Săptămâna trecută s-a terminat cu zama de duminică a lui Bibi.

Nimic de zis, arăta bine, mult mai bine decât evenimentele și știrile care au marcat și răscolit săptămâna arădeanului mai atent la informații și evenimente decât la cioace. Chiar dacă s-au întâmplat departe de Arad, cel puțin două-trei au atras atenția până și lui Dani Dascălu, aflat la Obor, la cafeaua obligatorie de duminică.

Și pentru că e chiar aproape de noi – în fond, o parte semnificativă a arădenilor umblă și stau în Ungaria fără să mai facă diferența dintre țară și străinătate –, începem cu demisia președintei Katalin Novák. O poveste sulfuroasă și deprimantă, pornită de la semnarea grațierii unui condamnat pentru tăinuirea îndelungată a unor acte de pedofilie, terminate cu sinuciderea unuia dintre victime.

Povestea s-a desfășurat ani de zile la un internat de băieți, iar cel incriminat, director adjunct, plecat din Secuime, protestant și cu relații bine stabilite cu familia premierului Orbán, a fost grațiat încă de anul trecut, la grămadă, cu prilejul vizitei papale în Ungaria, numai că presa, încă neanihilată total de regimul lui Viktor Orbán, a dat de caz abia acum, la începutul lunii.

Scandalul e cât casa și încă nu este terminat, vineri, la Budapesta, a fost o demonstrație organizată de „vedete” online la care au participat bine peste o sută de mii de persoane. Iar pe lângă președintă a demisionat și Judith Varga, ministru de Justiție atunci, nemaivorbind de episcopul Zoltán Balog, președinte al sinodului și aflat în relații cel puțin dubioase atât cu Viktor Orbán, cât și cu Katalin Novák.

Dacă scandalul din Ungaria este departe de a se termina, cel din Rusia este gata împachetat, nemaivorbind de faptul că era și absolut previzibil. Previzibil până și pentru Alexei Navalnîi, reîntors acum câțiva ani în Rusia, neținând cont de recomandările binevoitorilor convinși că Putin nu se va lăsa până nu îl va termina de tot pe rusul cu rădăcini ucrainene care a avut curajul șă îi spună verde-n față.

Desigur, se poate discuta, sunt destui care nu văd în Putin criminalul, ci pe marele om politic care se luptă pentru interesele țării sale în care aproape jumătate din buget este folosit pentru războiul cu Ucraina. Nu pentru ei vorbesc, ci pentru cei care mai și înțeleg ce aud și citesc: uciderea lui Navalnîi nu este doar o treabă a rușilor, ci a tuturor celor care doresc să trăiască firesc și normal într-o țară care nu este a bandiților care se cred politicieni, ci a oamenilor care muncesc și locuiesc acolo.

Și uite așa, revenim acasă, la Arad, aici unde asemenea mizerii, din fericire, sunt excluse.

Asta este, e mai mult de râs decât de plâns ce se întâmplă pe aici în prag de alegeri. În Piața Catedralei se lucrează zi și noapte, doar așa ne putem explica haosul de acolo. Mai precis, băncile acelea care pe lângă cele de pe Mețianu arată de parcă ar fi rudele lor sărace venite de nu se știe unde, precum migranții. Să sperăm, totuși, că la preț nu există diferență mult prea mare.

Dar se lucrează, Domnule, și asta este bine. Se lucrează peste tot, inclusiv în justiție, uite, numa aici la noi, au fost descoperite sute de permise de conducere date așa, știți la ce mă refer. Și vor fi retrase, dacă mă înțelegeți. Organele au coborât și la Nădlac, au găsit cântare care arătau nu ce era, ci ce trebuia să fie, e vorba de câteva zeci de lucrători de acolo care sunt bănuiți de discuții intime cu cântarele.

Dar, aici, la noi, în Arad, toate astea sunt evenimente firești, nu prezintă mare importanță, mult mai importantă este o vizită de primar în cartier și alte asemnea gesturi care arată că oamenii noștri politici sunt la locul lor, se ocupă de problemele comunității și nici prin cap nu le trece să facă ceva care servește interesul lor personal și nu al celor care i-au votat și îi vor vota, chiar în anul în care ne aflăm, în continuare.

Și nu doar aici, la Arad. Uite, de exemplu, în acest sfârșit de săptămână, revenit de la Bruscles, omul nostru cu băncile, s-a dus până în Argeș, să susțină candidatura unui arbitru de fotbal la alegeri. Nu, nu la FRF, ci la cele locale. Clar, nu? Nici nu mai înțelegem ce tot au fanii UTA cu arbitrajele pe care le văd doar împotriva echipei lor – și a noastre, desigur – preferate.

Îl înțelegem și pe Ghiță, mai nou, aici la Arad, atmosfera nu prea îi este favorabilă, AUR vine tare din urmă, până și USR începe să se agite, iar pe PSD-ul lui Fifor nu ai cum să pui bază. Geani cu Sergiu sunt deocamdată ok, Faur e așa ș-așa, Cionca joacă la două capete, iar pe Ando nu ai cum să-l scapi din ochi că te traduce când lumea ți-e mai dragă. Chiar și acum, când Pro Arhitectura e pe val.

Așa încât Bibi domină clar sentimentele oamenilor, are el așa un fel de a fi care prinde, spune poante, zâmbește fericit și dă din mână exact atunci când e cazul. Uite și acum, a dat lovitura cu zama de duminică. Păi, da, că ce vrea arădeanul duminica în afară de victoria UTA-ei?

O zamă bună, așa cum se face pe aici, de preferință pe niște spinări sau pulpe, ca să ai și felul doi. Sau dacă nu de carne, ceva acolo după care merge bine o bere, două.

Poftă bună vă dorim!