sâmbãtã, 15 iunie, 2024

Special Arad Logo

    Enola Day – Din praf și pulbere, plus miros de bani, PCR renaște la Arad. O scurtă sinteză

    de Lajos Notaros | 16 februarie 2023, 7:30 AM | Opinii

    10

    Poate și prin alte comune și orașe, dar la Arad în mod sigur. Pentru cei tineri, cei care nu au avut ghinionul să trăiască acele vremuri, doar atât pentru înțelegerea ideii din titlu: partidul comunist era partidul unic, altfel spus forța conducătoare. Nimic nu se putea întâmpla fără încuviințarea de sus, fără ca secretarul de partid să spună: da, se face. În rest nimic nou, bacșișul era și pe atunci bacșiș, șpaga rezolva cele mai complicate probleme, și chiar dacă nu era DNA sau nu i se spunea astfel, existau și atunci mecanisme să controleze dacă banul ajunge unde trebuie. Dacă nu, ca și acum, ieșea cu scandal, iar cel neatent și neglijent o lua pe coajă. Ca să se știe că poți face multe, dar cu partidul nu te joci. Diferența dintre atunci și acum erau doar banii: atunci un mizilic cu care nu prea aveai ce face, acum cu sacul, să te simți mare și tare.

    Îmi veniră toate astea în minte, gândindu-mă la nerealizările din ultimii 20 de ani ai Aradului. Apropoul a fost Piața Catedralei, dar îmi trecură prin fața ochilor dintr-o dată toate promisiunile secretarului general Gheorghe Falcă începând cu cele de acum douăzeci de ani și cele de azi, ultimele. Cu parcările subterane și etajate – da, nu vă mirați, acum zece ani a anunțat că va construi o parcare cu etaj deasupra Pieței Mici (Mihai Viteazul, detalii AICI) – de parcarea din parcul Eminescu poate vă mai amintiți, de cel din Piața Avram Iancu cât de cât, dar sper că știți că și transformarea Pieței Catedralei a fost motivată acum șase-șapte ani cu realizarea unei parcări cu două nivele sub piața transformată (detalii AICI). Să nu uit de stadion (detalii AICI), copiat pe jumătate – lipsește exact jumătatea bună, dar, eh, banii n-au miros – după un stadion englezesc de liga a II-a și care nu are treabă nici cu UTA, nici cu fotbalul, ci pur și simplu cu indicațiile de partid privind unde, cum și cât.

    Statuia Regelui Mihai in Piata Catedralei

    Revenind la Piața Catedralei, acolo treaba e mai oablă, fiindcă inițial, trebuia să devină Piața Marii Uniri. Ați uitat probabil de monumentul Marii Uniri care trebuia înălțat acolo, după ce s-a renunțat la ideea originală cu Piața Podgoria, ca pe urmă, după ce sculptorul a înghițit vreo patru milioane de euro – întrebarea e dacă i-a păstrat pe toți sau a împărțit cu cine trebuia – s-a revenit pe moment în fața Catedralei Noi, pe urmă în Pădurice, eventual în fața Consiliului Județean, ca în cele din urmă să se întrupeze în fața cinematografului Dacia sub forma unei grămezi de fier vechi, detalii AICI).

    De altfel, Piața Catedralei, adică Piața Mare, așa pentru arădenii netrecuți pe la cursuri de partid, trebuia să fie un fel de spațiu simbol al victoriei noii ideologii reciclate pe bani mulți: de acolo pornea (pornește?) zona pietonală. Trecea frumos printre zecile de magazinuțe cochete de pe Mețianu, intra în Piața Avram Iancu, se uita un pic la monumentul eroului sovietic eliberator și o lua fain frumos spre Cetate. Chiar ar fi fost frumos să treci pe lângă Teatrul Vechi renovat, să faci un ocol în „Piața Kafka”, să admiri pe urmă clădirea liceului mitic al orașului, luând agale pe pod peste Mureș. Te puteai uita încântat spre cel mai mare ștrand fluvial din Europa, după care intrai în Cetatea renovată, devenită un fel de centru turistic al Aradului.

    E frumos, nu-i așa?

    tricoul rosu arad teren parasit

    Păcat că din astea nu s-a realizat nimic: în piață poți admira unul dintre turnurile date jos ale catedralei vechi, după care poți trece printre moloz și excavatoare ruginite spre Mețianu cel golit de viață și de băncile de mii de euro, ca să ajungi în fața statuii deja menționate, să stai jos pe o bancă, gândindu-te că nu s-a schimbat mare lucru: partidul, chiar dacă se numește PNL și e partidul personal la Arad al lui Gheorghe Falcă, se ghidează după principii vechi, învățate în tinerețe. Diferența dintre ăia și ăștia e că ăștia nu lucrează pe lozinci și nasturi, ci pe bani grei. Documentațiile și lucrările de mântuială sunt făcute de firme de „casă”, banii se împart cum scrie la carte, ei se îmbogățesc iar orașul încet-încet ajunge la sapă de lemn.

    Tehnodomus e pur și simplu numele ciubucului, vezi lucrarea cu stadionul, Stacons al șperțului din Piața Mare (detalii AICI), și atunci încă nu am pomenit de Pro Arhitectura, firma soției, cică, și care execută toate studiile și documentațiile de rigoare.

    Nu-i de mirare că lumea se miră și dă a lehamite din mână: cum se poate așa ceva, că doară nu mai suntem în comunism, există un DNA sau ăștia la Arad încă nu fac diferența între corupție și ideologia de partid pentru proști?

    teren tricoul rosu arad

    Cert este că ei sunt bine, mersi, iar orașul așteaptă noua lovitură sub centură. Care poate veni la Podgoria, în locul fostei „Tricoul Roșu” (detalii AICI) – o zonă esențială, centrală și învecinată cu singurul parc mai ca lumea din interiorul orașului, reminiscență a pădurilor seculare, sau în locul fostei Arădeanca / Tehnometalica, de pe Andrei Șaguna – teren viran tot central și care stă în așteptarea hotărârii de partid deja de cinci ani.

    Terenuri achiziționate de particulari despre care nu știm mare lucru, terenuri neglijate de o administrație interesată în șperțuri despre care nu știm cât ar trebui.

    Și atunci încă nu am vorbit de podul peste Mureș, în fond la asta suntem buni, ia uitați-vă la singura realizare vizibilă a epocii Falcă, podețul acela peste Mureș care duce de niciunde spre nicăieri și neterminat.

    Ilustrăm textul cu fotografii făcute ieri în zona Pădurice, fost Tricoul Roșu, lângă Noua Catedrală, care imortalizează zona de bălării în așteptarea de noi hotărâri de partid…

    Urmărește Special Arad și pe Google News, Twitter, LinkedIn și Instagram!

    Distribuie articolul

    Comentarii

      • Da, știu, aveți dreptate, dar ideea soldatului eliberator este prin excelență sovietică. Monumentul acesta a fost făcut nu imediat după 1944, ci peste 12 ani, în 1956, după ce au fost sistate pregătirile de a repune la locul său original a Statuii Libertății. Era o înțelegere între guvernele ”prietene” și tovărășești român și maghiar, numai că a intervenit revolta maghiară din 1956. Lucrările au fost sistate – trupele sovietice din cetate s-a îndreptat spre Budapesta – iar în locul deja împrejmuit a fost înălțată această statuie, iar ca o recompensă, recunoștință pentru sprijinul acordat, a fost nițel ”românizată”. Dar e o statuie tipic sovietică.
        De altfel după acest moment, convinși de loialitatea regimului de la București, trupele sovietice au prăsit țara, locul lor în cetate fiind luat de trupe românești.

        +8 voturi
        +1
        -1
    1. Eu vad putin altfel lucrurile. Iau in considerare faptul ca acest monument a fost creat in plin proletcultism. Apreciez subtilitatea sculptorului care a ales o arma din dotarea Armatei Romane atit inainte de ’44 cit si dupa ’44. Asa ii aminteste pe toti cei cazuti la datorie in razboaie. Ca sa fie pe linie trebuia sa adopte automatul sovietic cu tambur, ca doar asta avea Divizia Tudor Vladimirescu in dotare. Din pacate foarte multi locuitori ai Aradului sint convinsi ca reprezinta ostasul sovietic.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Înțeleg ce spuneți și încă odată, aveți dreptate, e vorba de soldați români.
        Numai că, da, este proletcultist, altă denumire pentru sovietic. Poate era mai bine dacă foloseam termenul în loc de sovietic, dar, cum v-am spus, m-am gândit la stil, nu la reprezentare.
        Mai e și problema că e fără miză, Aradul nu a fost cucerit sau eliberat, bătăliile armate, ca norocul, au ocolit Aradul și în primul și în cel de al doilea război mondial.

        +2 voturi
        +1
        -1
    2. Asa este. A inlocuit mausoleul lui Lenin, care din cauza bratului statuii intins spre WC-ul public s-a transformat in tribuna oficiala de 1 mai, 23 august si 7 noiembrie. A fost detonat acest asa zis mausoleu si a aparut monumentul. Din fericire s-a ridicat un monument la Paulis punctual pentru cei cazuti la Paulis.

      0 voturi
      +1
      -1
    3. “Pentru cei tineri, cei care nu au avut ghinionul să trăiască acele vremuri, doar atât pentru înțelegerea ideii din titlu: partidul comunist era partidul unic, altfel spus forța conducătoare. Nimic nu se putea întâmpla fără încuviințarea de sus, fără ca secretarul de partid să spună: da, se face.”
      Astazi, cei tineri traiesc la fel, chiar mai rau, doar ca: forța conducătoare este putin altfel!
      Sa ne bucuram ca mai exista presa libera; la dumneavoastra, strict, ma refer!

      0 voturi
      +1
      -1
      • Da, acum libertatea de alegere există, chiar dacă poate este mai greu să decizi în asemenea situații…
        Pe de altă parte, vă mulțumim că sunteți cititorul nostru. Presa este doar cinci la sută ziariști, restul presei este dat de cititori…
        Degeaba scrii bine și corect dacă n-ai pentru cine…

        0 voturi
        +1
        -1
    4. Aradul a fost pus la pamant de acest individ,insa el nu va raspunde in fata legii,datorita unei imunitati nemeritate decurgind din factorul politic.Insa implacabil,va raspunde in alt fel,imunitatea sa inexistanta la alti factori,dar va fi tarziu ,rezultatul se va fi produs. In final,lumea il va uita,caci altceva nu merita.

      0 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    6 + 2 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.