Enola Day: Democrația în paragină din România lui Dragnea și hibridizarea Aradului de către Gheorghe Falcă

    de Lajos Notaros | 8 februarie 2018, 8:49 AM | Opinii | Recomandările editorilor

    16

    Metoda prin care cea mai prestigioasă publicație din domeniu, The Economist, stabilește ierarhia democratică a lumii seamănă cu sistemul nostru școlar de notare.

    Fiind de la 1 la 10, promovarea este asigurată de nota cinci, este sau era însă o excepție pentru purtare, unde pentru promovare trebuie să obții minimum șase.

    Așa cum se poate vedea în imagine, până la patru regimurile nu trec criteriul democrației, fiind considerate autoritare, ceva de genul experimentat de tot românul care a trăit înainte de 1989.

    De la cinci până la șase avem de a face cu așa numite regimuri hibride, adică nici autoritare, dar nici democratice, pentru că democrația, chiar si cu mari sincope și probleme, începe doar de la șase.

    Până la șapte însă nu e deloc ușor să ajungi – doar doi ani, în 2006 și 2008, am reusit să trecem de șapte -, din zona noastră doar Bulgaria a primit anul acesta peste șapte de la specialiștii de la The Economist, iată prin urmare un criteriu unde nu mai funcționează nici măcar lamentoul nostru etern: după noi doar Bulgaria și Albania.

    Cu 6,44, un pic peste nota de trecere, reușim să obținem la democrație cea mai mică notă de după 2006, „profesorii” de la The Economist indicând clar faptul că „elevul România” și-a cam luat nasul la purtare în ultima vreme, fiind în mare pericol să reintre în lumea sulfuroasă a regimurilor hibride, să rămână repetent, să iasă, spus pe șleau, din rândul țărilor democratice ale lumii.

    Ca s-o nu mai lungim și să ne dăm pe după corcoduș, la ora actuală România este cea mai puțin democratică țară din UE, stând la coadă după Ungaria, Polonia, Croația, țări care au și ele sub șapte, dar peste România.

    Și ca să nu credeți că cei de la The Economist au ceva cu noi, cu Dragnea sau cu Ludovic Orban, să vă spunem că în vârful ierarhiei democrației, dacă facem abstracție de Australia și Noua Zelandă, nu se află cele anglo-saxone, ci cele nordice în frunte cu Norvegia, Islanda și Irlanda stând mai bine ca Marea Britanie, pe continent Elveția, Germania și Austria sunt în față, iar în Americi Canada stă mult mai bine la democrație decât SUA.

    Dar dacă e așa la nivel de țară, oare cum e în diferitele zone ale țării?

    Desigur, asta nu mai este treaba celor de la The Economist, noi însă, având în vedere că tocmai ne pregătim de un proces cu primarul orașului, avem și date și timp să ne punem mintea la contribuție.

    Pentru asta facem o primă precizare: a avea autoritate nu înseamnă a fi autoritar!

    Autoritatea persoanei libere se clădește înainte de toate pe competența unui caracter puternic și deschis în urma interacțiunii libere cu ceilalți. Toate noțiunile sunt importante în această propoziție, împreună conducând la ceea ce se cheamă carismă, ceva indefinibil, dar care, chiar dacă este prezentă într-o măsură relativ mică, explică încrederea celorlalți în autoritatea astfel câștigată.

    Persoana autoritară în schimb este cel care în absența acestor calităti, de fapt în deficit de calități care să-i construiască autoritatea, încearcă să le impună celorlalți ca fiind prezente la el prin mijloace de forță, manipulare, în cele mai extreme cazuri prin forță nudă, psihică și fizică.

    Tortura psihică, de cele mai multe ori, este mult mai eficientă decât cea fizică.

    În societatea românească, aflată într-o nesfârșită tranziție prin deșertul lumesc – totuși, până la cei patruzeci de ani biblici, înjumătățiți profan de lacheul care a fost Silviu Brucan, mai avem vreo 12 – autoritatea autentică este rar recunoscută și atunci doar de câțiva destul de „educați” să facă diferența între aparență și esență.

    Și ca să fie până la capăt, la acest deficit social-cultural vine mai nou și bombardamentul postmodern cu nimicul prin nenumăratele canale ale tehnologiei digitale, cea care a explodat pur și simplu în ultimii 10-15 ani.

    Cum să discearnă omul lipit de facebook dintre important și neimportant, valoros și lipsit de valoare, autentic și fals, când el tocmai acum învață că nu există nimic important, deosebit, unic sau peste ceilalți, totul este postare și like, tortul aniversar primește mai multe like-uri decât ultima poezie a poetului nepereche care s-a furișat și el din întâmplare pe facebook.

    Tradiția totalitară a țării, combinată cu această avalanșă a culturii nimicului din ultima vreme, formează împreună un coctail exploziv și ucigător pentru ceea ce este autentic și valoros, favorizând diabolic de-a dreptul lipsa de valoare, derizoriul, divertismentul acultural, iar în cele din urmă personajul care se poate vinde mai bine, nu pe cel care chiar este bun.

    Și uite așa ajungi să consideri ca ceva normal și firesc ca un primar liberal de oraș mare din România lui Dragnea să dea în judecată un jurnal online format din șase-șapte jurnaliști care au refuzat să întindă mâna spre bugetul patronat de primar, reușind să trăiască, deloc ușor, pe cont propriu, doar din publicitate și sponzorizări particulare, în cel mai pur spirit comercial.

    Să nu realizezi că dacă acest primar ar avea autoritate reală și nu ar fi un personaj jalnic care uzează de metode autoritare pentru a impune ca normă lipsa sa de consistență și valoare, nici prin cap nu i-ar trece să dea în judecată niste jurnaliști care au spus ceva despre el. Chiar dacă acel ceva nu era în conformitate cu adevărul sau conținea doar jumătăți de adevăr.

    Și-ar aduce aminte de vorba aia de mult uitată pe aici cu presa care este sau ar trebui să fie câinele de pază a democrației și orice atac al unei persoane publice împotriva ei, a presei, este indirect un atac la democrație.

    Instituția presei democratice – da, este o instituție a democrației – reprezintă, înainte de justiție, pentru că este mult mai rapidă și eficientă în treburi mărunte, singura formă spontană de transparentizare și control a vieții publice, de verificare a modului în care cei aleși sau numiți în fruntea oamenilor se achită de sarcina primită în numele poporului.

    Să dai în judecată un jurnal în loc să dai replica – dreptul la replică tocmai la asta servește: ca acela care se simte nedreptătit să aducă corecturile de rigoare – dovedește că nu ai autoritate, ci ești, pur și simplu, autoritar, un dictator de buzunar în devenire.

    Mare diferență!

    Exact atâta ca prin asta să scoți orașul Arad din democrația în paragină a României lui Dragnea, împingând-o sub nota șase, adică într-un regim hibrid corigent la democrație și care mai are puțin să plonjeze vesel și imbecil în autoritarism.

    Cu tot ce decurge din asta…

    Distribuie articolul

    Comentarii

    1. Răspunsul este tot o întrebare sau chiar o serie ! Ne vrea cineva binele din exterior ca popor,exclus… iar când încercăm să ne apărăm puținul ce ne-a rămas suntem taxați ca antidemocrați ! Dacă am adopta legile oricărei țări care ne scuipă și ne critică pe simplul motiv că încă suntem în picioare și am renunța la ale noastre… am fi văzuți mai bine ?! Răul ni-l facem și singuri punând acolo unde ar trebui să fim reprezentați și apărați ca stat, trădători de neam pe care-i mai și plătim în loc să-i trecem pe lista persoanelor non grata și să nu ne mai reprezinte în veac, ba să mai și răspundă pt. răul făcut.

      0 voturi
      +1
      -1
      • Nu știu exact ce ați vrut să spuneți, însă aici nu despre asta este vorba.
        E un index aplicat de o revistă de specialitate de circulație internațională care anual stabilește un astfel de “top” al democrației, nu e vorba de țari sau cineva care ne “dau” lecții de democrație.
        Criteriile sunt foarte clare și se aplică tuturor țărilor în mod egal, SUA, poate spre surpriza multora, nereușind să intre în grupa de elită a țărilor cu democrație completă, aflându-se, împreună cu noi, în cea de a doua grupa acelor cu democrație defectuoasă.
        DE altfel topul se stabilește pe baza următorilor indicatori: 1. Funcționarea corecta a sistemului electoral 2. Corectitudinea apartului administrativ 3. Participarea la viața publică a oamenilor, 4. Cultura politică 5. Respectarea drepturilor omului.

        +1 voturi
        +1
        -1
    2. Nu inteleg voi lajos de ce nu puneti la otice articol treaba cu pamflet si ati scapat puteti face presa pana ii rupeti!!oricum noi intelegem mafia pe care voi o descrieti!!!bineinteles tragic e ca individul falca e un infractor imens si institutiile statului nu se ating de el!!!cum sa mai ai incrrdere in justitie cand vezi ditamai mafiotul cum fura in continuare si nimeni nu se ia de el!!??

      +1 voturi
      +1
      -1
      • Mai există și dintr-astea cu pamfletul.
        Dar, cum spunea un vestit boxer, nu poți să pui la fiecare pumn pe care îl dai un indicator rutier.
        În cazul de față a fost totusi o investigație jurnalistică, genul regină, cel puțin după părerea mea, al jurnalismului.
        Tocmai asta l-a durut atât de tare: că nu era la “misto”, era ceva concret, palpabil, compromitator pe față, nu boscorodeală jurnalistică peste care poți trece spunând, au ceva cu mine, mă invidiază, sunt plătiți de adversarii mei, noa, asta e, așa sunt scribălăii ăștia frustrați.
        Ca jurnalist adevărat nu te poți ascunde mereu după pamflet, mai trebuie să și spui lucrurilor pe nume.
        Mai ales ca mulți aud, putini înțeleg. Acei puțini înțeleg din două vorbe, ei însă nu pot genera schimbarea, pentru asta trebuie să se “prindă” și majoritatea…

        +3 voturi
        +1
        -1
        • O mare lipsa are articolul care a declansat plangerea primarului; nu contine punctul acestuia de vedere. Or, asta -i musai de solicitat catre toti implicati in povestea astea. Poate au si ei ceva de spus. Asa am invatat la “jurnalism” de la … dumneavoastra, Dom`Profesor.
          Sa auzim de bine!

          --1 voturi
          +1
          -1
          • Ai perfectă dreptate.
            În condiții normale, adică exact acelea care lipsesc în cazul nostru.
            Schematic, care sunt aceste condiții: respectul pentru presă al persoanei publice vizate, mai precis, respectarea reciproca a regulilor jocului.
            Din nefericire, aceste condiții n-au existat, cel vizat având o atitudine superioară și dușmănoasă față de jurnalismul independent cu toate că are un doctorat în comunicare (altfel spus jurnalism).
            În asemenea situatii presa care se respectă face ceea ce dictează conditiile și conștiința sa profesională.
            Am atins acest punct: în situația dată, cel vizat putea să demonstreze buna-credința și bunăvoința sa printr-un drept la replică, putea demonstra falsitatea și rea-voința a jurnaliștilor, să se scoată, cum se spune și să umilească efectiv jurnalul.
            În loc de asta a dat în judecată ziarul.
            Ceea ce ne arată exact ce am încercat eu să ilustrez în acest articol: prin această reacție a confirmat cele mai negre bănuieli și a legitimat ulterior acțiunea unilaterală a jurnaliștilor.
            În condiții autoritariste, presa se luptă pentru adevărul pe care dorește să îl scoată la iveală, o lupta inegală în care nimeni nu mai respectă regulile.
            Tocmai pentru a întări demonstrația am pus în paralel deficitul crescând de democrație a societătii cu practicile autoritariste locale.

            +2 voturi
            +1
            -1
    3. De acord, cam cu toate mingile ridicate la fileu. 🙂
      Scăderea de zecimi a notei României, de fapt, reflectă întru totul realitatea. O scădere permanentă și îngrijorătoare a respectului pentru democrație și procesul democratic. Probabil un rezultat al „analfabetismului” într-ale democrației „de sus până jos”, al lipsei de RESPECT pentru Lege și Ordine și nu în ultimă instanță al VILOENȚEI ȘI AGRESEVITĂȚII cu care întreaga societate se complace ași duce traiul zilnic.
      ”””””””””””””””””””””””””””””
      Despre presa liberă „Stâlp al democrației”.
      În țările cu cel mai ridicat scor la democrație, presa „serioasă” are un alt limbaj în livrarea știrilor zilnice și al comentariilor. De asemenea există o înțelegere tacită în ceea ce privește limitele în care trebuie să se încadreze Critica. Simplu spus, există acel „bun simț” și permanent respect față de persoana publică și cea privată. Să nu mai vorbim de regula referitoare la verificarea „Surselor”, ce este luată cât se poate de serios.
      Dar! Și la ei este loc de mai bine. Ei o știu și sunt preocupați permanent de ași ridica nivelul printr-o sinceră autocritică permanentă.
      ”””””””””””””””””””””””””””””
      În schimb în dezbaterea publică, mai ales pe platformele de socializare, se lovesc de aceleași probleme.
      Dar ce este totuși diferit este că legiuitorul este în permanență preocupat de a regulariza și legifera la nivel național tot acest fenomen al Internetului.

      +3 voturi
      +1
      -1
    4. Mă interesează mai puțin cum arată statisticile internaționale, nu întotdeauna ele fiind total obiective și corect informate (în cazul de față remarc doar culorile Turciei și Chile). Mă interesează însă cum trăiesc eu în țara mea, în orașul meu, în casa mea. Și aici n-ai cum să-l păcălești pe om. Românii au ajuns la disperare, din cauza politicienilor pe care i-au ales și care le-au înșelat total așteptările. E foarte bine că ați reliefat în articol paralela România lui Dragnea – Aradul lui Falcă, doi politicieni din partide diferite, emblematici în ce privește modul în care înțeleg să administreze feuda care li s-a oferit nemeritat.

      +1 voturi
      +1
      -1
    5. Sa inteleg ca stam prost din cauza PSD-ului? Pai eu cfred ca stam din cauza tuturor guvernelor, inclusiv a celor de dreapta sau a celor independente/ciolosiste. Nu poti sa spui ca stam azi prost fiindca s-a produs o schimbare negativa adusa de PSD. Noi stam prost din 1945. Am sta o idee mi bine in prima perioada a lui Basescu, cand premier era Tariceanu. Imediat dupa 2008, adica tot in perioada lui Basescu, democratia o ia la vale si nu a crescut deloc de atunci, ci s-a diminuat treptat (Boc, Ponta, Ciolos, Tudose, Nasica asta de acuma etc.).
      Mecanismele luate in calcul vizeaza si sistemul electoral (Basescu, in ultima perioada a rulat 2 refendumuri, unul ignorat si unul abuziv si cu rezultate falsificate de Curtea Constitutionala, s-a trecut de la votul in doua tururi a primarilor si presedintilor de consilii judetene la unul, etc.).
      Mai vizeaza si statul de drept. lipsa de responsabilitate a magistratilor, deciziilor atacate la CEDO, DNA si alte mizerii securistoide. Ori astea au fost inventate de Nastase si preluate si rafinate de Basescu, adica sunt o opera atat de stanga cat si de dreapta.
      Sa sugerezi ca de vina pentru rating ar fi PSD este doar un penibil exercitiu de manipulare. E adevarat ca PSD-ul ne-a adus la un nivel incredibil de jos din punct de vedere a demnitatii publice dar asta nu inseamna ca daca ar fi venit PNL sau alta mizerie din dreapta noi am fi stat mai bine.

      --2 voturi
      +1
      -1
      • Nu de puține ori se poate observa mai nou scaderea capacitatii de a intelege un text.
        In cazul de fata aceasta incapacitate este evidenta.
        Nicaieri in text nu se sustine ca pentru starea actuala ar fi PSD-ul de vina, la modul cel mai general vinovatia apartrine clasei politice in ansamblul ei, cam asta este ideea directoare.
        De altfel chiar titlul vorbeste despre Romania lui Dragnea – nici macar PSD – si Aradul lui Falca, cu atat mai putin PNL.

        +2 voturi
        +1
        -1
        • 1. ideea ca stam prost la capitolul democratie
          2. ideea ca vorbim de Romania lui Dragnea.
          Cand asociezi aceste doua idei creezi un rationament.
          3. Ideea ca Falca este un specimen jenant.
          4. Falca da in judecata un ziar.
          Se sugereaza ca Falca este nedemocratic sau antidemocratic.
          Asocierea afirmatiei de la punctul 2 cu cea de la 4 induce ideea ca Flaca este un fel de Dragnea la scara locala, ceea ce este corect dintr-o anumita perspecitva (parerea mea e ca Falca este mai abuziv, mai primitiv si mai lipsit de cpacitatea de anticipare decat Dragnea).
          Ideea de la punctul 1 care este tema articolului este corecta in sine, insa asociata cu Romania lui Dragnea nu mai este corecta fiindca evaluarea nu s-a realizat in Romania Lui Dragnea ci in Romania (a tuturor jegurilor care au ajuns la putere).
          Cand spui Romania lui Dragnea pui accentul pe Dragnea si ridici o perdea de fum in jurul restului jegurilor ajunse la putere. Problemel Romaniei si notele proaste din evaluare isi au cauzele unde mai departe in timp si la mizeria in care suntem (astazi) au participat mai multi.
          Un minim bun-simt v-ar putea spune ca trebuie sa aveti mai multa toleranta pentru noi astia mai prosti, care nu intelegem un text.

          --2 voturi
          +1
          -1
          • Îmi pare rău dacă v-am jignit, nu mă refeream la persoană, ci la text.
            Revin tot la text: continuați să scoateți în evidență doar ceea ce vă întărește punctul de vedere, neglijând altele.
            E o procedură tipică de interpretare tendențioasă. Nu spuneți o vorbă despre faptul că jumătate din text se referă la cu totul altceva, adică la trecutul totalitar al țării și influența comunicării digitale de acum.
            O tot țineți cu Dragnea, se pare aveți o slăbiciune pentru el.
            Nu e nicio problemă, cu toții avem slăbiciuni pentru anumite persoane, însă cu Dragnea greșiti grav.
            Indiferent de vina celorlalți, el este primul politician postdecembrist român care cu toate că are o condamnare în vigoare, ține cu dinții să rămână liderul partidului de guvernământ. Prin asta neagă pur si simplu fundamentele statului de drept, forțând societatea să accepte să fie condusă de penali.
            E mult mai grav decât ați crede sau acceptați să credeți. Indiferent ce părere aveti despre alții, inclusiv Falcă – eu am o părere clară, puteti verifica în arhivă – el este juridic până acum fără pată, nu e în situația lui Dragnea.
            Daca va ajunge asta va schimba complet datele problemei…
            Eu îmi cer scuze dacă v-am jignit, sper să vă cereți și Dumneavoastră pentru ca m-ati făcut nesimțit.
            Nu de alta, dar cu nesimțiți n-ai cum să dialogezi!

            +2 voturi
            +1
            -1
    6. Multumesc pentru amabilitate si scuze daca am suparat.
      Eu nu am nici o simpatie pentru Dragnea, absolut niciuna. Nu am sustinut si nu am votat niciodata stanga. Eu sunt doar suparat pe dreapta care a dat-o in gard si copntinua sa fie jenanta.
      Mai sunt suparat sau frustrat de faptul ca lumea nu intalege sau nu accepta ca jocul democratic face ca acela care a avut la un momnent dat, un moment cheie, de referinta, cel mai mare numar de voturi este declarat castigator si i se dau cheile cetatii. In logica asta un sportiv de calitate care a pierdut se intoarce cu maxima seriozitate si se antreneaza pentru a-si creste sansele la viitoarea competitie. Drerapta asta a noastra in loc sa faca ceva pentru oamenii pe care cica ii reprezinta (adica sa se păregateasca serios pentru competiile viitoare) a intrat intr-un joc de manipualre. Sa spunem ca in razboi totul este permis si asa si dreapta are tot dreptul sa critice, inclusiv prin manipulari, pe cei de la putere.
      Totusi, eu raman nereprezentat. Pe stanga am o structura mare si primitiva si pe dreapta mai muilte structuri mici si primitive. Nici una nici alta nu vad sa caute sa imi reprezinte mie interesele.
      traim intr-o tara in care nu avem nici politie, nici armata, nici mecanisme functionale, nici sanatate, nici educatie, nici cultura, nici buna-stare. Toate domeniile astea sunt blocate de la nivel politic si nimeni, nici cei de pe stanga si nici cei de pe dreapta nu isi propun sa schimbe ceva.
      Daca va uitati la harta cu democratiile vedeti ca si buna-starea oamenilor este proportionala cu democratia de unde eu desprind o legatura intre democratie si bunastare. Explicatia sta in libertatile individului, a dreptului fiecaruia de a-si gasi locul in societate si astfel in acoperirea nevoilor, inclusiv a celor materiale si spirituale. Pentru asta erste nevoie de competitie libera, de economie de piata, de respectul pentru dreptul de proprietate. Astea trebuie sa fie asigurate de stat, adica trebuie sa existe mecanisme functionale care sa motiveze o competitie libera si sa demotiveze o restrangere a drepturilor. Avem deci nevoie de un stat de drept, de mecanisme care sa se aplice tuturor in moid unitar si care sa nu privilegieze pe nimeni. Pentru asta iti trebuie capacitate de organizare sau manageriala (in prezent selectia managerilor publici se face pe criterii de partid cu excluderea tuturor celorlalti – un mecanism care incurajeaza politicianismul si descurajeaza pe cei competenti). Pentru asta iti trebuie oameni competenti, ori pe astia ar trebui sa-i promoveze sistemul de educatie, care este la cele mai joase cote, care produce slugi, roboti si nu oameni liberi, care nu reuseste sa transmita competente si abilitati necesare vietii indivizilor, pietei muncii si care nu raspund nevoilor sociale. Toate astea trebuie realizate in conditii de siguranta (sanatatea este esentiala si interneloe sunt importante si apararea este importanta. Mai este importanta capacitate de negociere a unei pozitii de securitate si pentru asta ai nevoie de diplomati adevarati nu de politruci recompensati pentru lipit de afise si gargara pe fb.). Pentru toate ai nevoie de un arbitru, de cineva care, cu echilibru, intelpciune si nediscriminatoriu sa poata sa sanctioneze orice derapaje, sa le stopeze, blocheze sau macar sa le descurajeze. Asta inseamna o putere judecatoreasca cu adevarat independenta nu simpli functionari de stat cum sunt astazi judecatorii. Mai este nevoie si de presa care sa traga batista de pe tambal si eventual sa educe si constientizeze.
      Din perspectiva asta, eu cred ca referirea din titlu la Dragnea si le pozitia Romaniei in evaluarea pe democratie, riscat o asociere nefericita de idei, probabil pentru a atrage sustinerea rezistentilor sau pentru a fi in trendul la moda de criticare a puterii.
      Mai este de spus ca intr-o tara sunt 3 puteri. Puterile astea sunt exercitate prin institutii (art.2 din Constitutie). Institutiile sunt compuse din oameni. Oamenii sunt numiti de partidul/alianta care a obtinut numarul cel mai mare de voturi. Partidul care propune oamenii detine puterea in toate institutiile alese si numite (puterea judecatoreasca fiindca este arbitru nu ar trebui sa poata fi influantata de alegeri, de partide etc.). Partidele sunt astfel cele care detin puterea reala, detinand institutiile statului. Partidele sunt conduse de oameni. Partidul care domina institutiile este PSD. PSD este condus de Dragnea dar numele omului este irelevant. Relevant este ca nu trebuie sa existe posibilitatea, intr-un stat democratic, ca un om sa detina atata putere. Este vorba de mecanism si pe asta nici cei din dreapta mai deontoloaga nu vor sa-l schimbe, ci, ar vrea doar sa fie ei in locul lui Dragnea, cu aceleasi puteri imense si anormale si pentru asta ma deranjeaza pe mine sugerarea ideii ca inlocuirea lui Dragnea ar fi o solutie. Ar trebui imbunatatita separatia puterilor in stat, intarite mecanismele democratice, si asigurate libertatile indivizilor in conditii de competitie libera.

      +1 voturi
      +1
      -1

    Scrie un comentariu

    5 + 4 =

    Redacția Special Arad își rezervă dreptul de a selecta și a modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

    Logo Aplicatie Special Arad

    Special Arad