibilitatea și recunoașterea sistemului dar care nefiind interesați de creșterea și educarea copiilor lor nu s-au implicat. Din toți părinții putem menționa doar pe câțiva cu funcții, selectați șmecherește de către profesori și diriginți, care s-au implicat în consiliile de administrație, alături de superbii profesori și le-au confirmat acestora așteptările fără niciun punct de vedere dar cu o sensibilitate aparte pentru strânsul banilor pentru chestii dubioase (poate nu la Moise … dar în rest).
      Bla, bla, bla
      Mulțumim, Recunoștință vouă.
      …(semnătură) …
      Noi slugile

      +21 voturi
      +1
      -1
    2. Un discurs corect, sincer, din care se poate citi RECUNOȘTINȚA pentru tot ceea ce au primit de-a lungul anilor, atât de la părinți cât și de la profesori. Un discurs POTRIVIT PENTRU UN ASTFEL DE MOMENT! (În comparație cu cel al elevei de la Ineu, care a fost un discurs TOTAL NELALOCUL LUI!) Felicitări ACESTOR ELEVI și tuturor celor care i-au educat și pregătit!

      +4 voturi
      +1
      -1
    3. Greierele lui Pinnochio

      @Notaros
      Dar de unde stiti cu ce am ramas eu din acest articol? Sau e la fel ca in sala de clasa, plecam de la supozitii pe care ne straduim sa le demonstram? Plus ca observatia mea avea un substrat pe care, vorba dvs, mersi ca l-ati remarcat! 😉

      +6 voturi
      +1
      -1
    4. Felicitări celor doi șefi de promoție, tuturor absolvenților, profesorilor îndrumători și părinților! La „Moise” încă se face școală, pentru cine dorește să învețe. În clasa a 12-a, profesorii au făcut pregătire cu elevii, în mod gratuit, inclusiv sâmbăta, la materiile pentru bacalaureat (și continuă s-o facă, chiar dacă cursurile s-au terminat oficial).

      PS: 6 iunie a fost joi, nu vineri. 😉

      --1 voturi
      +1
      -1
    5. Sunt de acord că a fost un discurs frumos, pozitiv, plin de emoții și recunoștință. Tristețea este că de prea multe ori ne ascundem după acești copii și nu punem punctul pe „I” in sistemul romanesc de învățământ.
      Ca și concluzie, eleva de la Ineu avea dreptate.

      +3 voturi
      +1
      -1
    6. Un DISCURS BANAL cum probabil că se regăsesc la majoritatea liceelor și în majoritatea ultimilor 30 de ani la finalul absolvirii. Conformist și lipsit de substanță. După ce l-ai citit nu rămâi cu nimic pentru că nu spune nimic.
      E exemplul discursului tipic fără conținut și pupincurist. Dacă acesta este motivul pentru care l-ați prezentat e util.

      +11 voturi
      +1
      -1
    7. În altă ordine de idei, cuvintele prin care-l descrieți pe Andrei nu cred c-au fost alese în modul cel mai inspirat, eventual el s-a aflat într-o poziție avantajoasă doar prin prisma faptului că a crescut practic cu matematica în familie, nu pentru că ar fi fost avantajat la note. În plus, el nu este foarte bun doar la mate, ci și la info, ca să nu mai vorbim de fizică, unde an de an s-a calificat și a reprezentat județul nostru, cu rezultate foarte bune, la faza natională a olimpiadei. Acest lucru nu ia absolut nimic din meritele Andreei, ambii șefi de promoție meritând cu prisosință acest titlu. Și felicitări lor c-au ales să țină acest frumos discurs împreună! Discursul lor este în deplină concordanță cu ceea ce s-a întâmplat în clasa lor (cel puțin), pe parcursul anilor de liceu.

      PS: aceasta este părerea unui coleg al celor doi, după 4 ani de liceu petrecuți împreună cu ei.

      +2 voturi
      +1
      -1
      • Am reținut indirect această nemulțumire cu privire la descrierea lui Andrei. Cred că e o sensibilitate a celor atinși de poveste, dar eu nu am intenționat să îi prezint pe eroi, ci situația. Nu e vorba de diferențierea dintre ei, într-un fel sau altul, ci de situația complexă și complicată care, cu toate prejudecățile inerente, a dus la această soluție exemplară.

        +2 voturi
        +1
        -1
    8. @Mari Vasilescu
      Nu e nevoie introducerea „pupincurismului” ca materie școlară:
      – pt că vine elevul gata învățat din cei așa-ziși „7 ani de-acasă” și din „gena balcanică” pe care, din păcate, o avem în noi !
      .
      La fel cum nu la școală copilul a învățat o mulțime dintre „caracteristicile de bază” cu care e „dotat”:
      – minciuna, „meltenismul”, agresivitatea (până la încăierare), ignoranța-superioară („eu n-am nevoie să învăț că le știu pe toate !” -???), lipsa respectului față de Civilizație și de semeni, etc.
      .
      Da, școala are o „mulțime de bube-n-cap”, de lacune majore, de derapaje , de lipsuri, de disfuncționalități (ca, de altfel, TOT CE FUNCȚIONEAZĂ – sau ar trebui să funcționeze – în România) , dar nu i se pot imputa Școlii, OBLIGAȚIILE PĂRINȚILOR de a-și educa odraslele CU ELEMENTELE DE BAZĂ ale unei „ființe bipede, presupus – raționale” !
      Culmea, acești „mirifici” părinți, care nu știu sau nu-i interesază să le ofere copiilor, cei „7 ani de-acasă”, îi învață pe aceștia (culmea, chiar cu fală și umor !!!) să înjure, să bea, să mintă, să fie agresivi, etc.
      .
      Nu știu cât cunoașteți, dar în urmă cu aprox. 1 secol, țăranul român, așa analfabet cum era, le dădea copiilor să BUNA-CREȘTERE, respectul pt ceilalți și pt muncă și ÎȘI OBLIGAU COPIII SĂ MEARGĂ LA ȘCOALĂ ȘI SĂ ÎNVEȚE, ca să nu rămână analfabeți ca ei!
      Și să nu-mi spuneți că acum 1 secol erau condiții mai bune în școli, ca și acum… Mai ales când Dascălul, într-o singură clasă, avea elevi din VREO 4 VÂRSTE și CLASE DIFERITE și trebuia să lucreze CU TOȚI, ÎN PARALEL. Și toți acei elevi au ajuns , OAMENI ….!!!
      Ei sunt o bună parte din părinții, bunicii și străbunicii noștri…
      .
      Așa că, eu vă propun să ne mai privim și-n oglindă înainte de a arăta cu degetul.

      +11 voturi
      +1
      -1
    9. Subscriu în totalitate celor spuse de Mari Vasilescu, în plus RESPECT și PREȚUIRE ADEVĂRAȚILOR DASCĂLI, profesioniști și dedicați întru totul nobilei profesii alese ca pe un ceez și nu ca pe o afacere, asta pentru că orice sistem are uscăturile ei, nu doar sistemul de învățământ.

      +2 voturi
      +1
      -1
    10. @Dd
      Taranul roman le dadea copiilor acea buna-crestere cu ajutorul propriului exemplu si cu ajutorul unor metode … sa le zicem „traditionale” . In ziua de azi se promoveaza un alt mod de educatie, in care copilul trebuie sa fie permanent mangaiat si alintat. Si devine … rasfatat.
      Parintii au ei insisi mari carente culturale, morale, educationale, etc. Problema este ca si in randul cadrelor didactice situatia se prezinta cam la fel.
      Adica, te astepti ca mergand la scoala, copiii sa incapa pe mainile unor „experti in educatie” si cand colo dau peste tot felul de „figuri pestrite”, care in plus mai sunt si dezinteresati total fata de soarta acelor copii. Dascalii adevarati sunt, parca, din ce in ce mai rari.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Cred că generalizați prea grosier. Sunt cazuri și cazuri. Iar plecarea celor foarte buni la o școală de vârf din Occident, nu este neapărat o pierdere. Puțini rămân acolo, cei mai mulți se întorc. Mai ales dacă au posibilități pe măsura priceperii lor. Iar asta depinde de cei rămași acasă…

        +2 voturi
        +1
        -1

    Scrie un comentariu

    3 + 1 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.