Mai facem față cu adevărat schimbărilor care se succed parcă din ce în ce mai repede? Mai avem timp să le privim și să le analizăm înainte de a decide ce vom face în fața noului prezent? Suntem pregătiți pentru ce va urma? Ce se întâmplă într-o echipă când oamenii abia au apucat să se obișnuiască cu o schimbare și vine următoarea? Sunt întrebările de la care a pornit HRevolution – Leading Through Change, conferința organizată de Ascent Group pe 12 și 13 noiembrie, la ibis Styles Arad.

Aflat la a treia ediție, evenimentul se întinde pentru prima dată pe o zi și jumătate și pune la aceeași masă a dezbaterilor lideri de companii, manageri de echipe și profesioniști în resurse umane și în formarea angajaților.

Citește despre ediția de anul trecut aici: Zeii, fricile și beneficiile noii lumi. Aradul, capitala HR pentru o zi, în care viitorul a venit în prezent și AI la braț cu angajații

Tema centrală din acest an a fost schimbarea, așa că încă din debutul conferinței participanții au fost întrebați cu ce asociază schimbarea. Puteau răspunde cu un sentiment, o stare, un cuvânt. Mie mi-au trecut prin minte zeci de stări și sentimente, de la frică la sentimentul că pășesc în necunoscut, dar am ales să trec pe suportul oferit de organizatori fiecărui participant cuvântul „Aventură”. Și cu acesta am pornit la drum în aventura HRevolution, ediția 2026.

Întrebarea a avut rolul, în fapt, de a muta discuția dinspre planurile de schimbare ale companiilor spre oamenii care trebuie să le pună în practică, uneori în timp ce încă se adaptează schimbării precedente.

„Tema din acest an a conferinței este schimbarea, pentru că trăim într-un context de volatilitate extremă și asta creează foarte multă anxietate în rândul oamenilor, atât la nivel personal, cât și la nivel organizațional”, a punctat pentru Special Arad Adela Cristea, fondatoarea Ascent Group și inițiatoarea conferinței.

HRevolution sau cum procedezi atunci când oamenii obosesc să se tot adapteze

Trăim într-o perioadă în care lucrurile se mișcă foarte repede și, oricât am vrea, e greu să facem față ritmului actual. Adela Cristea a amintit, în acest context, de change fatigue, oboseala care apare atunci când schimbările se succed atât de repede încât oamenii au prea puțin timp să se obișnuiască cu ele. Într-o echipă, asta se poate vedea chiar și atunci când fiecare decizie are o justificare, o țintă. O decizie vine să schimbe modul în care se lucrează, alta introduce un instrument nou, dar între acestea rămâne tot mai puțin timp pentru a vedea ce a funcționat și ce nu.

„Ne-am gândit că ar fi interesant să abordăm tema schimbării din unghiuri diferite. Pe de o parte, să vedem că un singur om poate genera schimbări în societate și că uneori putem să facem și noi asta”, ne-a indicat Cristea.

Pe de altă parte, conferința a venit să pună în discuție felul în care reacționează oamenii sub presiune și ce poate face o organizație pentru ca ei să aibă mai multă siguranță psihologică. În viața unei echipe, asta poate însemna să poți spune la timp că ai o îndoială, că ai observat o problemă sau că nu ai înțeles o decizie, o schimbare.

În fapt, primii doi vorbitori din cadrul conferinței au venit să exemplifice tocmai aceste aspecte. Paula Herlo a ilustrat puterea oamenilor de a schimba situații și realități. Ea a prezentat traseul său în mass-media și schimbările pe care reportajele și dezvăluirile sale și ale echipei le-au adus în societatea și legislația românească. Phil Smith a arătat, prin cazurile prezentate, cât de important este să analizezi în profunzime modul în care lucrează o echipă și felul în care aceasta performează.

Despre schimbarea și antifragilitatea unei echipe

Mai mult, unul dintre atelierele primei zile de HRevolution a fost dedicat antifragilității, conceptul popularizat de Nassim Nicholas Taleb. În termenii discuției de la Arad, întrebarea pendula în jurul a ce poate învăța o echipă dintr-o perioadă dificilă, dar și ce poate schimba în modul de lucru, astfel încât să fie mai bine pregătită data viitoare.

„Schimbarea va fi constantă, nu o să putem scăpa de ea. Și mult mai rapidă decât până înainte”, spune Adela Cristea. De aici și interesul organizatorilor pentru anticiparea strategică, pentru felul în care o echipă poate explora din timp mai multe scenarii și poate decide în ce direcție vrea să construiască. „Nimeni nu vrea să trăiască în viitorul altcuiva, dar dacă nu ești implicat proactiv, atunci cu siguranță vei trăi într-un viitor creat de alții”, ne-a detaliat Adela.

Cum arată viitorul atunci când ești proactiv au aflat participanții încă de la primele prezentări ale conferinței, desfășurată sub tema „Leading Through Change”.

Paula Herlo și Phil Smith, întâlnire pe același subiect pe scena HRevolution

Arădeanca Paula Herlo, corespondent special al Știrilor PRO TV și membră a echipei „România, te iubesc!”, a deschis conferința din Arad, urmată de Phil Smith, directorul Critical Team Performance și fost pilot militar britanic.

Spre surprinderea tuturor, inclusiv a celor doi vorbitori, legătura dintre temele abordate de ei a fost atât de evidentă, mai ales în domeniul medical, încât Phil Smith s-a simțit obligat să puncteze acest aspect în mai multe rânduri. Ca și Paula Herlo, Smith avea în spate slide-uri cu imagini din lumea medicală.

Paula Herlo a vorbit despre ce poți descoperi când pui suflet în tot ce faci și ce poți schimba când mergi cât poți de departe cu lupta. Ce poți descoperi, de pildă, dacă întrebi de ce unui pacient îi lipsește o șansă la tratament. Phil Smith a povestit, la rândul său, ce a aflat când a urmărit cum lucrează împreună echipele medicale și ce înseamnă să iei de-a gata întregul proces de lucru. A vorbit și despre erorile care pot apărea dacă etapele acestui proces nu sunt verificate riguros de fiecare dată.

Celebra jurnalistă de la PRO TV a trecut în prezentarea sa de la momentele copilăriei și visul din adolescență de a prezenta ediția de seară la TV la începutul parcursului său profesional, la premiul Emmy și, mai apoi, la arhicunoscutele campanii care au schimbat legi și viața unor oameni.

Campania „Tu știi ce mai face copilul tău?”, premiată cu International Emmy în 2008, a adus în atenție situația copiilor ai căror părinți plecaseră la muncă în străinătate și a contribuit atât la schimbarea cadrului lor de protecție, cât și la schimbarea modului în care Paula s-a raportat la jobul său. Paula a recunoscut că doar după acel moment a început să lucreze cu drag, fără încrâncenare și fără nevoia de a demonstra cuiva ceva.

Jurnalista a amintit și de campania „Vreau și eu părinții mei” și de cele aproximativ 23.000 de semnături strânse în mai puțin de o lună, care au contribuit la schimbarea altei legi. Până la acel moment, în lipsa părinților biologici, procedura de adopție se întindea la nesfârșit pentru că trebuiau căutate rudele până la gradul al patrulea.

Camera în care poţi plânge sau de unde începi totul

Paula Herlo a mai amintit de celelalte campanii ale emisiunii „România, te iubesc!”, de schimbările care au avut loc în societate după acestea, de „victimele” sale politice, care au avut mai mult sau mai puțin de suferit, dar și de uluitoarea campanie prin care Asociația Dăruiește Viață a ridicat din donații un spital pentru copii.

Herlo a vorbit și despre ce înseamnă să-i asculți mai întâi pe oameni, înainte de a porni schimbarea pe care ți-o dorești, amintind de camera în care poți plânge, creată în noul spital. Până atunci, mamele care aveau copii internați în spitale erau nevoite să iasă din salon, să închidă ușa și abia apoi să înceapă să plângă pe holurile unităților medicale.

Vedeta din Arad nu a uitat să amintească nici de o altă campanie a sa din domeniul medical, pornită tot de la o întrebare simplă care a generat imediat dorința de schimbare. Câți donatori de celule stem sunt înscriși în registrul donatorilor din România? Răspunsul pe care l-a găsit era că registrul nu exista! Campania „Avem viață în sânge” a contribuit la înființarea lui, astfel încât pentru un pacient care are nevoie de transplant să poată fi căutat un donator compatibil și în afara familiei.

Phil Simth, întrebările pe care uiți să le pui și cum se deschide ușa greșelii

Și Phil Smith a ajuns des în spitale, pentru a analiza împreună cu echipa sa modul de lucru de acolo, dar doar după o întreagă carieră în aviația militară. La Arad, a povestit cum a fost chemat să analizeze felul în care lucrau echipele din două săli de operație ale spitalului John Radcliffe din Oxford, după ce acolo avuseseră loc incidente aproape inexplicabile, fiind vorba de echipe de profesioniști la care apelează oameni din întreaga lume. A urmărit, în fapt, cât de omogenă era echipa, dacă membrii ei își luau timp să discute înainte de operațiile care puteau dura mai mult de opt ore, dacă făceau totul din obișnuință sau dacă se opreau asupra fiecărui moment și a fiecărui pas care urma, dacă trăgeau concluzii după intervenții.

De la astfel de analize și până la lista de siguranță chirurgicală a Organizației Mondiale a Sănătății, care s-a conturat după ani de observații și contacte cu furnizorii de servicii medicale, nu a mai fost decât un pas. S-a ajuns la 19 puncte de verificat în momente diferite ale intervenției. Sunt puncte simple de verificat, dar, dacă treci peste ele fără să te oprești, incidentele pot oricând bate la ușă. Iată două dintre întrebările de pe listă: „Pacientul are alergii cunoscute?” și „A confirmat echipa că numărătoarea instrumentelor, compreselor și acelor este corectă (după finalizarea intervenției -n.r.)?”.

În prezentarea lui Smith, verificările legate de echipe încep, în fapt, încă din primele patru minute după ce ai trecut pragul organizației, exact minutele acelea necesare pentru prima cafea a dimineții. Întrebarea pe care a dus-o mai apoi dincolo de sălile de operație, în orice organizație, a fost aceasta: Ce merită să verifice o echipă de fiecare dată, inclusiv atunci când oamenii au făcut aceeași treabă de sute de ori?

În exemplele de schimbare date de Paula Herlo, o întrebare pusă din afara sistemului, cu alți ochi, de la distanță, a scos la iveală o lipsă al cărei impact devastator autoritățile nu îl simțeau neapărat. Mai apoi, au putut să vadă problema și să o corecteze. În cele ale lui Phil Smith, o întrebare pusă din interiorul echipei poate opri o greșeală înainte să ajungă la pacient sau să producă un dezastru cu 11 morți (unul dintre exemplele folosite de specialist).

Primele două prezentări, care au venit să contureze tema conferinței, au dus mai departe discuția și i-au stabilit una dintre direcții, cea a comunicării și a ascultării ca factori decisivi în succesul oricărui business. Ca o organizație să poată schimba ceva la timp, oamenii trebuie să aibă unde să spună ce au observat și să fie ascultați când o fac.

Ceilalți invitați de top, pianul și legătura dintre artă și mediul de afaceri

Discuțiile au fost duse mai departe de ceilalți invitați, printre care Diana Simion, specialistă în tendințe și facilitatoare de design thinking, Cristina Balaciu, manager de training la Ascent Group, Dan Stratan, președintele RCI Holding, Marius Han, lider de resurse umane la VAT România, și Andrei Stupu, cercetător și specialist în educație. Nu au lipsit din program nici zeci de surprize gândite de Ascent Group.

Condimentul primei zile de conferință a fost, fără doar și poate, dincolo de gustările și surprizele culinare pregătite de organizatori: „Bach in Business”, o prezentare cu pian a lui Sergiu Tuhuțiu, în care punctul de plecare a fost muzica, dar discuția a fost dusă mai departe spre felul în care oamenii ascultă, se coordonează și își construiesc performanța împreună. Istoria pianului poposit pe scena sălii de conferință de la ibis Styles Arad și-a făcut și ea loc în prezentare.

„Noi, oamenii de afaceri, putem învăța foarte mult din profesiile artistice. Ne lipsește creativitatea în organizații”, ne-a indicat Adela Cristea, care crede însă că și artiștilor le lipsesc rigoarea mediului de afaceri și țintele clare pe care acesta le fixează pentru a atinge performanța dorită.

Programul a inclus și live cooking la prânz, stand-up comedy și intervenția a doi actori. În plus, parcă pentru a susține afirmațiile Adelei, o echipă de tineri a desenat în timp real portretele conferinței, lucrările urmând să fie reunite la final într-o expoziție care spune povestea HRevolution.

Pentru vineri, organizatorii au decis să rezerve jumătate de zi învățării și dezvoltării profesionale. Pe agendă se află felul în care se schimbă programele de formare, ce au nevoie angajații să învețe și cum poate fi folosită inteligența artificială în acest proces. Cristian Ispir, de la London Business School, va interveni online cu o perspectivă asupra proiectării programelor de învățare.

Printre invitații anunțați se mai numără Cristina Bălăceanu, specialistă în formare la scară globală, Cătălina Schveninger, membră a Forbes Human Resources Council, Dora Hulpuș, de la ING, și Maya Cămărașu, de la PPC România.

„Cum va arăta învățarea viitorului, ce trebuie să învețe oamenii, cum va arăta profilul future learner-ului, cum le va plăcea oamenilor să învețe și să fie învățați” sunt câteva dintre întrebările pe care le-a pus Adela Cristea la momentul la care a conturat acest eveniment. Aceasta a punctat faptul că vede în organizații o nevoie tot mai mare de a învăța prin experiență, cu instrumente pe care oamenii le pot încerca în munca lor.

Ca atare, le-a cerut invitaților să aducă în discuție și proiectele care au mers prost. „I-am rugat să ne spună și ce au greșit, ce n-a mers, cum au eșuat, ce-am învățat din eșecuri.”

HRevolution are loc la Arad, iar motivul are de-a face tot cu schimbarea pe care cu toții o așteptăm și de aici. Aproximativ jumătate dintre participanți au venit însă, și de această dată, din București, Cluj și din alte orașe, deși tema discuției a fost ofertantă pentru orice business local. Deși Adela Cristea a recunoscut că și-ar dori să vadă mai multe companii locale în sală, a punctat și faptul că sunt firme arădene care revin de la o ediție la alta. Au existat, ce-i drept, și propuneri de a muta evenimentul la București sau la Timișoara, dar, a punctat Adela, „noi vrem să fie la Arad conferința asta, pentru că suntem convinși că e nevoie și aici să trezim puțin oamenii”.

Citește și:

Cinematograful Studio din Arad își deschide ușile pentru public, după 20 de ani