Scuze din start pentru acest titlu impresionist care duce la un film de Woody Allen, fără să mai vorbim de unica fabrică de ceasuri deșteptătoare (alarm clock) din România. De care mare nevoie am avea ca să ne deșteptăm în cele din urmă.

Da, la Arad a fost, cum a fost și o fabrică de păpuși, nemaivorbind de fabrica de mobilă de pe locul unde s-au adunat, săptămâna trecută, cele pomenite în titlu să inaugureze o rețea de magazine. Și tocmai acum când Ciolacu ne spune că gata cu cashul.

Și nu e vorba de caș sau alte mâncăruri tradiționale, ci de plata direct în bani, bancnote și monezi, adică, fără folosirea cardurilor. Așa cum nici la doamnele pomenite – despre Aurora mai la sfârșit – nu e vorba de cash sau alte cele. Ele, alături de soții lor bine făcuți și bine plasați, au contribuit din plin la această inaugurare. Doamna Ella, ca proiectantă, doamna Cristina ca directoare cu imaginea.

Cum e mai bine, nu-i așa, din moment ce din cele mai vechi timpuri se știe că femeia îl face om pe bărbat. Sau invers, aici e mai greu. Doamna Bibarț, ca specialistă în imagine, îl face pe Domnul Bibarț, clovnul (bohoț) cu eșarfă tricoloră din Arad, simpatic foc, mult iubit și mult dorit. Cu Doamna Falcă treaba este mai simplă, ea efectiv l-a făcut pe Ghiță, din moment ce dacă nu se mărita cu el, Domn’ Ghiță tot la drumuri și poduri își ducea traiul. În mod sigur, nu la Bruscles.

Cu toate acestea în față, începem să înțelegem politica din Arad.

N-are nicio legătură cu politica aia, știți Dumneavoastră care, cea care zice de organizare, reprezentare și înaintare spre cele mai înalte culmi. Aici, în schimb, e vorba de profit, înainte de toate, personal și familial, așa cum se vede din exemplele de mai sus. În timp ce arădeanul acela care trăiește din salariu și pensie, eventual ca fost angajat la fabrica de ceasuri sau de păpuși, își numără banii – nu cașul – înainte de a intra la un magazin proaspăt inaugurat în prezența Doamnelor amintite, ele, împreună cu soții lor politicieni, nu au defel astfel de griji.

Grijile lor se referă eventual la marca de cosmetice folosite sau la ultima rochie care nu se potrivește cu culorile magazinelor inaugurate. Iar în ceea ce privește soții, treaba este si mai simplă: singura lor grijă se referă la timpul lor prețios pe care trebuie foarte bine să-l împartă ca să ajungă la toate inaugurările și lansările obligatorii.

A se reține: obligatorii din punctul de vedere al câștigurilor. Dacă e câștig în bani sau imagine contează mai puțin, în fond, după câțiva ani petrecuți în partidele românești, îți dai seama că ele sunt interschimbabile. Imaginea vine bine când e vorba de amețit bizonul majoritar, iar banii când e de cumpărat imaginea. Ca la Piața Mare, zisă și a Catedralei: trebuie să o distrugi dacă vrei ca firmele care parazitează deconstrucția să te sprijine în continuare și să împartă câștigul cu tine.

Așa că te duci duminica în Bujac la sfințirea renovărilor bisericești, nu ești prost, ți s-a spus la cursurile acelea de la început că biserica este importantă în alegeri, credincioșii votează așa cum le spune popa, deci, nu se poate să ratezi o astfel de ocazie. Era bine sâmbăta și la dezvelirea statuii lui Petschovszki, dar acolo e cu cântec, fanii au luat-o razna, pe Bibi îl acceptă, dar pe tine și restul găștii nu. Ș-apoi e și ora nepotrivită pentru soții, e timp pentru coafor și cosmetică, ce te faci fără Ella și Cristina. Chiar dacă nu împreună, ci separat. Nu te duci nici la înmormântarea arădeanului care a murit eroic în Ucraina.

Nu se face, treaba e complicată, niciodată nu știi când ai nevoie de ăia care l-au împușcat. Și ce dacă au venit diplomați din Ucraina, militari, colegi cu cel care a murit eroic pentru libertatea unui popor care oricum nu te alege. Pe de altă parte, este drept, la o ceremonie dintr-asta fetele pot îmbrăca niște rochii mai deosebite, să vadă mujicul cum e cu politica.

Dar nu, lasă-i pe cei de la USR să se compromită. Vin alegerile și văd ei atunci că nu era cazul să își exprime condoleanțe familiei lui Rudi acela, mort ca prostul în Ucraina. Și ce dacă Bucureștiul a fost declarat cel mai dinamic oraș din UE, cu useristul cela cu două nume în diminutiv, o să vadă ei la alegeri, vine AUR și mai vin și alții, o să le pară rău că și-au stricat șustele pe degeaba cu condoleanțele acelea. Asta este, trebuie să fii deștept, nu să te dai ca prostul cu proștii.

Pe ăia îi prinzi pe FB, postezi în fiecare zi câte o fotografie de a ta cu Ella sau cu Cristina, în mașină sau în avion sau doar așa la plimbare prin grădină, spui câteva cuvinte pe care le-ai prins din zbor sau ți le-au pus la dispoziție ăia, de pe lângă tine, care se pricep la cuvinte și texte, dar nu și la bani.

Asta este. N-are rost să ne îmbătăm cu apă rece. Banii sunt necesari pentru zilele și concertele de sfârșit de an, nu pentru festivaluri de teatru aiurea. Festivaluri la care degeaba se îmbracă Ella sau Cristina ca la Paris, tot nu se văd ca lumea, că pe scenă sunt alții. Dar la Zile și concerte de sfârșit de an altfel se vede treaba. Și rochia. Și blana. Și machiajul.

Fără să mai vorbim de ultimul costum slim-fit achiziționat la Bruschelez…

A, era să uit de Aurora. Știți, de cea boreală de duminică seara.

A venit ca o doamnă distinsă de prin alte locuri, dând naștere la speculații și conspiraționisme de-ți venea să îți iei câmpii. Deși nimic deosebit: un fenomen mai puțin obișnuit pe aici, pe la noi, dar banal mai spre nord-vest.

Exact ca și cu democrația reprezentativă prin noi înșine…